Diana - Printesa Daca (13)

Partea a II-a

Pe Calea Luminii

- Intreaga noastra viata se afla sub Semnul Sacrului. 

Asa mi-a spus tatal meu atunci cand am ajuns la Grota Cerului Instelat de pe Muntele nostru Sacru Gugu aflat dincolo de Hotarul Zeilor. Imi ascultam parintele cu luare aminte in lumina curata a diminetii:

- Exista in apropiere de varful Muntelui Gugu o trasatura nevazuta de hotar dincolo de care doar cei cu Lumina in Inima si Traitori in Intelepciunea Nemuririi pot innopta fara a fi infricosati de Luminile si Puterile Zeilor Inaltati ce apar uneori, atunci cand Ei, Zeii, implinesc Lucrarile Lor de hranire a pamantului cu cele mai Inalte Vibratii ale Miezului Auriu. Mama Pamant  primeste cu Bucurie deschiderea acestor Porti ale Valurilor Abundentei si invaluie in negura nepamanteana varful muntelui. Uneori chiar si ziua muntele se ascunde privirilor oamenilor, atat de Luminoasa si Inalta este Vibratia Necuprinsului. Valul muntelui seamana cu o diafana si ocrotitoare ceata luminoasa. Noi, Dacii, suntem singurul neam al acestor timpuri care avem Intelepciunea, Intelegerea si Cunoasterea Nemuririi. Noi putem innopta pe Sfantul Munte Gugu si putem primi Taine Inalte. Aproape toate celelalte semintii ale pamantului si-au pierdut Intelegerea si vietuiesc Acum sub semnul mortii. 

- Parinte bun, spune-mi te rog, ce este semnul mortii?

- Este frica de moarte si este bine sa nu uiti acest Adevar ce ti-l voi impartasi Aici pe pragul Grotei Cerului Instelat inainte de a pasi in Taina acestui loc: exista doar o singura frica, frica de moarte. Toate celelalte, spaime si temeri, lipsa increderii, lipsa intelegerii si a cunoasterii, mandria nesabuita, viclenia, urzelile vrajmase omului si celorlalte Fiinte, invidia, ura, dorinta de inavutire, iubirea argintilor, sclavia, dispretul, grijile de tot felul si toate celelalte pe care le-a putut nascoci mintea inspaimantata isi au intunecatul izvor in frica de moarte.

- Desluseste-mi te rog, parinte bun, mai mult  din acest Adevar.

- Omul a uitat ca mintea si trupul sau sunt asemenea carelor cu care ne ducem poverile dintr-un sat intr-altul pe drumeagurile tainice ale muntilor ori pe cararile line ale sesului. Ne folosim de aceste care si de puterea cailor nostri. Caii trag carele cu poveri doar acolo unde noi ii manam. Ce ar fi daca am lasa sau am scapa fraiele cailor si le-am ingadui sa plece cu granele noastre unde ii mana pe ei chemarile si tresaririle vederii schimarilor drumului, intalnirea cu alte animale, tunetul apelor repezi sau primejdia celor adanci, furtunile brazdate de fulgere sau zapezile inalte?

- Am pierde atat carele cu cele de hrana cat si caii ce a putea fi atacati de salbaticiunile padurilor sau s-ar putea pravali in rape intunecoase. Am pierde deopotriva celelalte bunuri aflate in care si am flamanzi ori chiar ne-am subrezi Lutul Fiintei daca in care s-ar afla drept pilda, leacuri trebuincioase noua in aceasta viata.  

- Asemenea carutasului si Inima noastra indeamna mintea si prin ea, trupul nostru catre cele folositoare Fiintei de Lumina din interior si fereste mintea si trupul de primejdii. Cand traiesti in Armonie cu Inima ta primejdiile nu se apropie de tine pentru ca Lumina si Iubirea Neingradite ale Inimii tale ard orice iti este potrivnic iar tu te afli pe Calea Luminii.

- A trai in Armonie cu Inima inseamna a vietui in Intelepciunea, Intelegerea si Cunoasterea Nemuririi. Inteleg parinte bun, ca doar mintea mea s-ar teme pentru ca Inima mea stie ca sunt nemuritoare.

- Doar mintea se teme de moarte si teama care a cuprins lumea noastra este atat de mare incat a prins radacini care umbresc Lumina Inimii. Oamenii au inceput cu mult timp in urma sa creada ca ei sunt trupul lor, ca ei sunt gandurile lor si n-au mai auzit Soaptele Inimii. Si-au pierdut astfel Intelepciunea Nemuririi, au pierdut Sfatul de Taina al Inteleptului Salasluitor din Inima lor, s-au pierdut pe ei insisi. Frica mintii a pus stapanire pe viata lor. Frica de moarte i-a impins catre cele mai nefiresti lucruri.

- Inteleptul Salasluitor in Inima este chiar OM-ul. Suntem fiecare dintre noi asa cum ne-a zamislit Creatorul nostru. Inseamna ca cei ce si-au pierdut Intelepciune Nemuririi sunt asemenea acelora ce nu vad Lumina Soarelui desi sunt scaldati in Darul Zeului Zamislitor.

- Gandeste-te ce furtuna nimicitoare poate isca haita gandurilor nestrunite si neindrumate de Lumina Adevarului Nemuririi. Omul infricosat de neputinta de a ocoli moartea trupului si a mintii incearca din rasputeri sa adune cat mai multa hrana pentru ca ii este teama sa nu moara de foame, sa taie arbori seculari de teama de a nu muri de frig, sa adune cat mai multi arginti, aur sau pietre pretioase de teama ca neavand arginti nu va avea haine, hrana, un cal puternic, un ogor care sa-i rodeasca cele trebuincioase. Iar frica aceasta cumplita il va face sa fie viclean, il va indemna sa nu mai fie drept, sa judece stramb, sa porneasca impotriva fratilor cu arme si razboi, il va indemna sa jefuiasca, sa puna alti oameni in lanturi si sa-i oblige sa munceasca pentru el. Iar el, omul temator devenit lacom, invidios, izvorator de ura si cufundat tot mai adanc in negura nascuta de propria-i minte, va avea tot mai putin timp pentru a trai si a se bucura de Darurile Mamei Pamant. El va alege mereu ca impreuna cu altii si cu altii asemenea lui sa unelteasca alte si alte jefuiri si nenorociri pe care sa le abata cu buna stiinta asupra altor neamuri. Ura lor impotriva Vietii, a Fratilor si Surorilor incarnate sub semnul OM, a Mamei Pamant si a celorlalte Fiinte este fara de sfarsit. Ei vor ajunge sa-L respinga din mintea lor pe Insasi Creatorul a Tot ce ESTE. Vor ajunge sa urasca pana si cuvantul Iubire.

- Inteleg parinte bun, ca toata lipsa de Armonie din lumea noastra, toata ura vrajmasilor nostri, toata invidia si lacomia lor, goana lor dupa aurul nostru si dupa stiintele si tainele mestesugurilor noastre, este urmarea cumplitei lor nestiinte si neintelegeri. Atunci de ce nu le impartasim Adevarul in asa fel ca ei sa paseasca impreuna cu noi pe Calea Luminii si a Iubirii Neingradite? Si ei sunt fratii nostri chiar daca Acum nici macar nu pot intelege asta...
- De mii de ani incercam sa impartasim Adevarul prin Cuvantul Inteleptilor nostri. Sute de Intelepti cutreiera si acum lumea noastra si vorbesc lucratorilor pamantului, crescatorilor de animale, soldatilor, ridicatorilor de case si copiilor. Altii se afla alaturi de imparati si comandanti in cele mai decazute orase ale lumii, acolo unde se urzeste talharirea neamurilor si jefuirea tarilor iar altii isi duc viata in pustiile prin care trec sute de caravane sau prin prin grotele inghetate ale muntilor. Multii au fost chinuiti pentru cuvantul lor, pentru rostirea Adevarului. Unii au fost arsi de vii sau dati fiarelor, altii crucificati sau rupti de camile. Adevarul insa nu va pieri niciodata si cand Mama Pamant va fi iarasi scaldata in Lumina Miezului Auriu, cei ce au primit in Inima Intelepciunea Nemuririi vor pasi in Lumina Pe Pamantul Armoniei.

- Acum inteleg de ce suntem atat de temuti de vrajmasii nostri. Ei nu inteleg de ce in lupta, noi nu ne temem de moarte. De ce luptatorii nostri cu falx nu poarta scuturi ci se avanta cu piepturile dezvelite in cea mai cumplita infruntare, de ce prefera sa-si ia singuri viata decat sa cada in rusinea sclaviei si de ce chipul lor cuprins de nemiscarea mortii ramane luminos si zambitor. E limpede ca nu inteleg ca suntem Nemuritori. Si nu inteleg deloc ca si ei sunt nemuritori si ca vor reveni curand la Pieptul Mamei Pamant intr-o viitoare viata. Se tem in fapt, de Nemurirea noastra.

- Intelegi si de ce atunci cand trupul si mintea noastra parasesc aceasta viata, luam o mana de tarana si o strangem in pumnul nostru puternic iar pe chip ne infloreste un zambet plin de Iubire?

- Pentru ca luam cu noi o particica a acestui taram minunat al Daciei Sfinte sa ne fie Calauza pe Calea Luminii si pentru ca pe aceiasi Luminoasa Cale vom cobori intr-o viata viitoare Aici unde vom implini in veac Vointa Creatorului de a apara, pastra si darui urmasilor nostri Sfintenia, Lumina si Iubirea Daciei noastre Nemuritoare. 

- Pastreaza aceasta Intelepciune ca pe cel mai de pret dar al Creatorului si deopotriva al Inimii tale! Aceasta este Legea Dacilor.

- Iti multumesc parinte drag.

Sfantul Muntele Gugu este una dintre acele Piramide de Lumina in care Inteleptii si Zeii Inaltati lucreaza in Inima pentru inaltarea vibratiei marii fratii a oamenilor.  Drumul pana la Grota Cerului Instelat este pe alocuri anevoios dar asemenea celui ce duce la Cetatea Blidarului este urcat cu bucurie atunci cand Darul Luminii sporeste Puterea Inimii si intareste mintea si trupul. Toti Inteleptii truditori de la Templul Fetelor Albe de langa Sarmisegetuza, veneau intr-un anume timp al anului si intrau in Grota Cerului Instelat. De aici patrundeau in maruntaiele de piatra ale muntelui. In adancimi nestiute Fetele Albe se intalneau in Sanctuarul OM cu Marele Zamolxe, cu marele Lup Alb si cu Zeii Inaltati. La intrarea in Grota este un cerc mare de pietre scrijelite si zugravite cu Simboluri Sacre. In mijlocul cercului se afla vatra rotunda in care arde Focul Sacru. Focul lasa a se intelege ca Inteleptii erau coborati in piatra muntelui. De la vatra pornesc opt raze din pietre zugravite in culori de pamant ce intretaie cercul mare. Simbolurile sunt neasemuit de frumoase si radiaza o putere iubitoare, stiutoare, patrunzatoare. De zeci de mii de ani Dacii scrijelesc si zugravesc Semne Sacre pe pietre. Cele mai vechi pietre pe care sunt inscrise Semne Sacre au mai mult de patru milioane de ani. Pe toate acestea aflate de Inteleptii nostri le-am ferecat cu Semn de Lumina si Paznici din Nevazut stau de veghe in preajma lor. Candva vor fi de mare folos poporului meu. Dacii din timpuri stravechi si pana azi isi impodobeau si isi impodobesc ograzile cu asemenea pietre. Gandurile si Semnele Sacre pe care le poarta au menirea de a primi ganduri-asemenea, de a fi impreuna-vorbitoare in Nevazut cu Semnele Sacre inscrise pe alte pietre purtatoare de ganduri-asemenea, de a creste si de a darui Firii Inconjuratoare, Puterea cu care au fost inobilate.

Lasam pietrele zugravite in locuri doar de noi stiute, pe poteci tainice de munte, in grote si in alte locuri cu Vibratie Inalta. Avem intotdeauna respectul si recunostinta de a le aseza in aceiasi pozitie cu aceea in care erau atunci cand le-am luat sa le cioplim si sa le zugravim. Stiinta Semnelor Sacre ne indruma atunci cand cioplim si zugravim pietre. Nu facem nimic la intamplare. Pietrele astfel gatite aduc in Inima si apoi in mintea celor ce cunosc Semnele Sacre, o multime de cuvinte folositoare despre locul in care se afla. Este stiut de noi ca ceea ce numim cuvant este doar un car ce poarta un gand si puterea ce il insoteste, putere ce noi o inmultim sau o imputinam atunci cand ne pastram atentia mai mult sau mai putin pe acel gand, mai cu vointa sau mai fara vlaga. Un gand este asemenea unei seminte minuscule din care poate creste cel mai inalt copac, cea mai inmiresmata floare, un fir plapand de iarba sau care se poate stinge neimplinit in colbul mintii. Prin atentia noastra putem intari atat de mult gandurile noastre sau cele primite prin Semnele Sacre incat ele sa devina asemenea arborilor puternici si sa se nasca in chip de lut in viata noastra. Asa ni se implinesc visele, dorintele, orice vrem sa dobandim in aceasta viata. Putem prin cioplirea si zugravirea pietrelor sa le incredintam dorintele neclintite si, asezandu-le in calea privirii noastre de fiecare zi sa le daruim putere de implinire ori de cate ori ne indreptam atentia asupra lor.

Calator fiind prin Dacia Sfanta, poti vedea pretutindeni pietre cioplite, scrijelite, zugravite. Nimeni nu se atinge de ele, nimeni nu le misca din locul in care creatorul lor sau impreuna-creatorii lor le-au asezat. Doar vantul si apa le modifica uneori asezarea si noi vazandu-le, stim in Inima ca ceva s-a schimbat in acel loc chiar daca nu cunostem cum au fost la inceput asezate. Sunt pietre care marcheaza drumurile si poti afla din intelesul lor in cat timp poti ajunge calare, cu carul sau pe jos intr-un loc sau altul. Pentru negutatorii care ne strabat pamanturile semnele pietrelor de pe marginile drumurilor nu au niciun inteles. O linie rotunjita, o spirala, o linie dreapta taiata de altele, un cerc sau cateva raze ce se intretaie, o linie serpuita pot trece usor ca urme lasate de vant si apa. Pe langa gandurile inscrise in aceste pietre ele mai arata si directia liniilor nevazute de putere ale Mamei Pamant. In gradini asezam frumos in cercuri si spirale, pietre ce poarta Semnele Sacre ale buruienilor de leac si a plantelor ce ne dau rod gustos. Pietrele aduc plantelor si mai multa putere creatoare si mai multe ganduri inaltatoare din cele daruite lor de catre creatorii Semnelor. In acest fel leacurile preparate din aceste buruieni sunt si mai puternice iar legumele si fructele mai hranitoare, mai bune. Fiecare lucrator al pamantului cunoscator al Semnelor Sacre isi creaza astfel de pietre iar rodul poarta acele seve de care trupul lui are nevoie. Copiii sunt invatati de mici acest prim pas in cunoasterea si folosirea Tainei Semnelor. Inteleptii nostri au observat ca semnele zugravite de copii au o putere aparte. Pe masura ce copiii si tinerii deprind si patrund tot mai mult Taina semnelor Sacre, pietrele create ascund intelesuri tot mai tainice iar efectul lor este tot mai puternic. Inteleptii Daci scrijelesc, cioplesc si zugravesc pietre cu intelesuri si puteri atat de profunde, atat de inalte incat, o astfel de piatra, poate izvori o Putere atat de mare asa fel incat prin simpla ei asezare intr-un anume loc, poate modifica forma dealurilor, poate schimba albia raurilor, topi zapezile sau aduce norii bogati in ploi. Atunci cand seceta brazdeaza fata pamantului.  

Cunoscatorii Semnelor le patrund intelesul si folosesc gandurile inscrise pe pietre pentru a sti ce au de facut, de inteles, de vazut sau de stiut in si despre acel loc. Pentru calatorii initiati in Tainele Vietii, pietrele zugravite sunt asemenea unei Calauze ce-i conduce cu Iubire catre Templele si Locurile in care se tin Ceremonii de Initiere. Ele sunt asemenea unui Invatator ce-i pregateste pentru experientele prin care urmeaza sa primeasca Lumina unei Trepte mai Inalte a Stiintelor Sacre. Chiar daca in timp, apele ploilor sterg culorile si semnele mai putin adanci dispar, pietrele poarta in interior mesajul neschimbat al creatorilor. Doar cei cu Inima Luminoasa pot citi astfel de pietre. Unii dintre vrajmasii nostri au raspandit zvonul ca suntem fara de Stiinta Semnelor pentru ca noi, Dacii, ascundem semnele obisnuite in simboluri cu intelesuri mult mai profunde. Cei fara Lumina si Iubire in Inima nu pot intelege Semnele Sacre. Le considera desene fara de sens. Cei mai multi dintre ei sunt atat de departe de intelegerea semnelor incat nici nu vad pe pietre Semnele cu intelesuri profunde, cu multiple intelesuri, cu intelesuri suprapuse continue. Intreaga Dacie este marcata de pietre pe care sunt cioplite Semne Sacre. Cei din timpurile ce vor veni dupa ce Lumina Miezului Auriu va primeni fata pamantului, vor afla in Inima locurile in care se afla aceste pietre si vor reinvata sa foloseasca Puterea lor.

Creatorii pietrelor sunt oameni ce au primit in Inima, Calea catre Izvorul Intelepciunii si al Cunoasterii. Inca de mica incepusem sa zugravesc pietre. Foloseam culori preparate din plante, alte feluri de culori din pulbere de pietre moi pe care o obtineam macinand pietrele faramicioase intre altele mai tari si alte si alte  culori din felurite bucati de lut pe care le gaseam prin raurile de munte. Mi-am facut condeie pentru zugravit din nuiele de alun. La condeiele pentru culorile amestecate in ulei de in fiert am legat la unul din capete cate o suvita de par aspru de capra iar pentru condeiele pe care le foloseam cand zugraveam cu culori amestecate in apa de izvor, am legat la unul din capete o suvita de par moale. Am stat o vara intreaga la chilia unui creator de semne si pe masura ce Inima mea se deschidea catre alte si alte intelesuri tot mai profunde si mintea si mainile mele deprindeau acest mestesug, intelegeam tot mai mult din Taina Semnelor. Creatorul de Semne m-a invatat ca semnul ce-l aveam de zugravit se afla in piatra inca inainte ca eu sa o aleg si ca daca o tin in Linistea Inimii in palma stanga, voi primi in Inima Mesajul Creatorului inscris in acea piatra si o pot zugravi in Armonie cu acel Mesaj. Am ales sa urmez aceasta intelepciune a zugravirii pietrelor. La plecare mi-a spus ca pe drumul ce-l voi urma in acea zi sa zugravesc Semne Vindecatoare pe copacii suferinzi ce-i voi intalni si pe pamantul greu roditor al unui lucrator. Apoi am plecat si am petrecut cateva zile in templul Zeitei Bendis. In Templu am putut vedea cum Preotesele Zeitei foloseau in Ceremonii pietre purtatoare ale Semnelor Inalte ale Creatiei si Creatorului. Preotesele faceau din pietre zugravite cercuri si Spirale ale Vietii iar in mijloc construiau vetre in care dadeau viata Focului Sacru. Dupa Ceremoniile in care tinerii se initiau in Tainele Sacre, duceam pietrele pictate in locuri doar de noi stiute si le inapoiam cu Recunostinta, Mamei Pamant, muntilor si apelor cristaline. 

- Chipul tau imi spune ca gandurile iti sunt atrase de intelesuri vechi.

- Parinte bun, cercul de pietre de la intrarea in Grota Cerului Instelat m-a purtat catre Stiinta Semnelor Sacre. 

- Stiinta Semnelor Sacre este izvor de putere atunci cand Inima iti este curata. Semnele cresc puterea gandurilor tale indiferent de cee ce tu gandesti. De aceea te-a invatat de timpuriu matusa ta cum sa-ti strunesti gandurile. Traim pe un pamant sfant ce este el insusi izvorator de putere pentru gandurile noastre. Este cu atat mai bine sa fim cu mare bagare de seama la „viclenia” mintii noastre care ne poate atrage intru imputernicirea peste masura a unor ganduri ce nu ne vor aduce Lumina in Inima si in Viata.

- Nu-mi este intotdeauna usor sa-mi strunesc gandurile mintii. Ce ar fi folositor Inimii mele sa aleg sa fac?

- Sa pastrezi atentia vie fara insa a te incrancena pentru ca insasi incrancenarea este un gand ce nu este bine sa capete prea multa putere. Alege sa nu te lasi purtata pe valurile nascute de ganduri si nici nu le respinge. Straduinta de a goni un gand ce nu-ti da pace si nu-ti face placere este tot un gand asa ca alege sa lasi gandurile sa vina, alege sa le lasi in acelasi timp sa plece fara a le urmari. Deindata ce incepi a urmari un gand ce este gata sa plece de la tine, el se va intoarce cu si mai multa putere si iti va cotropi mintea. Daca doar privesti pe cerul mintii cum gandurile vin si pleaca fara a da atentie continutului lor, in scurt timp ele iti vor da pace si vei putea gandi doar ceea ce doresti. Altminteri, iti vor intinde o capcana din care cu greu te poti elibera. Cei mai multi oamen sunt sclavii propriilor ganduri si suferintele izvorate din propriile lor ganduri ii ingenuncheza. Ei sunt victimele usoare pentru cei care raspandesc zvonuri, pentru cei care creaza o tesatura de ganduri doar cu dorinta de a subjuga mintile semenilor. Sclavia mintii este mai rea decat sclavia lanturilor. Si este nevazuta aproape de nimeni. Alege libertatea de a gandi ce vrei, cum vrei, atunci cand vrei.

- Da, asa este, libertatea de a gandi neingradit este un Dar la care cei mai multi renunta fara a-si da seama si gandesc ce sunt invatati sa gandeasca. Si atunci acele ganduri nu sunt ale tale ci ale celui care te-a invatat ce si cum si cand sa gandesti. Aceasta este cu adevarat sclavie si este greu de aflat clipa in care iti pierzi libertatea interioara. Mintea ta nu-ti mai apartine, ea gandeste doar ce i se spune sa gandeasca. Judeca cum i se spune sa judece. Alege cum i se spune sa aleaga. Simte frumosul pentru ceea ce i se spune ca este frumos. Mintea ta nu mai sopteste-impreuna cu Inima ta ci primeste doar ordine de la alte minti si pe nesimtite se transforma intr-o masinarie asemenea altor astfel de masinarii.

- Nici macar nu este nevoie sa te gandesti la toate acestea, alege sa-ti folosesti energia nemarginita a gandurilor doar pentru ceea ce doresti sa implinesti, doar pentru visul tau. Creaza-ti visul si cladeste-l clipa de clipa ori de cate ori ai un ragaz. Asa vei implini tot ce doresti. Si nu-ti pune niciun fel de opreliste. Si sa visezi ai nevoie de curaj si poate de un curaj cu mult mai mare decat acela de a ridica falxul si a te avanta in lupta.

- Curajul de a visa, am sa tin minte, parinte bun.  

****