Diana - Printesa Daca (28)

In noaptea trecuta, pe cand noi ne aflam in Linistea Inimii pe Dealul Zorilor, Sithalces, sora prietenei mele Zalmaxi a adus pe lume o pruncuta. In zori am dat fuga la coliba ei sa-i dam binete si sa-i ducem daruri asa cum ii datina strabuna. Cand am ajuns, Sira*, Moasa cea vesela ce a pierdut de mult numarul anilor de cand ajuta la venirea pe lume a pruncilor, tocmai ungea mica faptura cu unsoare de urs ca sa creasca voinica si sanatoasa. In zilele urmatoare cand Ursitoarele se vor afla la capataiul copilului si ii vor tese intamplarile vietii si ii vor sopti cine ii este ursitul, ii va da o lingura mica de lemn tot de unsoare de urs. Ursitoarele vor sti astfel ca pruncuta este ocrotita de Mosul Urs** si tot ce ii vor ursi va fi frumos si luminos. Invesmantata in Puterile Ursitoarelor, Seuthes, pruncuta cea abia coborata in lumea noastra, isi va indeplini mai lesne Menirea. Tot ea ii va mai da o lingura mica de unsoare de urs atunci cand Seuthe va implini un an si i se va rupe pe crestet o turta mica si tare dulce. Dupa ce termina de uns pruncuta, Sira o inveleste in tesatura moale si o aseaza cu drag langa mama ei. Sithalces este ostenita dar ochii ei sunt doua luminite in care parca se oglindeste Soarele. Are puterea sa ne zambeasca si isi cuprinde ocrotitor copila cu un brat. Sira aduce un somoiog de par de urs fumegand si descrie cu el Semne Sacre doar de ea stiute deasupra lavitei. Pruncii sunt feriti astfel in toata viata lor de sperieturi si de frica. Ma apropii si ii daruiesc micutei Seuthes o legatura cu patru colti de lup, s-o poarte la gat cand va fi mare si sa fie astfel recunoscuta de lupii padurilor si ocrotita ca Sora Nemuritoare. Zalmaxi ii daruieste un Koson de aur prins intr-o impletitura din par de capra neagra astfel ca sa-i aduca belsug in viata viata si sa fie agera precum capra cea de pe culmile muntilor. Sithalces ne multumeste din ochii umezi si ne daruieste o unda minunata de drag, izvorata din Inima sa. Ramanem in liniste nestiind sa mai rostim vreun cuvant si ne bucuram impreuna cu tanara mama si cu pruncuta pana ce de afara patrunde larma mare.Sunt Strigatorii. Trei Feciori Daci invesmantati in alb, cu braie groase de lana rosie si cu gheare de lup la cusme. Ei insemneaza pentru micuta Seuthes pe pamantul din jurul colibei trei cercuri unul intr-altul ca oprelisti in calea raului. Feciorii intra in coliba si cer voie mamei sa joace copilul. Sithalces incuviinteaza zambind si le incredinteaza pruncuta. Feciorii o ridica spre Cer in pragul colibei apoi, dandu-i nume de lup, o indreapta catre cele patru zari. Un urlet prelung coboara din padurile si stancile muntelui semn ca Fratii Lupi au primit-o cu bucurie si ca o vor ocroti in toata viata si in tot timpul ca pe o Sora a lor. Ca o vor insoti si dincolo de aceasta viata, ca vor fi alaturi de ea cand va trece pragul catre o alta existenta si ca ii vor fi Calauze in Nemurire. Lupul Frate va rosti atunci:

Şi-ţi va mai ieşi 

Lupul înainte 

Ca să te spăimânte 

Să nu te spăimânţi, 

Sora, cum să-l prinzi 

Că lupul mai ştie 

Seama codrilor 

Şi-a potecilor 

Şi el te va scoate 

La drumul de Plai

La un fecior de Crai.

Sa te duca-n Rai 

Ca acolo-i de trai 

In dealul cu jocul 

Ca acolo ti-e locul

In camp cu bujorul 

Ca acolo ti-e dorul.*****

Dupa acest Botez Lupesc, Feciorii o aduc mamei si dupa ce le ureaza tot ce poate fi mai bun si mai de folos micutei si frumoasei Sithalces, pleaca sa vesteasca tuturor ca inca o Fecioara Daca a coborat la Pieptul Maicii Pamant in Sfanta Dacie. Sira aduce o gura de lup pentru supt facuta dintr-o falca si din piele de lup. Micuta Seuthes se va hrani cu primul ei lapte de mama prin aceasta gura de lup pentru a fi sanatoasa si puternica asemenea lupului. In anul ce vine, la vremea cand sarbatorim Nedeea Lupilor, Seuthes va fi dusa la Vadul Lupilor pentru a se scalda in apa in care intra lupii. Acum da semne ca ii este foame asa ca iesim pentru a nu tulbura primul san. Mergem catre Templul Zeitei Isis sa ne intalnim cu celelalte Fecioare Dace cu care am fost pe Dealul Zorilor. Mama si matusa mea draga ne vor talmaci cuvintele de folosinta pe care le-am primit in Inimi.

Ma gandesc la cat de multe obiceiuri si Sarbatori minunate avem legate de urs si de lup. Suntem Frati si Surori cu toate vietatile padurii si ne cinstim Fratii in cantec si in joc in datini si in basme. Acum suntem in timpul cand, cu cateva zile inainte de noaptea ce desparte anii se face o paine numita stolnic din faina de grau si faina de oase de lup si dupa ce este coapta si legata simbolic cu un lant, este rupta si fiecare primeste cate un dumicat. Lupii il recunosc si il ocrotesc pe cel ce a mancat din stolnic.  Dupa noaptea dintre ani, in a doua zi din Luna Lupilor*** , este sarbatorita Ziua Ursului. Tot Ziua Ursului este sarbatorita si in prima zi din Luna Gustar****. Zilele Ursului impart anul in doua parti egale. Tot cu gandul la Fratele Urs, pastrez in minte ca In noaptea de Anul Nou, Fecioarele Dace aseaza un blid in plus la masa si rostesc:

Urs, ursitul meu

Care-i dat de Domnul Zeu

Vin si stăi cu noi la masa!

Toate Sarbatorile noastre - ma gandesc ca doar lupul are treizeci si cinci de zile in care ii daruim Bucuria si Iubirea noastra - sunt clipe minunate menite sa ne faca sa pastram in minte si in Inima Adevarul ca suntem una cu tot ceea ce ne inconjoara, cu toate vietuitoarele apei, vazduhului si padurilor, ca suntem Fiinte de Lumina asemenea Lycurienilor din Taramul Ku ce vegheaza intreg Pamantul. Sarbatorile noastre, limba pe care o vorbim, cantecele si jocurile, sunt cele mai de seama bogatii ale noastre pentru ca pastreaza Tainele Creatiei, Tainele pecetluite in fiecare buche****** si in fiecare cuvant. Cuvintele insasi sunt pastratoare de Taine prin forma si sunetul lor. Sunt cuvinte care alina, tamaduiesc, inalta, care te ajuta sa intelegi ceea ce primesti in Inima ta din Divin. Stiu ca toate aceste Datini se vor pastra in catunele din munti, stiu ca Tainele vor fi transmise de Intelepti si ca nimic din Darul Domnului Zeu nu se va irosi. Mai stiu ca multi vor fi cei care vor voi sa distruga aceste Datini tocmai pentru ca sunt pastratoare ale Adevarului Divin. Unii nevolnici vor crea tot felul de credinte mincinoase in care se va spune si se va semana in mintile oamenilor ramasi in intunericul mintii ca lupul este simbolul raului si ca lupii vor fi omorati fara mila iar oamenii inlantuiti, torturati si arsi pe ruguri pentru Intelepciunea lor. Inteleptii vor fi numiti vrajitori si ucisi. Alchimistii vor fi torturati cerandu-li-se sa transforme plumbul in aur si cei mai multi vor fi ucisi. Scribii vor fi obligati sa scrie tot felul de neadevaruri despre neamul nostru ca in acest fel in timpurile viitoare sa nu se mai stie nimic despre maretia acestui neam al Dacilor. Traditia si Cunoasterea noastra va fi numita satanica si multi vor muri incercand sa apere Adevarul inainte ca intunericul nestiintei sa coboare asupra lumii pentru aproape o mie de ani si mai bine poate. Dar stiu ca in pesterile, in muntii si in padurile Daciei Sfinte, Intelepti nestiuti si Fecioare curajoase asemenea prietenei mele Zalmaxi, vor pastra cu sfintenie si vor transmite mai departe Adevarul pana ce nu va mai fi nevoie sa fie ascuns si va iesi la vedere asemenea unsorii ce se ridica deasupra apei. Din fiordurile inghetate din Miaza Noapte si pana in padurile calde din Miaza Zi, de la pamanturile Fratilor Celti si pana in tinuturile Fratilor Sciti, pe tot intinsul Daciei Sfinte vor fi Intelepti ce vor pastra Cunoasterea si Intelepciunea Divina asa cum am primit-o de la zeii din Alcyone. Si mai stiu ca tot ce este ferecat in Nevazut se va pastra neatins pana ce eu insami voi desfereca Nevazutul atunci cand va sosi clipa. Domnul Zeu mi-a incredintat aceasta Taina prin Puterea Sa si Intelepciunea mamei mele Zeita Ro si stiu ca este cel mai pretios dar ce-mi putea fi dat vreodata. Abia astept clipa cand voi deschide Portile Intelepciunii si Cunoasterii pentru toti oamenii de pe Pamant si toti, absolut toti, se vor bucura de toate Darurile Divine iar Pamantul va fi iarasi Gradina Maici noastre Sfinte.

Intram in Templul Zeitei Isis si ne asezam in cerc in jurul Focului Sacru. Mama ne priveste cu drag pe fiecare si parca ne indeamna sa rostim cuvintele ce ne-au fost daruite. Zalmaxi isi impreuneaza palmele in dreptul Inimii si respira profund:

- Zeita Ro, in Inima mea am primit un sunet prelung si armonios asemenea unei Raze de Soare ce se strecoara printre frunzele primavaratice. Parea a spune asa:

„Lumina iti este intreaga Fiinta si de vreo umbra chiar firava iti abate gandul de la Izvorul Luminii, indeparteaz-o cu blandete pentru ca de ii vei da putere iti va aduce si mai multe umbre. Doar bucura-te si te minuneaza de tot ceea ce esti si fii!”

- Zalmaxi, sora draga, suntem Fiinte izvorate din Lumina Creatorului. Acum, in trup fiind si fiintand in Sfanta Daciei, esti o frumoasa pamaenta cum noi spuneam in limba veche, o pamanteanca si o nytia ce-nseamna deopotriva atat femeie cat si stralucire. Raza de Soare ce ai primit in Inima ca o vibratie armonioasa esti chiar tu iar frunzele primavaratice sunt gandurile ce se nasc in mintea ta. Gandurile iti sunt folositoare si iti hranesc belsugul casei, trupului si mintii spre Soare de sunt indreptate si iti umbresc drumul si iti aduc mai inca mai multe umbre de le hranesti pe cele fara rod de Bucurie. Alege doar acele ganduri ce te apropie de telul tau si da-le lor putere tot mai multa asa cum in gradina alegi sa cresti si-aduci belsug de apa acelor plante ce rod bogat si folositor iti aduc. Si Bucuria sa iti fie mereu aproape in fiecare gand al tau! Traieste in Iubire minunea de a fi Acum, Aici, pe cel mai frumos si bogat pamant al Maicii Noastre si fiinteaza in Iubire si Recunostinta. Nu te lasa in voia gandurilor mintii caci mintea te va duce acolo unde ea doreste. Nu te impotrivi oricaror ganduri care vin caci si impotrivirea e un gand si inca unul dintre cele cu putere mare. Le lasa. Gandurile vin si pleaca de nu le iei in seama. Opreste-te doar asupra celor ce duc catre implinirea a ceea ce voiesti sa implinesti.  

- Iti multumesc, Zeita Ro.

- Rosteste, Denzi!

- Zeita Ro, in minte am primit aste cuvinte ce mult imi dau de furca sa le inteleg:

„In minte este Darul tau. Tu ai deja ceea ce voiesti sa ai. Tu stii deja ceea ce vrei sa stii. O clipa de te indoiesti de puterea ta, candela Darului tau se va stinge.” 

- Doar Puterea Inimii intrece puterea mintii tale, iubita Denzi. Iti trebuie doar doua lucruri pentru a folosi deplin Darul primit de tine de la Creator: rabdare si perseverenta. Tu poti crea si dobandi orice doresti de iti indrepti intreaga ta putere de gandire asupra unui singur lucru si ai rabdarea de a-l atrage cu migala in fiecare zi prin ganduri luminoase si prin fapte pe potriva. Nu te preocupa de cum se va crea ceea ce iti doresti ci doar priveste totul ca si cum s-ar fi creat deja. Pastreaza-ti cu rabdare in fiecare zi un ceas de pace in care sa visezi privind aievea si nu dupa mult timp vei dobandi ce iti doresti. Abia apoi te cerceteaza in profund si adu-ti in puterea mintii un alt gand, un alt lucru dorit. Pentru ca in aceasta clipa stii ca tot ce iti doreste in Adevar si Puritate, a inceput cu drag azi sa incolteasca chiar de tu nu zaresti nimic Acum. Coboara asadar in Inima si afla care-ti sunt dorintele cele mai mari. Din ele adu-o la viata pe cea pe care tu o simti cea mai de pret. Nu este nicio clipa de pierdut de vrei sa dobandesti cu-adevarat ceva.

- Iti multumesc, Zeita Ro. 

- Un singur lucru mai doresc sa-ti pun cu drag pentru ca am simtit un gand ce nu-ti da pace: sa nu alegi vreodata sa incerci sa folosesti puterea ta pentru a schimba sau a impiedica vointa altui om sa prinda viata, indiferent de-ti este un frate, un iubit ori un dusman. Nu doar ca nu vei reusi dar umbrele vor vesteji puterea si lumina ta si-ti vor secatui Fiinta. 

- Zeita Ro, pastrez in minte si in Inima tot ce mi-ai spus si sfatul tau il voi urma in fiece gand si-n fiece clipa. Iti multumesc.

- Zeita Ro, cuvantul meu e simplu:

„sa nu te indoiesti!” – atata este tot ce am primit.

- Isanthes, buna mea Ishantes, tu ai primit cel mai de pret cuvant de foosinta! De ce te indoiesti mereu de toate cate sunt? Te indoiesti de ceea ce se spune, de ceea ce gandesti de ceea ce in mintea ta incolteste si uneori de ceea ce tu vezi. Te indoiesti chiar si de soapta Inimii tale. Oare te vei indoi si de ce-ti voi spune?

- Asa-i Zeita draga, ah, nu ma-ndoiesc de ce-mi spui tu, doar am rostit gresit, te rog, ma iarta!.

- Isanthes, Inima nu minte. Doar mintea minte, exact asa cum numele ii este. Afla-ti dorintele curate-n Inima si da-le viata-n ganduri si cuvinte. Pastreaza gandul si nu te indoi ca vei dobandi tot ce Inima ta isi doreste. Indoiala este cea care impiedica implinirea dorintelor. Pentru a implini ce-ti doresti, gandul tau si cuvintele ce cu prisosinta le rostesti pentru a-ti apropia Darul trebuie sa fie curate, luminoase, lipsite de orice indoiala. Crede cu putere ca ceea ce-ti doresti se va implini si negresit asa va fi. Toti oamenii isi doresc tot felul de lucruri si in fiecare zi altele si altele le inlocuiesc pe cele vechi in dorintele lor, asa cum li se nazare. Sar de la o dorinta la alta asa cum sarim din piatra in piatra cand ploua si nu vrem sa ne udam picioarele. Ei nu pot pastra dorinta vie suficient timp pentru ca aceasta sa incolteasca, sa creasca si sa rodeasca. Ce le place azi nu le mai place maine iar poimaine este cu totul si cu totul vorba despre altceva. In acest fel nu vor dobandi niciodata nimic din ceea ce-si doresc pentru ca ei nu trimit Creatiei acelasi gand si niciunul din gandurile lor nu au ragazul necesar de implinire. Pe zi ce trece ei isi pierd increderea in puterea gandurilor lor si increderea ca vor dobandi ceva din ce si-au dorit si cu atat mai putin se mai poate deschide vreo cale spre implinire. Indoiala le patrunde in Inima si isi pierd increderea in Puterea Creatiei si a Creatorului.

Isanthes, tu stii ca Divinul poate implini tot ce-i cerem si ca o face cu Bucurie atunci cand dorinta este izvorata din incredere desavarsita. Sadeste in gradina Inimii tale florile rabdarii si ale increderii si roadele lor iti vor fi mai mult decat indestulatoare.

- Multumesc. 

- Mama, Zeita Ro, primeste te rog, cuvintele de folosinta ce au au cobarat in Inima mea:

„Fiinteaza doar prin Iubire!”

- Diana, numele tau inseamna Linistea Inimii*******. Inima ta si a tuturor Fiintelor este Salasul******** Creatorului, locul in care Divinul intalneste Fiinta de Pamant Inaltata, numita OM. Omul de Lut devine astfel OM Solar. El fiinteaza prin Iubire iar Iubire inseamna in primul rand A Darui. Mesajul primit de tine este cat se poate de clar: Daruieste Intelepciune, daruieste Cunoastere, daruieste Lumina, daruieste Respect, daruieste tot ce este mai bun si mai luminos, mai plin de Bucurie si mai Armonios in tine. Daruieste Iubire in orice imprejurare semenilor tai si Firii Inconjuratoare. Fii ceea ce esti in Inima ta luminoasa.

- Dar, Mama, cand vad si aflu ce se pregateste neamului meu... cum este jefuita Dacia Sfanta... cum sunt Fratii mei dusi in robie... cum se scriu minciuni in cartile lor despre noi... cum este ascuns Adevarul... 

- Dar vezi si mult mai departe in timp, asa-i?

- Invata-ma sa-mi iubesc vrajmasii caci stiu de asta am primit aceste cuvinte in Inima!

- Te rog...

- Iarta-ma! Te rog invata-ma...! 

- Nu mi-ai raspuns.

- Asa-i vad peste timp Dacia Sfanta scaldata in Lumina dar simt o furtuna in Inima mea ce ma face sa fiu nemiloasa atunci cand intalnesc vrajmasul.

- Pentru a transmuta alchimic acea furie in Iubire ai primit aceste cuvinte. Abia atunci vei fi desavarsita.

Inchid ochii. „Fii buna, fii dreapta, daruieste cuvinte frumoase si ganduri bune, ajuta cu ce poti si daruieste Iubire in orice imprejurare!” Stiu toate astea, mi le repet in minte, ma straduiesc in fiecare zi sa nu dau frau liber a ceea ce simt fata de vrajmasii nostri. Poate ar trebui sa nu-i mai numesc vrajmasi. Sunt platiti sa faca toate cate le faptuiesc si nici macar nu sunt constienti de raul pe care il aduc in lume. Intr-o zi vor fi si ei luminosi dar Acum, Aici, distrug ceea ce noi am cladit. Doamne, ajuta-ma sa inteleg si sa trec peste acest prag, sa urc aceasta Treapta catre Tine.

 *Sira - Insorita/Cea Nobila (Surya = Soare). Tot in numele Soarelui/Surya isi au originea cuvintele Sir, Sire, sura, sora, suras, sur, Siriu, Sirius,  Siria, Surianu, Siracuza si inca multe altele.

**Mosul Urs – referire la Zamolxe care coboara printre oameni invesmantat intr-o blana de urs.

***Luna Lupilor sau Faurar - Luna Februarie. 

****Gustar sau Secelar - Luna August.

*****Catec cules din popor de catre Constantin Brăiloiu. 

******Buche – litera – din Cuvantul Dac a evoluat cuvantul englezesc „book” (carte).

******* Linistea Inimii - Meditatie - Dhyanna.

********Salas – in acest cuvant isi are originea numele orasului Salaj. 

****

Diana - Printesa Daca (27)

Tinem Sfat in jurul Focului Sacru din Templu Zeitei Isis din Plai de Rai. Sfintele Zane, Inteleptii veniti de pretutindeni de pe intinsul Daciei Sfinte, Kapnobatai si Tamaduitori ai Fiintelor padurilor, apelor si vazduhului, Cautatori si Pastratori a Tainelor, Ocrotitori din Nevazut ai Locurilor Sfinte, Capetenii de triburi, Marele Lup Alb, Regii Daci si capeteniile cetelor de Luptatori precum si capetenia celor ce au ales sa fie pastratori ai cuvantului rostit si scrijelit in piatra si tainuit in lut in timpurile ce vor urma, Deslusitorii vechii limbi Pientra prin care am primit Cunoastere, asteapta toti in Linistea Inimii in jurul Focului Sacru ceea ce Mama mea, Zeita Ro urmeaza sa ne impartaseasca. Fiecare a adus vestire despre cele ce s-au infaptuit si desavarsit intru ocrotirea si pastrarea neatinsa a Mostenirii ce ne-a fost data spre folosinta si Dar urmasilor nostri, in timpul de cand Dacia a fost navalita de hoardele mercenarilor. Fiecare si-a implinit menirea si astazi isi poate privi cu demnitate in ochi Fratii si Surorile. Privesc cu drag catre Sfintele Zane - eu le numesc Nastrusnice - si zambesc cand ma gandesc cat de tare i-au infricosat pe vrajmasii nostri aparand in miez de noapte si rapind pe cate unul ce voia a se arata mai aprig, ridicandu-l in vazduh pana in inalt si rotindu-l ametitor, apoi lasandu-l inspaimantat in voia Puterilor Vazduhului, coborandu-l spre zori pe pamant mai mult mort de spaima decat viu si cu mintea tremuranda. Cand Inelul de Foc al Horei lor vazduhesti apare pe cer, vrajmasii se arunca la pamant si isi acopera fetele cu mainile. Arunca tot ce este de fier in preajma lor pentru ca Sfintele Zane inrosesc fierul cu Puterea Gandului si sabiile ard mainile mercenarilor de voiesc sa le scoata din cingatori ori teci. In dreapta mea, Olma si Dokanus se tin de maini si inalta in Inima Rug Aprins*. In ochii necrutatori ai Marelui Lup Alb ce sade la dreapta mea vad limpede dimineata de Bucurie. Haitele de lupi stau cu urecile ciulite pe stanci golase si cu boturile adulmeca aerul rece al muntilor cautand sa prinda gandul de tihna pe care stapanul lor li-l daruieste cu Iubire. E vremea sa se retraga in vizuini si sa se ingrijeasca de puii lor. Au luptat cu vitejie alaturi de noi si multi dintre ei au ramas insangerati pe campurile bataliilor. Trupurile lor s-au intors in Firea Inconjuratoare iar Inimile in Lykos**, Taramul din care s-au nascut. Peste putin timp va fi Sarbatoarea Lupului si a Ursului si vom merge prin zapezi in paduri sa le daruim Recunostintata noastra.

Ro, Zeita noastra draga si Mama de trup pentru mine isi impreuneaza mainile in dreptul Inimii, se inclina cu Respect si cu Iubire si Devotiune rosteste:

- Va multumesc Frati si Surori Dragi pentru tot ce ati implinit, va multumesc pentru stradania voastra. Acum, Dacia Sfanta este pe deplin ferecata. Locurile Sfinte sunt cuprinse in stanca, pesterile ce pastreaza Tainele cele mai inalte sunt ocrotite cu piatra si vartejuri rotitoare de Lumina si nimeni nu le poate cunoaste locul si afla portile. Chiar si aurul cel ravnit de vrajmas este ferecat prin transmutare alchimica in pietrele cele obisnuite ale raurilor de munte si in Inima de Neatins a Muntilor Sacri. Cea mai mare parte din asezarile omenesti, din catunele si Templele inchinate Zeilor au trecut in Nevazut. Sarmisegetuza este acum acoperita cu pamant si padure tanara si a fost deja uitata de vrajmasi prin stradania Fratelui nostru Dokanus. La fel si celelalte cetati a caror amintire a fost pastrata doar in Inimile Inteleptilor spre daruire urmasilor acestui neam. Izvoarele de Apa Vie au fost ocrotite in Nevazut si ferecate in asa fel incat doar Cei Curati si cei ce se vor naste in timpurile Noii Omeniri sa aiba Apa Tamaduitoare si spor de Lumina in Izvoare. Dacia ii apare Acum oricarui ochi lacom ca un loc pustiit de oameni si de bogatii si asa va ramane in urmatoarele sute si sute de ani. Vom continua sa fiintam in Nevazut pana ce Lumina Miezului Auriu va scalda iarasi Pamantul si Maica noastra Sfanta va cunoaste o noua viata pe o frecventa mai inalta. Doar cetele de Luptatori Alesi vor continua sa loveasca vrajmasul de azi si cel ce se va napusti in viitor asupra acestui pamant bun si iubitor. Ei au ales sa vietuiasca in pesterile lungi sapate in munti de primii Daci ce au coborat din Zei si au ales sa traiasca pe acest pamant. Ne vom arata oamenilor ce vor continua sa vietuiasca pe pamant in Inima si ii vom ajuta ori de cate ori ne-o vor cere. Ei au ales cea mai grea Cale si pentru alegerea lor plina de curaj le suntem recunoscatori si le multumim. Menirea lor este sa pastreze si sa raspandeasca printre neamurile lumii Limba Daca ce este pastratoare de Taine. Acei calatori pe aceste meleaguri din a caror Inima va izvori emotia Profundului Pastrator de Adevar, vor afla Taina Kagyo-Magyiei, Cunoasterea fiintarii trupului, mintii si sufletului daruita Dacilor de Rama Atlantul si de discipolii lui numiti de noi Ramaniti. Unii dintre Fratii nostri ce au dobandit Nemurirea in trup, au ales sa fiinteze in adancurile padurilor si  sa fie cunoscuti semenilor ca Sihastri**, Intelepti si Pastratori ai Datinilor, ai Cunoasterii, Indrumatori pentru cei ce le vor trece pragul colibelor intru cautarea si aflarea Adevarului si Invesmantarea in Adevar si Lumina. Asa este astazi si asa va fi Dacia noastra Sfanta pana la clipa primirii Luminii Divine. Va fi un taram saracacios la vederea ochilor trupului si un Taram Magic pastrator al Tainelor pentru cei vor alege sa fie pocale in care sa se revarse Lumina Celesta. Sfintele Zane Surori au ales sa ramana inca multe mii de ani pe Plaiurile Daciei Sfinte si le multumesc din Inima. Ele sunt Ocrotitoarele Gurilor de Rai prin care oamenii pot patrunde cu privirea in Nevazut. Alegerea lor este mai pretioasa decat tot aurul lumii pentru noi pentru ca astfel suntem incredintati pe deplin ca niciun ochi vrajmas nu va putea vedea Dacia Magica in timpurile umbrite ce vor veni. Sfintele Zane au fost daruite de Zeii Inaltati cu intreaga Putere Ocrotioare a Gurilor de Rai de pe intreg intinsul Daciei Sfinte indiferent cum se vor numi parti ale ei in viitor.

Frati si Surori Dragi, menirea noastra este sa pastram Dacia Sfanta, Curata si Luminata asa cum am primit-o de la Stra-Mosii nostri, sa-i veghem Datinile si sa-i invatam copiii sa traiasca frumos in Legea Stra-Buna a Simtului Bun izvorat din Inima fiecarui om. Fiecare gand al nostru sa fie luminos asemenea Soarelui datator de Viata! Fiecare din cuvintele noastre sa fie rostit cu Cunoasterea si Intelegerea Puterii pe care o poarta! Fiecare indemn sa fie cel soptit de Inima noastra Atotcuprinzatoare! Fiecare fapta a noastra sa fie purtatoare si daruitoare de Iubire Neingradita! Aceasta este ceea ce am voit sa va daruiesc in cuvant si in Inima! Acesta este Legamantul meu fata de acest Sfant Pamant si acesta va fi si al vostru de veti voi.   

O privesc cu Iubire. Este Zeita, este intruchiparea Luminii si Iubirii, este frumoasa si este Mama mea, este cea care mi-a dat Viata. Ce poate fi mai frumos, mai plin de Bucurie, mai Curat? In jurul Focului Sacru, toti coboara genunchiul stang in pamant in semn ca primesc Legamantul in Inimile lor. Un urlet prelung vine parca de pretutindeni. Nu este urletul obisnuit de lupta al lupilor care infioara ci este asemenea buciumului ce aduce cantec de Buna Vestire. Fratii nostri de pe stanci s-au legat si ei sa fie si pe mai departe alaturi de noi. Pe coline buciumele prind a trimite catre Fratii si Surorile Dace sunete prelungi. Sunetul lor se impleteste cu urletul lupilor. De aceasta data buciumele nu suna a jale ci a Bucurie. Focurile se aprind pe dealuri semn ca este Vremea Sarbatorilor Belsugului. Zei si Zeite, Intelepti si Kapnobatai, Capetenii si Ocrotitori, Sfintele Zane si lucratori ai pamantului se prind intr-o Hora ametitoare. Vin si Feciorii care danseaza Calusul Tamaduitor si Fecioarele Capalnei cu dansurile lor initiatice. Toti asteptau momentul Legamantului si Acum, Aici, in Plai de Rai, Bucuria s-a dezlantuit si a cuprins intreg Pamantul Sfintei Dacii. Ma prind in Hora si nu ma opresc pana ce nu simt ca picioarele nu mai vor sa ma asculte. Sarbatoarea continua pana tarziu in noapte.

Ma retrag in casuta noastra si ma asez istovita pe lavita mea de langa ferestruica. Scot din desaguta Cristalul Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii si il privesc indelung. Doamne, ce zi incarcata de Bucurie ne-ai daruit! Varfurile de samarald trimit Raze Curate jur-imprejur. Ce minunatie este aceasta piatra! Il strang in palme si multumesc Zeilor pentru Dar. De cand l-am primit de la Mama mea am asteptat momentul potrivit in care sa-i cer Cristalului sa imi arate cum va fi Noua Omenire. Am vazut mai demult ca satul nostru nu va fi prea diferit, ca doar portul si vorba oamenilor se vor schimba putin dar vreau sa vad mai mult, sa cunosc si alte locuri si sa vad cum vor trai oamenii in acel timp. Si nu vreau sa stiu si sa vad doar pentru a-mi implini vreo curiozitate omeneasca ci pentru a invata cum sa fiu o Regina Dreapta si cum sa-mi conduc Regatul. Simt cum Cristalul se incalzeste si deschid palmele. Din una dintre fatete izvoraste o Lumina verde albastruie ce prinde a avea o consistenta globulara. Sfera de Lumina creste si cuprinde intreg orizontul privirii mele. Imaginea din interior este cea a Pamantului Mama si gandul ma duce catre Taramurile Daciei Sfinte. Pe data Sfera prinde a se roti si recunosc locurile dragi. Timpul se scurge mai iute decat inFiresc in aceste intruchipari si vad cum asezarile uriase de oameni din ultimele timpuri de dinaintea schimbarii Frecventei, sunt acoperite foarte repede de vegetatie si diapar in tinerele paduri. Masinariile ingrozitoare de razboi sunt cuprinse de rugina si dispar cu totul inghitite de Firea Inconjuratoare. Pamantul intreg este o tanara si viguroasa padure. Doua sunt culorile ce domnesc peste aceasta lume: verdele padurilor si pasunilor si albastrul marilor si oceanelor. Pamantul Mama isi redobandeste bogatia de vietuitoare si curatenia apelor si a uscaturilor. Deserturile prind a inverzi si ele iar gheturile vesnice isi recapata locurile bine stiute din cele doua Taramuri reci ale Pamantului. Pretutindeni se nasc mici catune pe care abia le zaresti. Colibele urmeaza formele locului si sunt in Deplina Armonie cu Firea Lucrurilor. Nimic agresiv, nimic care sa strice curgerea fireasca a Puterilor Pamantului si a Puterilor Cosmice. Puterile curg firesc si se impletesc formand Vortexuri Tamaduitoare. Simt in Inima Bucuria din sufletele oamenilor si stiu ca este Bucuria eliberarii de lumea in care au trait. Ii vad lucrand cu drag pamantul, mestesugind toate cele de care au nevoie. Vechile mestesuguri au renascut si chiar daca oamenii nu mai obtin cu aceiasi usurinta obiectul de care au nevoie, cum era cel facut de masinarii, lucrul mainilor lor impregneaza obiectele mestesugite cu Puterea si Lumina Inimilor lor. Astfel de obiecte vor dainui cu mult mai mult si vor aduce un spor de Putere Luminoasa lucrului caruia ii sunt menite. Au invatat in scurtul timp de cand Pamantul a luat o noua infatisare sa foloseasca mai cu luare aminte ceea ce locul in care vietuiesc le ofera. Au invatat ca pot trai cu resurse mai putine, ca pot oferi mai mult din ceea ce le prisoseste altor oameni. Nu prin schimb ci prin daruire. Au inteles in sfarsit ca, cu cat daruiesti mai mult cu atat vei primi mai mult din Firea Inconjuratoare, au inteles ca intreaga Creatie este gata sa le implineasca orice dorinta daca aceasta este in acord deplin cu Planul Divin. Nu mai exista animale de povara si nici animale care sa fie ucise pentru a fi mancate. Oamenii au inteles in al doisprezecelea ceas ca este impotriva Legii Creatiei sa-ti transformi Fratii intrupati in animale in sclavi, sa-i ucizi si sa-i mananci. Si astfel s-au eliberat de boli si de suferinte. Micile comunitati au tot ce le trebuie pentru a trai in belsug si daruiesc tot ce le prisoseste altor comunitati. Copiii invata cateceva de la fiecare membru al comunitatii. Invata mai multe mestesuguri de care este atras, invata cum sa traiasca in Armonie cu Pamantul, invata sa-i asculte ritmurile si sa fiinteze deodata cu Firea Inconjuratoare. Un anumit timp il petrec in preajma Inteleptilor asa cum am facut si eu si din aceasta perspectiva pot spune ca nu s-a schimbat nimic. Cobor in preajma unei colibe si vad ca este ridicata la fel cum facem si noi azi. Din usa privesc o femeie care lucreaza la un razboi de tesut. Este minunat sa vezi ca nu s-au pierdut aceste stravechi mestesuguri. Langa o alta coliba, mai multe femei au inaltat foc si in ceaune mari din tuci coc gem de prune si alte bunatati pentru iarna. Daca n-as sti ca nu-mi este inca permis sa ma arat acelor oameni, as cobora din Nevazut si as gusta gemul. Dintr-o privire imi dau seama ca au uscat si fructe si au si vase de lut cu felurite alte provizii. Oamenii se gospodaresc cum nu se poate mai bine si abundenta le aduce pacea in Inimi. Ei sunt constienti ca au pasit impreuna cu Mama Pamant pe o Frecventa mai Inalta. Ii simt avand in Inimi starea de Recunostinta si ma bucur pentru Bucuria lor. Lucreaza impreuna, manaca impreuna, petrec un timp placut impreuna atunci cand au sfarsit lucrul. Iar atunci cand vor sa se odihneasca merg fiecare pe la colibele lor. Ce poate fi mai placut? Zambetul de pe chipurile lor imi spune mai mult decat orice cuvant care l-ar putea rosti. Inchid palmele si Cristalul adoarme in causul cald. Ii multumesc si-l pun cu grija la loc in desaguta de lana pe care o port sub ilicul din dimie alba impodobit cu gaitane rosii din lana.

Nici nu stiu cand s-a facut dimineata. Cineva ma striga cu insistenta.

- Diana, Diana, vino, Soarele este aproape la amiaza! Trezeste-te Printesa lenesa si somnoroasa ce esti!

Privesc prin ferestruica si o vad pe prietena mea Zalmaxi cu care am petrecut clipe minunate in frageda copilarie. Ii fac semn cu mana si sar in picioare. Intr-o clipa ies pe usa si o imbratisez.

- Zalmaxi, imi luminezi Inima! Unde ai fost pana acum de nu te-am zarit?

- Acum abia am sosit in Plai de Rai. Am luptat in tot timpul pe Valea Cernita impreuna cu ceata mea. Ne spunem Fecioarele Ostarei si daca vrei sa stii cat de temute suntem intreaba-i pe cei care au ales sa se arunce in valurile Donaris-ului decat sa ne intalneasca in lupta. Am aflat din vestirea focurilor de pe dealuri si din sunetul buciumelor si urletul lupilor ca am primit cu totii Legamantul Zeitei Ro si m-am grabit cat am putut sa ajung sa te intalnesc si sa aduc si Legamantul meu la stiinta mamei tale.

- Banuiam eu ca nu ai ramas in coliba parintilor tai sa tesi la razboi si sa aduni vreascuri din padure.

- As fi ramas cu draga Inima daca Dacia Sfanta nu ar fi fost calcata de hoardele de mercenari si de talhari de neamuri. Stii cat de mult imi place sa am grija de gospodarie si sa tes.

- O, Doamne, draga Zalmaxi,  tot apriga asa cum te stiu.

- Dar tu, prietena draga, vei ramane aici, in Plai de Rai?

- Doar pana ce vor trece Sarbatorile de Iarna. Apoi voi merge mai departe pe Calea Desavarsirii in Templul de Smarald din Marea Cernita. De vrei, putem fi impreuna pe aceasta Cale.

- Iti multumesc dar am ales sa vietuiesc intr-unul din catunele ce au ramas in lumea noastra prins in roata vietilor si sa fiu pastratoarea dragei noastre limbi pe care o vorbim.

- Zalmaxi, Inima mea simte ca hotararea ta este luata si nu vreau sa iti tulbur Pacea Inimii. Cu siguranta stii primejdiile ce vor cuprinde tot mai adanc aceasta lume.

- Stiu si imi cunosc Puterile salasluitoare in trup, in minte si in Inima. De-mi va fi mult mai greu de cat pot indura te voi chema in Inima si stiu ca vei veni.

- Voi fi cu tine in tot timpul chiar daca doar atunci cand vei voi ma vei vedea si te voi ocroti cu bratul si cu Inima mea.

- Iti multumesc, prietena draga! Sau vrei sa-ti spun... Printesa?

- Zalmaxi, buna mea prietena, cum te gandesti ca un cuvant ca oricare altul ma poate face sa fiu altceva decat ma stii ca sunt? Nu am mandrii desarte si nici nu voi avea vreodata in toata viata mea.

- Hai vino, este ziua cand Fecioarele se-aduna pe Dealul Zorilor sa pregateasca clipa cand fiecare va primi in Inima cuvintele de folosinta pentru anul ce va incepe in curand. 

- Am si uitat, atat de mult m-am bucurat ca Mama a coborat din Stele si ca vom fi de-acum dea pururi impreuna.

Alergam catre Dealul Zorilor tinandu-ne de maini. Un gand imi fulgera prin minte si ma opresc.

- Zalmaxi, prinde-ma de maini! 

Ma priveste putin mirata dar imi prinde incheieturile palmelor in maini iar eu fac la fel cu ale ei. Incepem a ne roti si simt cum din Inima, Steaua Celesta incepe a creste. Prietena mea ma priveste o clipa surprinsa apoi se lasa in voia Vartejului de Lumina si rade, rade de rasuna dealurile. Ne ridicam in vazduh si vad cum Zalmaxi traieste cu Bucurie aceasta clipa minunata. Zburam deasupra culmii Dealului Zorilor si coboram pe iarba deasa.

- Fecioarele vin intampinarea noastra strigand si chiuind de Bucurie.

- Diana, Diana, credeam ca ne-ai uitat!  

- Cum sa va uit dragele mele prietene si Surori? Am fost doar ostenita de Hora din miez de noapte si am dormit mai mult. Haideti degraba sa aducem pietre si sa facem Cercul Magic!

Datina cere ca in cercul cu opt raze sa aprindem Focul Sacru pana la caderea serii. Pe fiecare raza cate opt Fecioare inalta in Inima Rug Aprins catre Tatal Harului. In jurul cercului, Sfintele Zane se prind de maini si inalta cantec de Recunostinta Creatorului. Portile Cerurilor se deschid si Harul coboara in fiecare Inima. Fecioarele isi cunosc pe data toate cele pe care le-au savarsit in Armonie cu Frecventa Divina si toate cele ce au avut o alta Vibratie. Stiindu-le, ele le pot arde deindata pe cele nepotrivite in Rugul Aprins in Inima lor. Primesc apoi Cuvantul de Folosinta pentru anul urmator. In ziua dinaintea Celebrarii Zorilor Inimii, Fecioarele Dace inalta Ruguri Aprinse in Inimi, se imbaiaza in apa rece ca gheata a raurilor de munte pentru a-si intari trupul si mintea, imbraca vesminte de Sarbatoare si postesc. Catre seara aprind Focul Sacru si raman in Linistea Inimii. Chiar de ninge ori de este viscol, ele raman neclintite in jurul Focului Sacru si inalta Ruguri Aprinse in Inimi pana in zori cand Portile Cerurilor se deschid.

- Diana, hai sa ne scaldam in bulboana de langa padure!

- Hai! 

Alergam si odata ajunse pe malul raului aruncam cat colo vesmintele de pe noi. Sarim in apa inghetata si volbura ne primeste cu Bucurie. Este destul de intinsa si adanca si ne putem scufunda cu totul. Ne prindem de maini sub apa si ne privim cu Bucurie. Dupa cateva clipe te obisnuiesti cu apa rece si este o placere sa te harjonesti in bulboana. Iesim pe mal si ne invelim in stergare moi. Baia in apa rece a muntilor iti elibereaza o Putere nestiuta in trup si iti curata mintea de ganduri ce nu-ti dau pace. Ori de cate ori am prilejul intru in apa rece si de cand m-am nascut nu am avut niciodata fierbinteala sau vreo alta suferinta.

Imbracate in vesminte curate ce miros a flori de camp ne asezam in Liniste Deplina pe Razele de piatra ale Cercului. In acest an este randul meu sa aprind Focul Sacru asa ca ma apropii cu o torta aprinsa de vatra in care am asezat cu iscusinta vreascuri si butuci de lemn aduse din padure. Sfintele Zane au coborat din vazduh si s-au prins de maini formand un cerc in jurul nostru. Cand Soarele se apropie de coama dealului din zare gata sa-l petreaca, ridic torta si rostesc:

- Parinte Soare, fie ca Lumina Ta Binecuvantata sa ne lumineze Calea Vietii si in timpurile ce vor veni! Iti multumim si iti daruim Focul nostru Sacru in semn de Recunostinta! Te rugam, Parinte Soare, deschide Portile Cerurilor Tale in Zori si lasa Inimile noastre sa cuprinda intelegerea Cuvintelele de Folosinta ce ne daruiesti!

Cobor torta si Focul Sacru prinde viata. Imi impreunez palmele in dreptul inimii si ma cufund in Liniste.

*Ruga Aprins – Rugaciune

**Lykos - Lumina Lupilor - Lumina Lupilor/Lupul Primordial - a dat cuvintele: licar, Lucire, numele Lucian, Luca, Lucretia si sufixul diminutiv „ica” si „lica” (Petr-ica) precum si alte cuvinte ce semnifica primirea Luminii cum este spre exemplu: lucarna. De remarcat abundenta numelor proprii romanesti legate de Fratii Lupi: Lupu, Lupascu, Lupescu, Lupea, Lupoiu, orasul Lupeni.

***Sihastru - Traitor in Linistea Inimii, in Meditatie, in Unime, in Uniune cu Intregul - Isihia inseamna Liniste.          

****

Diana - Printesa Daca (26)

VOLUMUL II

Diana - Printesa Daca Partea a III-a

Plai de Rai

- Mi-a fost tare dor de tine, Mama!

- Si mie mi-a fost dor de tine, fetita mea draga!

- De ce a trebuit sa pleci inainte sa te cunosc, de ce nu te-am putut tine in brate, de ce nu ai fost cu mine in tot acest timp, de ce nu mi te-ai aratat in trup, de ce... ?

- Unele lucruri sunt mai presus de vointa si noastra omeneasca si zeiasca si chiar daca viata pare uneori nedreapta, totul se petrece doar in folosul nostru ca Fiinte de Lumina.

- Stiu toate acestea, matusa mea draga mi le-a spus inca de cand eram foarte mica dar tu, Mama, stii ce simteam eu in Inima mea cand ii vedeam pe ceilalti copii cum alegau in bratele mamelor lor si cum ele ii alintau si ii ocroteau?

Ma strange la pieptul ei si ii simt pieptul zvacnind cu putere. O vreme n-am putut rosti nimic. Ii simt mirosul proaspat, ii adulmec caldura trupului, sunt una cu ea si nimic altceva nu mai exista. Am stiut dintotdeauna ca ne vom revedea, am trait de mii de ori clipa asta in Inima mea si am avut si clipe in care mintea mea s-a indoit si mi-a dat multa durere in Inima. Am plans, am spus dorul meu padurii si muntilor si animalelor codrului. Dorul, durerea asta nevazuta te poate ucide daca nu intelegi ca este doar o suferinta a mintii, o inchipuire a credintei ca daca nu ai ce iti doresti, pe cine iti doresti in acea clipa langa tine, esti nedreptatit. Nu esti. Esti in fiece moment in locul cel mai potrivit tie pentru ca tu sa iti poti ridica Inima la cea mai luminoasa intelegere. Daca ai obtine ceea ce mintea si nu Inima ta isi doreste, ai fi poate cel mai nefericit om. Inima isi doreste ceea ce se petrece sau altfel spus, nu isi doreste niciodata nimic pentru ca ea este una cu frecventa experientelor pe care le traversezi in toata viata ta. Inima ta primeste cu Bucurie tot ceea ce Divinul trimite prin Razele Curate pentru ca stie ca ceea ce pare a fi intamplare este doar sincronicitate si poarta intotdeauna un spor de Lumina.

- Am fost cu tine in fiecare clipa si stiu ca mi-ai simtit Fiinta in Inima.

- Stiu, imi amintesc fiecare cuvant pe care mi l-ai soptit, fiecare Taina pe care mi-ai deslusit-o, fiecare povata ce mi-ai dat si fiecare cuvant de drag cu care mi-ai alinat sufletul dar mi-a fost tare dor de tine asa cum esti acum, invesmantata in trup de OM. Mi-am inchipuit fiecare cuvant pe care-l voi rosti Acum dar nu-mi mai pot aminti nimic din ce am vrut sa-ti spun. 

- Acum, Aici, in Plai de Rai, pe pamantul Sfintei Dacii, dorinta ta s-a implinit. Avem multe de desavarsit impreuna in urmatoarele mii de ani. Si avem sa le implinim pe toate cele pentru care am fost menite. Sa stii, printesa frumoasa ca chiar daca sunt Zeita, mi-a fost la fel de dor de tine cum ti-a fost si tie. Cand vei fi la randul tau mama, vei intelege mai mult decat ti-as putea eu spune vreodata in cuvinte. Vino, pana la urma n-am lipsit decat ceva mai mult de saptesprezece ani pamantesti. Ce inseamna anii si zilele pentru vesnicie? Doar clipe, doar scantei ce abia le poti prinde intelesul.

- Asa este Mama draga dar tot mi-a fost dor si chiar si Acum imi este dor de tine.

- Acum suntem Aici si vom fi pentru totdeauna impreuna.

Ochii ei sunt fantani de Iubire.

- Suntem atat de asemanatoare, te privesc si parca mi se oglideste chipul in oglinda unui lac de munte.

Rade cu inteles si imi ia mainile intr-ale ei. Prindem a ne roti asa cum fac copiii in jocul lor si cu cat ne rotim mai repede simt ca trupurile, mintile si Inimile noastre se unesc mai profund, pana la cea mai din adancime Scanteie de Viata intr-o sfera din ce in ce mai stralucitoare. Suntem o Sfera de Foc Nevatamator din care creste o Stea Celesta multicolora. Zburam ca gandul catre Inaltul Cerului si ne cufundam in cel mai adanc ocean, zburam pe deasupra muntilor, pe deasupra tarilor de nisip si a celor de gheata, ne ridicam catre stele si ne intoarcem in locurile cele mai de Taina ale batranelor paduri din muntii nostri. Sfintele Zane au prins de veste de jocul nostru si ni se alatura. Si-au dat mainile intr-un Inel de Lumina Ocrotitor si rad si danseaza celest deodata cu noi. Cantecul lor trezeste toata suflarea Pamantului Mama si lumea noastra este cuprinsa de Bucurie. Oamenii se opresc pentru o clipa si privesc cerul Pamantului devenit o Sarbatoare multicolora de Iubire. Coboram langa mica noastra casuta in forma de capita de fan si radem din toata Inima. Nici nu banuiam macar ce Putere are Zeita mea Mama. 

- Iti multumesc, Mama!

- Aceiasi Putere Celesta se afla si in Inima ta si vei sti in curand cum sa o daruiesti. In timpul celor o mie de ani de pace cand vei fi Regina Sfintei Dacii vei aduce prin Puterea Inimii tale multa Bucurie, Buna-Stare si Bogatie in Spiritul si in Viata Fratilor nostri si Surorilor noastre si deopotriva in Inimile si in Viata celor ce vor alege sa traiasca in Armonie, Recunostinta si Iubire. Prin mine te-ai nascut Zeita si prin stradania ta ti-ai dobandit Nemurirea. Prin parintele tau, matusa ta si Inteleptii Daciei ai dobandit Tainele Intelepciunii.

- Tu si tatal meu ati ales aceasta Cale pentru mine?

- Calea ai ales-o Tu si iti multumim ca ne-ai ales pe noi sa iti fim parinti si sa iti daruim un trup. Noi, prin Puterile pe care le avem am cunoscut in Inimi alegerea ta si in scurt timp ne-am intalnit. Nasterea ta in trup a fost un moment de mare Putere Celesta pe acest pamant al Daciei Sfinte. Inteleptii Daci au ales locul si iti spun acum ca Olma si matusa ta Diana, au fost alaturi de mine cand ti-am dat viata. Parintele tau si Inteleptul Dokanus impreuna cu Kapnobataii, Marele Lup Alb si Sfatul Inteleptilor au inaltat Foc Sacru in Plai de Rai si au adus ofrande Zeitelor Bendis si Ostara, Zeului-Mos Zamolxe. Sfintele Zane  si-au dat mainile in jurul nostru si au creat o Stea Celesta ocrotitoare pe care apoi ti-au daruit-o. Samburele acelei Stele se afla in Inima ta si o poti face oricand sa creasca in jurul tau. Este asemenea Stelei Celeste cu care am zburat acum cateva clipe. Si eu am primit-o tot la nastere de la Zeii Inaltati de pe Alcyone.

- Invata-ma mama, sa fac sa rodeasca aceasta Putere din Inima mea.

- Asa vom face dar acum simt ca se apropie de noi o femeie careia ii daruiesc Recunostinta, Iubire si Lumina, o Printesa Daca pe care o iubesc fara margini. Lasa-ma s-o intampin cum se cuvine.  

- Diana, prietena draga, vino sa te imbratisez.

- Ro, in sfarsit ai venit!

Le privesc cu Iubire, Admiratie si nesfarsita Recunostinta. Matusa mea draga si Mama mea sunt intruchiparea frumusetii neamului nostru coborator din Zei. Ro, este o prescurtare de drag de la Rodnika*, numele de Zeita al Mamei mele si matusa mea draga o alinta asa. Asa o numea si cand imi povestea cate lucruri minunate si inaltatoare au desavarsit impreuna. Au fost nedespartite din momentul in care Mama a coborat pe Pamant si pana ce mi-a dat Viata. Matusa mea draga m-a crescut si mi-a daruit cu rabdare toata Cunoasterea si Intelepciunea ei. M-a invatat sa fiu rscunoscatoare si dreapta. A fost clipa de clipa langa mine pana in acea zi la Sarmisegetuza de care nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Prin Curajul si Devotiunea ei si-a castigat Nemurirea si acum nu mai este nevoie sa se nasca mereu si mereu in alte trupuri, in alte Vieti ci Fiinteaza in Viata Continua. La fel si parintele meu Agwanti. Toti suntem Lupi Nemuritori dar pentru a pasi dincolo de timpul vietilor dupa vieti, in ne-timp, este necesar sa alegem calea Recunostintei, Calea Iubirii, a Devotiunii, a Compasiunii si Adevarului, intr-un cuvant, Calea Vietii. Inteleptul Aisus a dezvaluit intregii lumi care este Taina dobandirii Nemuririi. El a spus atunci asa:

„Alegeti Iubirea si Iubirea va va fi Lumina Ocrotitoare. Nimic din Fiinta voastra, nici trupul, nici mintea si nici sufletul nu vor mai cunoaste intunericul si stricaciunea. Nu va mai fi nevoie sa muriti si sa va nasteti in durere. Alegeti Calea Adevarului, a Luminii Intelepciunii si a Vietii in Curatenia Inimii si veti dobandi Nemurirea! Calea Adevarului este Calea catre Cunoasterea si Intelegerea Tainelor Lacasului Sfant din Inima fiecaruia dintre voi. Calea Luminii Intelepciunii este calea Deschiderii Florii Inimii catre Firea Inconjuratoare, este Calea Daruirii Iubirii tuturor Fiintelor, Mamei Pamant, Zeului Soare, muntilor si padurilor, apelor si vazduhului, pamantului roditor si pietrelor tamaduitare si pastratoare a Tainelor. Salasul Intelepciunii este in Inima voastra iar Salasul Cunoasterii este Mintea Profunda. Calea Vietii in Curatenia Inimii este Calea Armoniei Fiintei OM cu cu el insusi si cu Firea Inconjuratoare. Fiti Bine-Cuvantarea Pamantului Mama si Mama Pamant va va fi Bine-Cuvantare in tot ceea ce veti face. Si mai presus de orice, iubiti-va unul pe altul asa cum va iubesc Zeii cei Inaltati din care sunteti coboratori si asa cum va iubesc Eu! Asa si doar asa va veti dobandi Nemurirea.” 

- Ro, Printesa Diana, copila ta ce mi-ai incredintat-o este acum o tanara curajoasa, puternica si inteleapta. Iti multumesc ca ai avut atat de multa incredere in mine si m-ai ales sa ii port de grija.

- Iti multumesc surioara draga, esti vrednica de cea mai inalta si curata Recunostinta. Am venit sa implinim impreuna Voia Creatorului pentru acest Pamant Sfant al Daciei, asa cum este scris in Templul de Samarald din Marea Cernita. Si, asa cum stii, am desavarsit multe lucruri impreuna iar acum vom implini tot ce este necesar pentru ca in clipa nasterii Noii Omeniri, intregul Pamant Mama sa vibreze Curat in cea mai Pura Lumina a Miezului Auriu, in Frecventa Tatalui Ceresc.

- Povestiti-mi si mie despre ce vorbiti, Fiinte dragi.

Ma privesc cumva ciudat si complice si ma imbratiseaza.

-  Vom povesti pe indelete dupa ce veti primi Darurile pe care vi le-am adus din Alcyone. 

Cine poate rezista unei asemenea bucurii? Intram in casa noastra micuta dar atat primitoare si placut mirositoare si ne asezam pe o lavita cuminti, sa vedem ce Daruri ne-a adus Mama. Sunt sigura ca sunt lucrruri nemaivazute. Ea ne priveste cu drag si isi impreuneaza palmele in dreptul Inimii. Prinde a se roti de cateva ori in Lumina si ingenunchind in fata noastra isi desface palmele catre noi. In fiecare are cate un cristal de culoarea smaraldului. Sunt de marimea unui ou de porumbel. Din fiecare din cele douasprezece varfuri ale icosaedrelor de smarald izvorasc Raze Curate. Pe cele douazeci de fatete triunghiulare luminile Ppodului de Foc formeaza vortexuri multicolore. Mama zambeste duios si ne priveste asa cum numai o mama stie sa o faca. Matusa mea este la fel de uimita si incantata ca si mine si primeste cu recunostinta cristalul. Il primesc si eu pe al meu si imi impreunez palmele in jurul lui. Este cald asemenea trupului meu. Il simt viu si intr-o clipa stiu ca a fost facut de Zeii din Alcyone pentru mine si ca este una cu Fiinta mea.

- Sunt  Cristalele Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii si sunt daruite de Zeii din Alcyone doar Fiintelor care prin ceea ce au desavarsit in vietile lor si-au dobandit Nemurirea. Fiecare Cristal este facut si menit celui care il primeste si nimeni altcineva nu il poate purta si nu ii poate folosi Puterile. Nimeni nu poate vedea cristalul Om-ului desavarsit decat daca este asemenea lui. Fiecare Cristal este oglindirea Inimii acelui OM in lumea noastra materiala si cuprinde in el intreaga Cunoastere si Intelepciune a Lumilor. Recunostinta OM-ului desavarsit este cea care face ca Intelepciunea si Cunoasterea aflate in Cristal si deopotriva in Inima sa, sa se reverse asupra lumii si sa o lumineze. Tineti minte ca insasi cuvantul lume isi are izvorul nasterii in cuvantul Lumina. Lumea noastra s-a nascut din Lumina Creatorului prin Voia Sa, prin Puterea Sa. Voia si Puterea sunt una si cu ele sunt daruiti cei desavasiti. De aceea spunem ca ei sunt asemenea Tatalui Ceresc si ii numim OM, Fii si Fiice, Zei si Zeite, Zane. Si chiar daca Acum, cei mai multi dintre noi au uitat acest Adevar si va fi si mai pierdut din Constiinta omenirii in urmatorii doua mii de ani, Noua Omenire se va naste in aceasta Lumina a Lumii. Cristalele Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii va aduc inaintea ochilor, mintii  si sufletului vostru in fiecare clipa a vietii gandul potrivit, cuvantul cel mai bun, cea mai potrivita alegere. Daca veti alege sa urmati ceea ce Cristalele va soptesc, nu veti gresi niciodata fata de voi sau fata de celelalte Fiinte ale Firii Inconjuratoare. Veti aduce multa Bucurie si Intelepciune semenilor, veti aduce Tamaduire si Lumina si cu cat veti aduce mai multa Iubire in lumea oamenilor cu atat veti primi mai multa Iubire din Izvorul Celest. Inteleptii din toate timpurile au cunoscut existenta acestor Cristale dar putini le-au dobandit. Ei le-au numit in felurite cuvinte cautand sa se faca intelesi de oamenii printre care au trait. Cei traitori in indepartatele tari ale Soarelui Rasare au creat o mantra pentru Cristalul Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii, „Aum Mani Padme Hum”. In intelesul nostru aceste cuvinte spun ca toate Tainele Uni-Versului, Uni-Versul Insusi, toata Cunoasterea si Intelepciune este asemenea unui Cristal Viu ce slasluieste in Inima fiecaruia dintre noi. Iar noi pastram acest Cristal in Lotusul Fiintei, in noi insine. Cand Lotusul infloreste deschizandu-si cele o mie de petale, Lumina Celesta a Cristalului se revarsa asupra lumii alungand pentru totdeauna intunericul ne-Stiintei si ne-Intelegerii, ne-Iubirii si ne-Firii. Cei ce vor sa isi desavarseaca Viata, rostesc acea mantra si Lumina din Inima lor incepe sa creasca. Putini ajung sa fie asemenea florilor de lotus intr-o singura viata dar cei ce au pornit pe aceasta cale merg in urmatoarea viata cu bogatia sufleteasca pe care au dobandit-o deja prin Recunostinta, Rabdarea, Stradania si Devotiunea lor.

- Mama, cum fac sa aflu care este rostul unui gand, sau care este raspunsul unei cautari ce-mi framanta mintea ori sufletul? Cum ii cer Cristalului ceea ce vreau sa aflu ori ce este bine sa aleg sa fac?

- Coboara in camara cea mai de Taina a Inimii tale, ramai in Linistea Inimii pastrand Cristalul in palmele tale asa cum ai facut-o cand ti l-am daruit. Recunostinta ta pentru Darul Zeuilor a fost atat de curata incat El ti-a soptit sa-l pastrezi in palme in dreptul Inimii iar tu ai ales cat se poate de firesc sa faci acest lucru. Deja ai comunicat pe deplin armonios cu Cristalul tau doar ca nu ai stiut ca faci asta. Acum o poti face oricand doresti pe deplin constient.

- Iti multumesc, Mama draga!

- Iti multumesc, Ro!

Mama ne cuprinde in bratele ei si ne alinta ca pe doi copii cuprinsi de emotii pe care nu le-au mai incercat. Privesc Cristalul Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii si in minte si in Inima imi rasuna ca un cantec de drag, cuvintele Mamei. In toti acesti ani am intalnit-o in vis, am vazut-o in Inima cu ochii deschisi, i-am spus cat de mult o iubesc. Uneori am strigat-o cu disperare, alteori am rugat-o sa se intoarca la mine si sa ma tina in brate. Stiam ca intr-o zi va veni dar dorul de cea mai draga Fiinta din lume m-a facut sa ma prabusesc uneori. M-am ridicat si am mers mai departe asa cum ii sade bine unei Luptatoare Dace si unei Printese. Mi-a fost tare greu dar durerea m-a intarit si sunt mai puternica acum decat niciodata altcandva in trecut. Nici nu vreau sa ma mai gandesc la ce a fost, la cum a fost fara Fiinta draga ce mi-a dat Viata. Acum, Aici, este cu mine si asta numesc eu Bucurie Divina. Privesc fatele multicolore si ma gandesc la poporul meu, la Dacia Sfanta, la tot ce s-a petrecut din acea zi in care Sarmisegetuza a fost parasita pentru a salva Dacia si adevarate ei bogatii spirituale si cele cuprinse in trupurile muntilor. Ce va fi de aici inainte? Cum vom alunga vrajmasii? Cum ne vom intoarce la vietuirea tihnita si abundenta de dinainte de aceste razboaie fara rost? Cand ne vom bucura iarasi de Sarbatorile noastre de peste an in pace si ne vom creste copiii in Sfintele Datini, in Respectul Stra-Bunilor? Cand ne vom putea iarasi inchina Zeilor si zeitelor noastre si le vom putea aduce ofrande in Templele de pe intinsul Daciei fara a ne ascunde de vrajmasi? Cand va cobori iarasi Zamolxe printre noi si ne va fi Povatuitor si Intelept, Zeu si Frate? Toate acestea se rotesc in mintea mea si caut sa inteleg, sa aflu raspunsuri, sa stiu. Una dintre fatetele triunghiulare ale Cristalului prinde a creste si in ea se aprind imagini ale lumii noastre.  Vad cete de Luptatori Daci hartuind legiunile vrajmase, vad cum castrele hoardelor salbatice sunt rascolite si soldatii alungati dincolo de hotare. Vad peste ani si ani alte hoarde salbatice venind dinpre stepe si dinspre Soare Apune. Toti vor sa jefuiasca aceasta Sfanta Dacie, toti vor sa-i afle si sa-i talhareasca Tainele. Vad masinarii cumplite de razboi rascolind pamantul, vazduhul si apele, vad Frati si Surori in suferinta si in intunericul ne-Stiintei si ne-Intelegerii. Ce este bine sa aleg sa fac? Cristalul se roteste si o alta fateta triunghiulara prinde a creste in Lumina Aurie. Apar semne, apoi litere si cuvinte sapate ca in granit:

„Bogatia acestui neam se afla in Inima fiecarui Dac. Si toate Inimile formeaza o tesatura nevazuta ce primeste din Uni-Vers Intelepciunea si Cunoasterea Celeste atunci cand Lotusul cel cu o mie de petale este inflorit in fiecare Inima. Hoardele intunericului se straduiesc din rasputeri sa tina in bezna ignorantei acest neam pentru ca Inimile sa nu infloreasca si astfel inchise in suferinte sa nu reverse Lumina Intelepciunii si Cunoasterii asupra lumii. Lumea cuprinsa de Lumina Inimii este zbaterea si sfarsitul definitv al intunericului. Pentru acest motiv sunt toate razboaiele din lume si vor fi inca multe pana ce Pamantul Mama va fi iarasi Gradina Roditoare a Maicii noastre Sfinte.

Alege sa fii ceea ce doresti sa vezi ca se petrece in lume si invata-i si pe Fratii tai si pe Surorile tale sa aleaga sa fie ceea ce ei doresc sa vada a fi Pamantul Mama!  

Este cea mai in-Puternicita mantra, cel mai in-Puternicit gand, cea mai in-Puternicita dorinta, cel mai In-Puternicit fel de ati trai Viata. Nimeni, absolut nimeni nu te poate impiedica sa rostesti si sa Fii in Inima ta ceea ce vrei tu sa Fii, pentru ca aceasta iti este Voia si intreg Uni-Versul va in-Puternici rostirea ta pana se va implini. Fortele intunericului nici nu exista ca atare, sunt doar materializari ale gandurilor oamenilor din toate timpurile. Gandurile cu aceiasi frecventa au creat structuri rotitoare la care alte ganduri ale celor ne-stiutori si ne-inteleptiti s-au acordat sporindu-le puterea. Dar aceste structuri intunecate nu au nicio putere asupra ta decat daca tu vrei sa le dai vreo putere. Inflorirea Inimii le face sa dispara fara nicio alta porunca sau fapta. De aceea, cel mai de seama lucru pe care il poti face este sa aduci Lumina in Inimile oamenilor, sa le arati Calea ce-i va conduce catre Lumina, sa le arati ce si cum este bine sa-si doreasca pentru a dobandi Lumina, ce este bine sa aleaga sa fie Viata lor pentru a fi mereu in stralucirea Luminii Lumii. Fiecare om este la fel de valoros pentru Creatie pentru ca daca nu ar fi fost necesar el nu ar fi fost creat. Chiar si vrajmasul cel mai crunt si crud trebuie invatat sa-si conduca Inima catre aflarea si trairea Luminii Creatorului si cand va reusi si Inima lui va inflori, acel om va fi cel mai de seama Intelept pentru ca el a cunoscut cel mai profund intuneric si cea mai stralucitoare Lumina intr-o singura Viata. El a strabatut astfel intreg drumul si pentru asta merita intreaga Recunostinta. Alege sa daruiesti Cunoastere si Intelepciune! Pentru aceasta ai fost la randul tau daruita cu Intelepciune si Cunoastere si esti astazi o Fiinta Luminoasa. Pentru aceasta Lumina Curata din Inima ta vei fi timp de o mie de ani Regina Daciei Sfinte si apoi Zeita iubita si venerata de toate neamurile lumii. Alege si implineste ceea ce esti deja in Inima Ta!”

Stau pe lavita cu Cristalul Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii in palme. Privesc Razele Curate ce izvorasc din colturile lui si vad in Inima ca aceleasi Raze izvorasc din trupul meu. Matusa mea draga si Mama ma privesc si parca asteapta sa rostesc ceva dar nu stiu ce sa spun asa ca las Inima sa rosteasca:

- Multumesc!     

****

*Rodnika - este un nume de origine geto-daca si s-a transmis pana in zilele noastre sub forma Rodica. Nu exista la alte etnii si nu are corespondent masculin. Semnifica rodnicia, harnicia, spornicia, abundenta si prosperitatea materiale si spirituale pe care le aduce in familia ei femeia aflata pe Calea recunostintei, Luminii si Iubirii.