Diana - Printesa Daca (16)

In Dacia te simti pretutindeni Acasa. Muntii semeti cu cusmele lor de gheata, stepele aspre dinspre Soare Rasare, Marea Cernita brazdata de panzare, Donarisul cu bogatia sa de peste si ape hranitoare pentru insetatele holde, dealurile roditoare dinspre Soare Apune, raurile ce se reped sa scrie semne in stanci si unduie apoi alene in sesuri odihnitoare, grotele tainice in care trudesc Intelepti si invatacei cu inimi inflorite, cascadele urlatoare, taurile culmilor si lacurile din adancurile muntilor, padurile umbroase si holdele aurii in care Soarele insusi isi afla oglinda, vietuitoarele pamantului, apelor si vazduhului, toate te primesc si te petrec cu cantec doinit de drag, cu miresme insorite de prospetime, toate iti daruiesc Intelepciunea acestui loc in care Creatorul a poposit si a revarsat din Sacul Sau Luminos, Bogatia si Iubirea Sa. Ma plec in fata Maretiei Daciei Sfinte, in fata Maretiei Creatorului nostru. Da, este Mareata Dacia noastra, acesta este cuvantul care ii sade cel mai bine rostit. Pentru Maretia noastra suntem invidiati, pentru frumusetea Inimilor noastre sunt rascoliti si tulburati de ura vrajmasii nostri, pentru bucuria cu care traim deodata cu tot ce ne inconjoara cu drag suntem neintelesi de alte neamuri, pentru Intelepciunea noastra suntem ravniti, pentru vesmintele noastre de Lumina suntem infricosatori in ochii salbatici ai celor veniti de aiurea, pentru bogatia Daciei suntem dorita prada in mintea celor netrebnici. Creatorul ne-a daruit acest Pamant Sfant sa-l trudim cu Iubire, sa ne bucuram la ceas de Sarbatoare de roadele lui, sa cinstim cum se cuvine tot ceea ce este in firea lucrurilor jur-imprejurul nostru, sa voiosim fiecare clipa ce ne-a daruit-o Aici si fiecare cuvant gandit si rostit in cel mai frumos si drag loc din Uni-Vers. Creatorul ne-a modelat aprigi si necrutatori intru apararea acestui colt de Rai in care Maica Sfanta se odiheneste adesea. Asa este pentru mine Dacia noastra draga, este chiar Inima mea ce priveste prin toate cate sunt. Asa o privesc, asa o respir si o sorb, asa o traiesc deodata cu mine, asa o doinesc in tot timpul de drag si stiu ca Dacia Sfanta, Buna noastra Mama, va fi in tot timpul cu mine, ca niciodata nu voi fi singura atata timp cat acest Taram al Iubirii exista. Si stiu ca Dacia este Nepieritoare pentru ca noi suntem Nemuritori. Dacia suntem noi si asa cum vom fi asa va fi si acest pamant minunat. Sunt Bine-Cuvantata cu aceast pamant si impartasita cu Lumina Tatalui Soare. Acesta este Botezul pe care l-am primit in clipa cand m-am intrupat.  Marele Preot Deceneu mi-a pus cu sfintenie in palma putina tarana incalzita la lumina zorilor. Am strans atunci farama de Pamant Sfant in mana mea mica.  Am simtit ca palma este cuprinsa de foc nevatamator si Raze de Soare au izvorat luminandu-mi chipul. Dintr-o cupa de aur am baut Apa Vie adusa din Cetatea Regelui Luana din Muntii Surya*. Batranii Intelepti s-au inchinat atunci Zeului Soarelui si Mamei Pamant punand genunchiul stang in piatra si au rostit intr-un glas:

„Fii Bine-Cuvantata, Printesa a Intelepciunii! Dacia Sfanta te-a chemat sa-i fii Lumina! Implineste-ti menirea, intelepteste si lumineaza poporul tau! Ridica Dacia Sfanta in Taina Pamantului Cel Nou atunci cand va sosi timpul!”

Regele nostru Decebal mi-a luat mana dreapta si mi-a pus-o pe manerul falxului sau apoi a rostit cu vocea sa tunatoare:

„IO, Decebal, va vestesc si va poruncesc sa duceti cuvant de folosinta Dacilor din Muntii Celor Patru Zari**, Dacilor traitori in stepele intinse de pe cararile negutatorilor din Tara Imparatului Galben si Fratilor nostri traitori in Imparatia Soarelui Rasare si in satele Fratilor Daci de la Marea Cernita si pana in satele de la izvoarele Donarisului si mai departe, pana dincolo de pamanturile celtilor, fratilor sciti si popoarelor marii ca azi, Aici, in Sihastria Kogaionului, pe Muntele si pe Pamantul Sfant al stramosilor nostri si a celor ce ne vor urma, prin Voia si Puterea Marelui Zamolxe, s-a impamantenit si sfintit cu Tarana, Lumina si Apa Vie pastratoare a Tainei Nemuririi, Diana, Printesa Dacilor!” 

Chiar daca eram prea mica sa pot intelege ce se petrecea, tin minte Lumina Divina Invaluitoare, Puterea Inaltului Salasluitor in fiecare Inima, sfintenia acelei clipe. De fiecare data cand imi apar pe cerul mintii acele clipe, tot mai multe trairi din cele de atunci imi fac Inima sa tresalte. Undeva in adanc am pastrat pe dea-ntregul acea prima Initiere in Tainele Sacre. Dupa un timp m-am intors impreuna cu matusa mea in Muntele Kogaionului si am patruns si alte Taine. Am coborat in Templul Tainei Tamaduirii din Inima Muntelui si Preotesele Tamaduitoare mi-au invelit trupul in multe si felurite buruieni de leac doar de ele si de Intelepti stiute. In tot timpul cat ramaneam in Linistea Inimii, ele lasau sunete mai grave si mai inalte sa sa-mi invaluie trupul si mintea, sa-mi aduca multimea culorilor Podului de Foc in Luminile Trupului. Rostirile vechilor cantece de leac intareau puterea buruienilor. Apa de imbaiere era asemenea purtatoare a celor mai tainice esente ale florilor altor buruieni sacre menite sa ocroteasca samburii vietii din fiecare particica a trupului si a mintii mele. Pietrele Armoniei purtatoare a Semenelor Sacre ale vietii nevatamate de ganduri lipsite de Iubire si de suferinte ale trupului, incalzite la focul nevatamator al Templului Tamaduirii, daruiau Fiintei mele Puterea Vietii Semintei semnuluii OM. De fiecare data cand coboram in Templu la zilele cele potrivite cu asezarea astrelor pe cerul Kogaionului, timp de douasprezece zile, Preotesele se daruiau artei aducerii Puterilor Inalte in trupul si in mintea mea si asa primeam acel spor de vigoare ce imi pastra mintea si trupul in cea mai deplina Armonie. De multe ori ma intrebam in Liniste fiind, cum este posibil sa cuprinzi atat de multe Taine Celeste, cum este posibil sa fii atat de cuprins de dragul de a darui Tainele pe care le-ai primit, cum este posibil sa fii atat de invaluit de Armonia Divina cum sunt Preotesele Tamaduitoare din Kogaion? Cand i-am impartasit parintelui meu acest gand, m-a cuprins de umeri si mi-a spus in taina:

- Preotesele Tamaduitoare sunt Intelepti Inaltati. Ele au primit si primesc tot mai mult din Taina Tamaduirii in Inima lor. Cu cat daruiesc mai mult din intelegerea si cunoasterea lor, cu cat tamaduiesc si pastreaza trupul si mintea mai multor semeni in vigoare si vioiciune, cu cat raspandesc in jurul lor mai multa Armonie, cu atat primesc mai mult din Akasha. Fiecare buruiana, fiecare floare, scoarta unui copac sau cochilia unei scoici, un pamant ales sau o piatra macinata, apa unui anumit izvor sau apa marii, au in ele puterea de a tamadui. Cu cat iti vei apleca mai mult atentia asupra unei buruieni si vei lucra mai mult cu ea, cu atat o vei cunoaste mai bine, cu atat vei patrunde mai mult din tainele ei si o vei putea folosi ca leac in felurite suferinte sau doar pentru a pastra vigoarea si zambetul de bucurie pe fata celui ce doreste sa preintimpine o suferinta intarindu-si trupul si mintea. Vei sti care buruiana se potriveste suferintei unui om si nu este potrivita pentru aceiasi suferinta a altui om. Inveti sa citesti cu Inima vibratia fiecarui om si a fiecarei buruieni de leac si simti cand in buruiana si in om rasuna acelasi sunet tamaduitor. Acel sunet este cel ce vindeca si nu buruiana in sine dar fiecare buruiana de leac are sunetele ei si numai ale ei si te asigur ca acolo este mult de cercetat si chiar si mai mult de inteles. Dar acestea nu sunt sunete ce le putem auzi cu urechile noastre ci doar in Inima Curata. De aceea uneori este suficient sa iti aduci in minte si sa pastrezi atentia pe un anume leac si acesta sa-si implineasca menirea ca si cum l-ai fi folosit. Daca vei intari puterea lui tamaduitoare si cu rostirea sunetelor sau a cuvintelor potrivite vei aduce un spor de putere leacului. Puterea mintii fiecarui om este fara de hotar.

- Inteleg foarte bine cat de mare este puterea mintii. Maestrii Luptatori m-au invatat si m-au indrumat indeaproape cum sa-mi desavarsesc arta manuirii falxului dand viata pe cerul mintii tuturor miscarilor trupului, tuturor loviturilor, tuturor pasilor pe care trebuie sa-i fac in asa fel incat sa ocolesc loviturile vrajmasului. Mi-au spus ca trupul nostru are inteligenta si puterea de a invata, de a imbunatati si de pastra abilitatile dobandite si repetate astfel. Ei mi-au dezvaluit ca, de multe ori, miscari ale trupului pentru deprinderea carora ne trebuie un timp mai indelungat chiar daca petrecem multe ceasuri pe zi repetand si iarasi repetand, sunt mai lesne de deprins daca le dam viata mai intai pe cerul mintii. Maestri Luptatori mi-au inlesnit deprinderea artei manuirii falxului aratandu-mi ca aceleasi miscari continuui, armonioase, in perfect echilibru al mintii si trupului le aflam in Semenele Sacre, in Spirala Lumilor Celeste si in Floarea Vietii. Inteleg Acum ca tot asa, prin puterea fara margini a mintii lor, Preotesele-Tamaduitoare dau viata sunetelor leacurilor astfel ca noi sa le auzim si cu urechile noastre?

- Ele dau viata sunetelor ce intregesc, ce completeaza sunetul subtil al leacului. Rostesc cuvinte ce maresc intensitatea actiunii leacului asupra trupului si mai cu seama a mintii celui aflat in suferinta si deseneaza cu bratele si cu degetele in aer Semnele Sacre ce au puterea de a modela luminile trupului si mintii si a le aduce la forma si puterile primului OM, a Semnului Sacru pe care il cunosti. Iti mai spun ca fiecare Preoteasa a primit din Nevazut acele Semne Sacre ce sunt in Armonie cu Inima ei. Numai asa Puterea Semnelor este Desavarsita.

- Dar leacurile din flori si Apa Vie? Am auzit vorbindu-se ca au puterea cea mai mare de tamaduire.

- In zorii unor anumite zile ce sunt socotite pe pietrele din sanctuare, Preotesele culeg petale doar de ele stiute si le cufunda cu delicatete fara a le rani in vase cu Apa Vie. Apa pastreaza cel mai de Taina sunet al petalelor si sporeste de nenumarate ori puterea lui de tamaduire. Apa, ea insasi leac de cea mai Mare Taina, isi desavarseste astfel menirea prin puterea florilor de camp. Mai tine minte ca fiecare floare radiaza sunete pe mai multe niveluri de vibratie si ca cel mai de taina si mai tamaduitor sunet este Sunetul Vietii pe care il auzi cu Inima, cu trupul si cu mintea ta deindata ce esti una cu Firea Inconjuratoare, cu Mama Pamant, cu Cel ce ESTE.  

- Vreau sa invat aceste Taine ale Tamaduirii, parinte bun! 

- De vei voi cu adevarat si de vei avea rabdarea si Devotiunea de a te apropia de aceste Taine, vei putea oricand veni in Templul din Sihastria Kogaionui iar Preotesele te vor primi cu bucurie.

Privesc pasunea pe care cresc sute de feluri de flori. Creatorul nostru nu a lasat nimic la voia intamplarii si de aceea se si spune ca nu exista intamplare, ca totul isi afla un rost prin insasi faptul de a fi, de a fi asa cum este, chiar daca noi arareori il intelegem acel rost. Campul cu flori este el insusi un leac si este tamaduitor fara a voi si fara a sti ca este. Mirosul florilor, culorile placute, covorul moale al ierburilor, toate acestea ne dau un fior placut si tamaduitor de suflet. Muntele insusi este un Tamaduitor si la fel izvoarele, Cerul, marea, padurea. Dacia Sfanta este Tamaduitoare si inteleg Acum, Aici, ca Tamaduirea este in noi, ca leacul este in noi asa cum suferinta este in noi si mai cu seama in sufletul si in mintea noastra de unde coboara in trup. De acolo trebuie inceputa tamaduirea fiecarui om al acestei lumi, din sufletul sau. Si cand fiecare om se va fi tamaduit, Pamantul nostru va fi pe dea-ntregul luminos. Aceasta este in Adevar, Taina. Dar cum sa te strecori in sufletul omului si sa-l ajuti sa inteleaga? Cum sa-l ajuti sa vada ca leacul este chiar in sufletul si in mintea lui? Cum sa-i daruiesti aceasta Candela izvoratoare de Viata si Bucurie? Din Nevazut o voce draga mi-a raspuns in taina:

- Fiind ceea ce esti in fiecare clipa a vietii tale pamantesti. Fii pur si simplu asa cum esti asemenea campului cu flori, fara a aduce nori pe cerul mintii si nu te lasa coplesita de griji ce iti aduc neliniste in minte si in suflet. Cel ce vrea sa patrunda Tainele, cu siguranta le va intelege atunci cand timpul va fi potrivit pentru el. Cand va voi sa lepede suferinta din suflet, cand va voi sa ridice valul de pe cerul mintii, atunci va pasi pe Calea Intelegerii. Dar numai atunci pentru ca doar el poate intelege pentru el. Nimeni nu o poate face in locul lui asa cum nimeni nu poate fi decat el insusi chiar de incearca sa se ascunda sub felurite masti de ceara. De tine insati nu te poti ascunde, de tine insati nu poti fugi pentru ca oriunde ai incerca sa te ascunzi ori sa fugi vei fi mereu cu tine. Cu cat vei incerca fara sa stii, sa fugi mai repede si mai departe de clipa inteleptirii afundandu-te in cele ale vietii pamatesti cu atat te vei apropia mai mult de tine, de inlauntrul tau profund si luminos. Si intr-o minunata zi, Lumina salasluitoare in camara cea mai de taina a Inimii tale va irumpe. Va fi o Sarbatoare a Iubirii. Aceasta este frumusetea Tainei Creatorului nostru, El a asezat o Flacara Nepieritoare in Inimile noastre si ne-a lasat libertatea deplina de a alege in fiecare clipa a vietii noastre de vrem sa o aflam sau sa ne departam de Ea. Aceasta este Calea fiecaruia dintre noi. Dar mai devreme sau mai tarziu, in aceasta viata sau in alta, Floarea Inimii se va deschide stralucitoare in Lumina. Toti vom trai acest Miracol.

- Matusa draga, mi-ai spus ca Viata noastra nu este o intamplare ci o creatie a noastra.

- Si ti-am mai spus ca iti poti crea viata asemenea mestesugarului fauritor de lucruri frumoase si folositoare. El cu deprindere si migala lucreaza aurul si ne daruieste o podoaba minunata, un pocal stralucitor ori o tipsie inflorata. Gandeste-te la un cioplitor in piatra. De n-ar avea rabdare si pricepere ar putea sa strice intreaga truda la o singura daltuire.

- Cum imi pot ajuta Fratii si Surorile sa patrunda intelesul cuvintelor tale, sa ne cioplim si sa ne slefuim impreuna o viata in Armonie cu Firea Inconjuratoare si astfel sa pasim impreuna pe Calea Luminii? 

- Iti mai spun o data, intr-un singura fel printesa draga: fiin ceea ce esti. Pastreaza acest Adevar. Gandeste-te la Preotesele Tamaduitoare din Muntele Kogaionului si din celelalte Temple de pe cuprinsul Daciei Sfinte. Cand un om aflat in suferinta cere ajutorul unei Preotese Tamaduitoare, ea il conduce intr-un loc ferit din munti pentru ca atentia sa nu-i fie tulburata de zarva si ii spune sa se aseze in liniste si sa se lase purtat de ganduri catre un loc placut lui, sa ramana in Linistea Inimii daca este un om pornit pe Calea Luminii si a Intelepciunii sau sa ramana in Rugaciune simpla sau in Rugaciunea Inimii daca este Calea sa. Fiecaruia ii spune dupa credinta lui. Apoi se aseaza alaturi si lasa Linistea Inimii sa coboare asupra sa. Pe cerul mintii sale, preoteasa Tamaduirii vede suferinta cel macina pe acel om iar pe cerul Inimii sale simte suferinta ca pe un nor cenusiu si ii cunoaste si intelege izvorul dar niciodata, niciodata nu se lasa cuprinsa de mila pentru ca asta ar ucide-o, intr-atat de aievea este trairea sa. Daca te lasi cuprinsa de mila nici nu vei reusi sa ajuti acel om sa se tamaduiasca, ba mai mult, te vei incarca tu cu suferinta sa si poti pieri. Preotesele Tamaduitoare nu cunosc mila, nu poarta in minte aceasta slabiciune ce-ti poate subrezi prospetimea vietii dar Devotiunea si Compasiunea lor pentru cei aflati in suferinta sunt Desavarsite. Aflata fiind in Linistea Inimii Preoteasa revarsa valuri de Iubire Neingradita spre cel aflat in chin. Lumina Iubirii lor si Lumina Inimii acelui om se recunosc si una fiind ii ilumineaza tamaduitor trupul si mintea sa. Tot ce nu este asemenea izvorului apartinator semnului OM, fie este sters din trup si din minte ca fiind „apa moarta” fie este renascut pur si limpede asemenea cristalului prin Puterea Alchimica a Iubirii.

- Preotesele aduc tamaduirea prin ceea ce sunt, prin Lumina si Iubirea din Inima lor.

- Acesta este Adevarul, Preotesele daruiesc Neingradita Iubire din Inima lor celor ce au nevoie de tamaduirea sufletului, mintii si trupului lor iar acestia, scaldati fiind in asa Curata si de Viata Daruitoare Lumina, inteleg care este izvorul suferintei lor si se scutura de tot ce nu este in Armonie cu Divinul.

- Iar izvorul tuturor suferintelor este unul singur matusa draga: neitelegerea Darului Iubirii. Inteleptul Aisus si multi alti Intelepti ce au coborat din timpuri stravechi printre muritori, au adus in lumea noastra Mesajul Iubirii. Ei au spus oamenilor cat se poate de limpede:

„Lumea voastra si toate celelalte lumi, tot ceea ce cunoasteti precum si tot ceea ce nu cunoasteti inca, este Darul de Iubire al Creatorului. Daca vreti sa-l cunoasteti pe Tatal vostru Ceresc, traiti in Iubire Neingradita. Daca vreti ca lumea voastra sa fie curatata de tot ce nu este Armonie Celesta, semanati in gradina vietilor voastre Iubire Neingradita. Daca vreti sa cunoasteti, sa intelegeti si in cele din urma sa dobanditi Taina Nemuririi, sa aduceti in intelegerea vietilor voatre Nemurirea, sa fiti cu adevarat Nemuritori, eliberati din lanturile de fier si de aur Iubirea Neingradita!”

- Orice lant printesa draga, oricat de trainic ar parea, cade intr-o clipa sub Raza Curata a Intelepciunii.

- Mi-ai spus matusa draga, ca aceste lanturi nevazute sunt asemenea mlastinilor urat mirositoare si ca atat timp cat traim in aceasta mlastina nici macar nu o vedem si nu o intelegem.

- Pestele nu cunoaste ce este Oceanul, nu-l simte. Pentru el este firea lucrurilor in care a primit viata si in care se misca neigradit decat de foamea trupului si de instinctul aducerii la viata a altor pesti asemenea lui. Abia cand este scos din apa de puterea rascolitoare a unui val intelege ca a fost „in ceva”. La fel si oamenii muritori si cand spun muritori iti vorbesc despre cei ce nu sunt inca traitori ai Nemuririi lor. Toti suntem Nemuritori, toti avem in noi aceiasi neincoltita Samanta Divina dar nu toti ne putem bucura de Nemurire pana nu ajungem sa o intelegem si sa o traim. Pana in acea clipa a Luminii, vietuim prin frica de moarte iar aceasta este cea care ne leaga cu lanturi de fier de viata pamanteana, de nevoia de hrana si de adapost, de toate celelalte nascute de mintea noastra. Deindata ce se nasc pe pamant, oamenii incep sa primeasca toate acele cunoasteri si deprinderi ale parintilor si a celorlalte rude, ale invatatorilor mestesugurilor, si ale altor oameni, cunoasteri si deprinderi ce ii fac sa fie ceea ce sunt si ceilalti si deloc ceea ce sunt ei. Pe de o parte  toate acestea ii ajuta pe cei tineri veniti la viata pamanteana sa poata vietui impreuna cu semenii lor iar pe de alta parte ii impiedica sa fie ceea ce sunt in Adevar. Samanta Divina nu incolteste inca. Unii, din nefericire foarte putini in aceste timpuri, reusesc sa cunoasca si sa inteleaga acest simplu Adevar si ei sunt cei ce pornesc la un moment dat pe Calea lor, pe o Cale pe care cei mai multi nu o inteleg dar pe singura Cale care ii ajuta sa-si afle Inteleptul Salasluitor in Inima lor. Cand un cautator ajunge in camara cea mai de Taina a Inimii si Lumina Intelepciunii irumpe, Iubire Neigradita irumpe, toate lanturile cunoasterilor mostenite cad si el devine OM. Atunci abia Samanta Divina cu care a venit da semne de incoltire. Omul devenit OM isi cunoaste propria-i Desavarsire. Lanturile acestea nevazute le primesti pe negandite odata cu prima pruncie si de aceea nici macar nu le poti sti sau vedea asemenea pestelui ce nu poate cunoste Oceanul decat atunci cand a sarit pe creasta unui val. Pe masura insa ce incepi sa te ridici din mlastina necunoasterii Adevarului care te tine legata cu lanturi de fier si de aur, incepi sa simti tot mai aspru si mai intepator mirosul mlastinii. Este ametitor, este sufocant, este din ce in ce mai greu de respirat si de privit. Odata insa cu caderea ultimului lant si desprinderea, detasarea definitiva din mlastina nevazuta a necunoasterii si netrairii Adevarului toate miasmele dispar si nimic din ce este mlastinos nu te mai poate atinge vreodata. Acesta este printesa draga semnul ca Inima ta a primit Lumina Celesta.

- Inteleg ca lanturile de fier sunt obisnuintele mostenite ale unei vieti ce te tin departe de cercetarea Inimii tale iar lanturile de aur sunt credintele de tot felul in lucruri fara de valoare adevarata.

- Desi nevazute, aceste lanturi sunt mult mai greu de sfaramat decat ai crede pentru ca ele sunt mereu hranite de gandurile mintii impovarata de false mosteniri.

- Matusa draga, te rog, coboara din Taramul Nevazut!

*Muntii Surya – Muntii Siriu – (Surya = Soare)

**Muntii Celor Patru Zari – Muntii Carpati (Muntii Celor Patru Elemente)   

****