Diana – Printesa Daca (12)

Razele calde ale Soarelui de dimineata, covorul moale al ierbii, zarva galagioaselor pasari ale vazduhului, mirosul padurii de brad, sipotul izvorului din apropiere, cerul senin si toate cele ale Firii Inconjuratoare, toate Darurile Mamei Pamant, imi aduc in Inima, in minte si in trup Pacea, Armonia, Linistea. Simt cum sunt una cu Fiinta Mama, cum izvoraste din Inima mea Iubire si cum daruiesc Iubirea Izvorului Nesfarsit, Firii Inconjuratoare, Mamei Pamant, tuturor Fiintelor, Creatorului. Sa traiesti Daruirea Iubirii este cea mai mare bucurie pe care eu am cunoscut-o. Daruind Iubire dobandesti libertatea absoluta si aceasta libertate este tocmai comuniunea cu Tot ce Este. Doar daruind Iubire poti intelege ce inseamna sa fii una cu Creatia, cu Intregul, cu toate celelalte Fiinte, cu Fratii si Surorile tale imbracati in haina OM. Privesc cerul si stiu ca dincolo de perdeau subtire de aer sunt lumile stelare, sunt alti frati si alte surori ce trimit spre noi valuri de Iubire, sunt alte Fiinte Inaltate ce ne trimit Daruri pe care le aflam in Inimile noastre atunci cand, in Liniste Divina fiind, Floare Inimii se deschide. Sunt Fiinte atat de Luminoase pe care le numim Stele si simt cum primesc din Inimile Stelare, un suvoi neintrerupt de Putere cu care pot implini tot ce doresc. Cat de minunata este Creatia, cat de luminos este Creatorul nostru! Stiu ca suntem asemenea Lui, stiu ca putem crea atata minunatie incat Creatorul Insusi ne va privi in Inima si ne va vorbi pe intelesul Inimii, trupului si mintii noastre. Simt cum daruiesc Recunostinta Plamaditorului Lumilor pentru tot ceea ce sunt, pentru cat de minunata sunt, pentru ca sunt asa cum sunt, asa cum Creatorul Insusi m-a plamadit din Fiinta Sa. Da, sunt minunata asa cum sunt pentru ca El, Creatorul Infinitelor Flori Rotitoare, creeaza Unda Minunata din Izvorul Iubirii Netarmurite ce se intruchipeaza in Fiinte Stelare, in Fiinte Pamantesti, in cele ce poarta inscrise in Inima lor Semnul OM. Simt in Inima, in mintea si in trupul meu OM-ul Solar, Fiinta de Lumina izvoratoare de Iubire Divina. Ce poate fi mai minunat decat sa afli si sa intelegi ceea ce Esti? Ce poate fi mai minunat decat sa primesti Darul Bucuriei de A Fi, sa intelegi in Inima si in mintea ta ca ESTI cu adevarat, ca nu este doar un vis, ca esti Nemuritoare, ca Tot ce Este iti este daruit inca de dinainte de a fi creata, inca de dinainte de a te fi nascut in trup. Sa intelegi ca pentru bucuria implinirii tale raurile curg, muntii se semetesc in Soare cu cusmile lor de gheata, ca marea talazuie soapte tainice, ca pamantul pentru trupul tau rodeste, ca freamatul padurii iti da de stire ca doar Iubirea Este? Viata este Darul Plamaditorului, altceva nu exista. Primeste, traieste si bucura-te de Darul Celest. Darul  esti chiar Tu. Da, eu sunt deopotriva Darul, Cel ce primeste si Cel ce daruieste. Eu sunt Trinitatea si sunt una cu tot ce ESTE. O, Creatorule, iti multumesc.

- La ce te gandesti printesa draga, de ai atat Lumina pe chip?

Diana - Printesa Daca (11)

Bucuria revederii cailor mei dragi, a matusii si tatalui meu, emotia intalnirii cu Inteleptul Aisus si cu Zana Aleanului, zborul impreuna cu Sfintele Zane si intelegerea primita, Initierea pe care am trait-o in Steaua Celesta din Templu, grijile si gandurile din timpul drumului pana la Piatra Norilor, m-au coplesit. Mi-am lipit tamplele de boturile cailor si am inceput sa plang si sa rad in acelasi timp.

- Hai printesa draga, hai sa lasam caii sa ne poarte in goana lor catre locuri dragi noua si catre Izvorul de Intelepciune pregatit pentru noi.

- Unde mergem, matusa draga?

- Mergem acasa, in Plai de Rai.

- Dar acolo sunt mii de vrajmasi acum.

- Mergem in Nevazut, intr-un alt timp ce nu l-am putut dobandi in anii din urma.

- Cum este posibil asa ceva?

- Asa cum stii deja, viitorul are infinite ramuri, atat de multe si in atatea feluri dupa cum noi, in profunzimile Fiintei noastre, in gandurile noastre il crestem si ni-l dorim cu Iubire. Si cand dorinta noastra este statornica si puternica, cand cladim imagine cu imagine, cuvant cu cuvant Dorinta, Creatorul ne trimite in Dar Implinirea, ne trimite in Dar chiar visul nostru pe care il putem de asta data trai aievea. Cand suntem limpezi ca apa izvoarelor de munte, luminosi ca cerul diminetii, Daruitori de Iubire Neingradita de lucruri lumesti, putem sa implinim Dorinta intr-o clipa.

- Atunci sa pornim degraba!

- Sa pornim!

Mai iute ca gandul, invaluite in Lumina Divina Ocrotitoare, am ajuns intr-o clipa in satul nostru frumos.

Diana - Printesa Daca (10)

Incet, trupul, mintea si Inima mea au revenit la pacea interioara, au redevenit ascultatoare asa cum le-am invatat sa fie. Lumina vie, calda, binefacatoare din Templu Piatra Norilor mi-a daruit Linistea. O simteam ca pe o Fiinta nesfarsit de draga si iubitoare, nesfarsit de tandra si plina de Intelepciune. Era aceiasi Lumina pe care o cunosteam salasluitoare in fiecare ungher al Fiintei mele. Stiam in Inima ca sunt una cu acea Lumina, stiam ca este Lumina si Fiinta Creatorului nostru. Aceasta Armonie Divina se revarsa asupra noastra din Izvorul de Iubire aflat in Centrul Sacru al Templului. Steaua Celesta cu Opt Raze era Altarul ce ne chema Acum-Aici si fiecare dintre noi simteam chemarea Sa in Inima. In jurul Stelei Celeste, cele douaspezece Sfinte Zane daruiau si primeau Nesfarsita Iubire a Tatalui Celest. Invesmantate in culorile Zeitei Bendis, cu bratele ridicate pareau a fi douasprezece potire de argint. Pareau deopotriva a fi petalele unei Flori Celeste. Bratele lor purtau serpi din cel mai pur aur al Daciei noastre Sfinte.
Din Altar, Inteleptul Aisus si Zana Aleanului ne priveau cu drag.

- Apropie-te, Printesa Diana - a rostit Inteleptul Aisus.

Am pasit cu Respect si am ramas la o distanta cuvenita. Inimile noastre formau un triunghi perfect. Cand Forta Iubirii izvorata din Inimile noastre s-a aliniat in aceiasi vibratie si am vazut cu Ochii Inimii firele nevazute de culoarea smaraldului, Zana Aleanului le-a facut semn si celorlalti sa se apropie. Tatal meu, matusa mea draga si Marele Lup Alb au format un al doilea triunghi. In fata mea se afla Marele Lup Alb, la stanga era matusa mea iar la dreapta, tatal meu. La dreapta lui era Zana Aleanului iar la stanga matusii mele era Inteleptul Aisus. Ne-am prins de maini si am inceput sa rostim in Sacru: au toate intelepciunile vindecarii trupului, mintii si Inimii cu care au fost daruite de Creator. Fiecare floare de leac, are un fel de Forma Divina Unica***** in Nevazut ce pastreaza toate intelepciunile daruite de Creator pentru acea floare. Gandurile noastre lipsite de Armonie Divina creeaza o pacla pe toata fata pamantului si impiedica semintele sa primeasca Darul Divin, intelepciunile vindecarii, pastrate in Formele Creatiei. Floarea creste si are toate semnele suratelor ei dar nu si Puterea Deplina de Alinare. Iti trebuie o mare sensibilitate interioara, o mare deschidere a Inimii, iti trebuie Har sa poti afla putinele locuri tainice in care mai cresc flori cu Putere Deplina de Vindecare, flori neatinse inca de egoismul oamenilor, de gandurile lor necurate de cucerire si distrugere de tari si popoare, de gandurile de a talhari bogatiile altora si a-si transforma semenii in unelte vii, de a batjocori Creatia, de a-L ignora pe Creator. Vestea minunata este ca atunci cand vom fi mai luminosi si mai armoniosi si florile isi vor recapata Puterile daruite de Creator iar oamenii cu suferinte vor fi si ei tot mai putini. In al doilea rand, cei suferinzi, desi primesc leacul potrivit nu se vindeca pentru ca, pe de o parte nu au inteles inca de unde le vine suferinta si nu au inlaturat trairea, gandul, cuvantul sau fapta ce au permis suferintei sa le coboare in trup iar pe de alta parte pentru ca vibratia lor este atat de diferita de cea a leacului incat acesta nu poate sa manifeste niciun efect sau doar un efect redus. Vindecarea poate dura foarte mult iar efectele pot fi pentru putin timp si indoielnice pentru ca daca nu a fost inlaturata cauza suferintei, aceasta se va intoarce si mai inversunat. Acesti oameni aflati in suferinta au nevoie mai intai de un tamaduitor de suflete si mai apoi, sau in acelasi timp, de leacurile noastre preparate cu atat de multa Iubire si Intelepciune. Tine minte ca toate leacurile se afla in noi dar putini sunt cei care se pot bucura de aceste leacuri aflate in Inima pentru ca putini sunt cei cu Inima asemenea Soarelui de luminoasa iar Aceia sunt ocoliti de suferinte.”

Diana - Printesa Daca (9)

Prin valul de ceata, Lacul Sarpelui privea cu ochiul sau tainic, primitor si recunoscator catre Stele. Linistea dinaintea zorilor era binecuvantarea Mamei Pamant daruita tuturor Fiintelor. Am descalecat si am ramas in Liniste Divina. Am simtit in Inima ca sunt una cu Firea Inconjuratoare, am simtit ca intr-un fel spus in cuvinte, Aici, Acum se incheia un timp plin de invataturi si trairi folositoare din viata mea si ca incepea un alt timp cu alte intelesuri profunde, cu alte experiente, un timp al Initierii in Taine Inalte, un timp al Desavarsirii. Am scos seile cailor, i-am mangaiat pe coamele placute la atingere si pe grumazurile puternice si le-am soptit, cu voce tremuranda, in Taina: 

Razã de Soare
O sãrbãtoare
În astã lume
Încuvântatã

Razã de Lunã
Şoapte cununã
Din adâncimea
Imaculatã

Roua suratã
Hranã curatã
Pamântul Mamã
Primeşte-n Dar

Ochiul închide
Lumea de vise
Şi se deschide
În vechi Altar

Altar de Flori
Altar de Nori
În Nevãzut
Zei-Creatori  

Razã de Soare
Razã de Lunã
Zbor-Împreunã
În primii Zori

Cobor în stâncã
Pace adâncã
Lacului Sacru 
Îi sunt Izvor

Înmiresmatã
Padurea cântã  
Doina strãbunã 
Doina de Dor
 
Raza de Soare si Roua mi-au dat de stire in Inima ca au inteles ca pentru o vreme ei ma vor astepta in Templul Nevazut si mi-au soptit ca vor fi in tot timpul in Inima alaturi de mine cu Iubire si Devotiune. Au inteles ca vom fi pentru totdeauna Impreuna-Calatori-Nemuritori printre Stele. Le-am multumit si ei au plecat cu pas netulburat catre Templu Nevazut. I-am privit cum isi atingeau cu tandrete grumazurile si nechezau aproape in soapta.  

Diana – Printesa Daca (8)

Dupa un timp nestiut petrecut in Oglinda de Liniste a Florii Interioare, deodata cu primele freamate ale padurii cuprinsa de Bucuria Diminetii, aud clar, foarte aproape, inconfundabil, puternic, glasul tatalui meu: „Pentru Daci, Libertatea este singura Cale, atat in Ceruri cat si pe Pamant.”

Stiu cand a rostit aceste cuvinte cu Puterea Tunetului. Eram foarte mica, nu incepusem inca sa primesc Cunoasterea Semnelor Cerului si nici pe cele ale Mamei Pamant. O parte dintre Fratii si Surorile tribului nostru se hotarasera sa cladeasca o noua asezare si un nou Templu intru Slava Zeitei Isis intr-un loc fara seaman de frumos si luminos, pe dealurile de la poalele Muntilor Rusaliilor*. Din acel loc puteai vedea in departare Muntii Ostarei si Inima iti amintea cu fiece privire Cetatea Sarmisegetuza - Vatra Spiritului Sacru al Daciei Sfinte. Fratii nostri au ales acel loc pentru ca au simtit in Fiinta lor cum Inima Mamei Pamant trimite valuri de Iubire ce fac pamantul sa vibreze. Daca stai in liniste si iti asezi mainile pe iarba, poti simti in palmele tale acel sunet profund, acel tremur de drag, al Mamei Celeste. Este Soapta Inimii ei, cea care ne tine in viata in acest colt de lume stelara. Este un loc unde cu usurinta pot fi initiati tinerii Daci in Tainele Sacre. Vibratia acestui loc ii fereste in mare parte de pustiirile gandurilor trimise de mintile tulburate ale celor ce vor sa stapaneasca lumea noastra pamanteana. Odata initiati, ei pot trece cu usurinta in Nevazut disparand astfel din vederea si intelegerea celor ce doresc distrugerea interioara a oamenilor si tulburarea mintilor noastre. Fratii nostri ce aveau sa cladeasca asezarea cea noua si sa locuiasca aici, au numit acest loc Plai de Rai. Noi stim ca Plai de Rai este o poarta catre Lumea Celesta, un Templu al Cunoasterii, un Spatiu Sacru inchinat de Mama Pamant, Fiilor si Fiicelor Ei. Doar cei cu Inima Curata, doar cei invesmantati in Lumina si Iubire, doar cei Buni si Drepti vor putea vedea Adevarul acestui loc, vor putea intra in Templele din Nevazut, vor putea calatori printre stele pana in Miezul Auriu al Lumilor Celeste. Kotys,
Intru Slava Zeilor si Zeitelor Salasluitoare in Miezul Auriu al Lumii Celeste,
Intru Slava Zeului Gebeleizis, Zeului Daksha si a Parintelui nostru Zeu Zamolxe,
Intru Slava Zeitei Bendis, Zeitei Ostara, Zeitei Semele si Zeitei Isis, 
Intru Slava Zeului Xerxes al recoltelor bogate si indestulatoare,
Intru Slava Zeului Derzis pastrator al sanatii si vigorii luptatorilor nostri si a mamelor nascatoare de prunci puternici si sanatosi, Dabatopienos, Cel ce ne-a daruit mestesugul fauririi uneltelor si temutelor noastre falxuri precum si a sacrului sica,
Intru Slava Zeului Zibelthiurdos, Cel ce ne aduce belsugul ploilor si aerul curat al furtunilor fara de care pamantul nu ar putea rodi,
Intru Slava Zeului Sabazios indrumator si pastrator al celor patru placute si folositoare timpuri ale anului, Cel care ne-a daruit stiinta timpului de a semana, a trudi, a recolta si a ne bucura si cinsti cum se cuvine Creatorul Lumii,
Intru Slava Zeului Heros, Cel ce domneste peste sufletele aflate in Pace Celesta intre doua nasteri pe Pamant,
Intru Slava Vietii de pe intreg intinsul Creatiei,
Intru Slava Daciei noastre Sfinte,
Intru Slava Inteleptului nostru Aisus, Frate al Zeilor din Alcyone, Cel ce a ramas printre noi si va ramane peste veacuri pentru a ne indruma sa ne cercetam Inima si sa ne aflam Puterea Iubirii, cea mai Inalta Putere a Tuturor Lumilor si cea mai Inalta Taina, 
Intru Slava Inteleptilor Neamului Dacilor, a Marelui Lup Alb si a Fratilor Sai ce lupta alaturi de noi,
Intru Slava Bunilor si Strabunilor nostri,
Intru Slava Parintilor si Fratilor si
Intru Bucuria, Lumina si Iubirea celor ce vor vietui de azi inainte pana la sfarsitul veacurilor Aici, in acest Taram Sfant in Armonie, Belsug si Libertate,
numesc acest Sat Dac Plai de Rai si il binecuvantez cu Foc Sacru!
Fie ca in aceasta Vatra Sacra sa nu se stinga niciodata Focul Sacru aprins Acum, Aici de mine si de Capetenia Dabreias! 
Fie ca Focul Sacru sa ramana vesnic aprins in Inimile voastre, sa nu uitati niciodata, in nicio imprejurare, in nicio bucurie sau tristete a vietii voastre ca sunteti Daci, ca suntem Fii si Fiice de Zei si Zeite, ca suntem Frati si Surori si ca nu exista Putere in Cer sau pe Pamant care ne-ar putea face sa pierim!
Aceasta este Vointa Creatorului Lumii si aceasta sa va fie si voua Vointa, Adevar si Izvor de Putere si Intelepciune!”  OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... „

Tatal meu a incredintat Focului Sacru o impletitura de paie de grau in forma de Stea Celesta si a rostit cu Puterea Tunetului:
„-EV ME ALKYN MEGER VATEAS IAP POL ARCO-DA-BARA?
NALAXIS DA VAISTRO!
NANIS, VET EV SORN!
LA HIMAI PHILIP LAXIN!
CORYVIN DAS!”***  
Noi continuam sa rostim in Inima si in glas:  „OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”   
Apoi iarasi vocea puternica a tatalui meu a acoperit dorul nostru din adancuri nestiute rostit in OM:
„-DOBEROS DABEIS!”***

Fratii si surorile noastre au ridicat mainile catre cer si au izbuctit in strigate de bucurie. Ne imbratisam, chiuiam si radeam. A inceput o sarbatoare ce avea sa tine trei zile si trei nopti ca in basmele cu Feti frumosi si Ilene Cosanzene. Chiar asta suntem noi Dacii, Oameni Frumosi in Inima, la infatisare si la port. Celebram Viata, traim in Bucurie si Armonie si cred ca din acest motiv am atras asupra noastra invidia, ura si ravnirea bogatiilor noastre. Armonia, bogatia pamantului noastru, belsugul holdelor noastre, frumsetea femeilor Dace, vitejia Luptatorilor Daci, toate acestea sunt o urmarea fireasca a Iubirii ce-si are Izvor in Inima fiecaruia dintre noi. Iubirea noastra este Chipul nostru Cel asemenea Tatalui Creator. El, cel ce ne-a creat asemenea Lui, ne-a daruit Divinitatea Sa s-o implinim in veac. Bogatia noastra interioara si cea a pamantului nostru este vesmantul si trairea Iubirii de Tot ce Este, a Iubirii de Creatorul Lumilor, a Iubirii pe care o simtim in fiece clipa ca ne invaluie Fiinta. Probabil ca undeva in strafundurile Fiintei noastre si a neamului nostru exista totusi o teama nerostita, aceea de a pierde acest colt de Rai cu care am fost incuvantati si binecuvantati de Zei, de a pierde Iubirea ce salasluieste in fiecare dintre noi, de a ne pierde pe noi insine si fara voia noastra, de a ne pierde Nemurirea. Aceasta teama cu greu de rostit atrage chiar acel lucru de care ne temem cel mai mult. Aceasta este Legea Creatorului. In lumea noastra pamanteasca, Puterea Miezului Auriu care pastreaza toate gandurile noastre si ne modeleaza Firea Inconjuratoare in Armonie cu gandurile pe care le trimitem neincetat in jurul nostru, da forma tuturor gandurilor noastre, chiar si acelora de care cautam sa ne departam dar care uneori revin obsesiv cu si mai multa tarie parca. Matusa mea draga m-a invatat inca de la varsta la care ma tineam mai tot timpul strans prinsa cu mainile mele mici de hainele ei, „un adevarat scaiete” cum imi spunea, ca este bine pentru mine sa fiu atenta cum gandesc si mai ales la ce ma gandesc. M-a invatat ca pot face din viata mea ceva atat de frumos pe cat imi pot imagina si doresc dar cu o conditie: sa caut, sa aflu si sa indepartez din Inima mea orice gand de teama ca nu as putea obtine ce-mi doresc. Indiferent ce mi-as putea dori, ce mi-ar trece prin minte sa-mi doresc. Cand am inceput sa pot sa fiu atenta la ce gandesc si la cum gandesc, am inteles ca ar trebui sa stiu mai intai ce imi doresc intens, profund, cu adevarat si ce este doar o dorinta de moment ce nu poate fi luata prea in serios. Nu mi-a fost deloc usor. Tot timpul ne gandim la ceva, dorim ceva si daca privim mai atent la dorintele noastre obisnuite de fiecare zi putem observa ca daca le-am lua foarte in serios si ne-am aduce intreaga putere catre ele si ca urmare, acestea s-ar implini, nu am mai fi la fel de fericiti ca in clipa in care ne-au trecut prin minte ca o joaca. O dorinta implinita vine in lumea noastra pamanteana cu multe alte schimbari in viata noastra la care nu ne gandim din prima clipa si cred ca nici nu am putea pe deplin s-o facem. De aceea imi spunea matusa mea draga, sa fiu atenta la ce-mi doresc. Imi spunea sa fiu mai cu seama atenta la ce-mi sopteste Inima mea atunci cand imi doresc ceva sau ca ceva sa se petreaca. Daca Inima imi trimitea un semn de bucurie inseamna ca dorinta mintii mele este in Armonie Divina cu Inima iar daca imi trimitea un semn de neliniste inseamna ca trebuie sa ma departez de acel gand pentru ca nu este in Armonie cu Fiinta mea. La inceput nu mi-a fost deloc usor sa-mi indrum gandurile in asa fel incat „cele rele sa se spele” si „cele bune sa se-adune” - asa cum spunea o vorba din Strabuni. Am inceput sa fiu mereu mai atenta la ce gandesc si la ce imi doresc, sa fiu asemenea unei capetenii ai carui luptatorii erau propriile mele ganduri. Si ce luptatori puternici, chiar salbatici erau aceste ganduri! Nu-mi dadeau nicio clipa de ragaz. In permanenta se incaierau si trebuia sa-i despart si sa-i ordonez, sa-i invat sa fie disciplinati si sa-i invat ca in disciplina isi vor afla Puterea. Apoi, cand am mai crescut, matusa mea draga mi-a dezvaluit Taina Linistii Desavarsite a Inimii*****. Asa am cunoscut Floarea Inimii si am reusit sa dobandesc clipe de Fiintare in Divin. Cand mintea se odihnea in Lumina Desavarsita, armele gandurilor-luptatori taceau. Ei insisi coborau in somn nestiut atat de mult timp pe cat imi doream. Cu cat avansam mai mult in Taina Strunirii Gandurilor cu atat imi venea mai usor sa gandesc doar ceea ce-mi doream cu adevarat si sa dau o mare putere de implinire gandurilor mele. Este o Taina Minunata pe care Zeii ne-au daruit-o. Menirea noastra este sa o transmitem mai departe prin veacuri. Am fost initiati si traitori in toate Tainle Zeilor pentru a ne spori Puterea si Intelepciunea, pentru a intelege ca suntem creatori asemenea Zeilor cu care putem spune ca suntem Impreuna-Creatori. Ce frumos! Cate Iubire este in acest Dar Celest!

Sa pastram Adevarul Mesajului Divin: Fiti Impreuna-Creatori intru Desavarsire!

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”

Un grup de copii rosteau cuvantul sacru in indrumarea unui Batran Intelept. Apoi Inteleptul le aduse un vas de lut plin cu apa si le propuse un joc:
- Luati fiecare cate o frunza uscata, tineti-o intre palme si luati aminte sa nu o striviti. Puneti-va in Inima o intrebare, oricare vreti voi. Inchideti ochii si repetati in Liniste intrebarea. Respirati de cateva ori adanc si lasati mintea sa se odihneasca. Trageti adanc aer in piept si cu ochii inchisi asezati in mare Taina a Inimii frunza pe apa curata. Daca frunza se va roti catre stanga voastra, raspunsul este „Da” la intrebarea pe care ati adresat-o Divinului iar de se va roti spre dreapta voastra raspunsul este „Nu”. Daca insa frunza va sta nemiscata, atunci Divinul va daruieste spre intelegere, fie ca intrebarea voastra nu este corect intocmita fie nu merita un raspuns pentru ca este un lucru deja stiut de voi si va indeamna astfel sa cautati raspunsul in camarile pecetluite ale mintii voastre. Iar daca va ganditi ca intrebarea are un raspuns pe care nu trebuie sa-l aflati Aici, Acum, atunci sa cunoasteti si sa tineti minte ca nu se naste o intrebare in mintea nimanui daca nu ii este necesar un raspuns sau daca nu trebuie sau nu merita sa primeasca un raspuns. Asa ca daca frunza este nemiscata ganditi-va la cum ati pus intrebarea si vedeti daca nu cumva nu este construita armonios. Sau poate ca sunt mai multe intrebari in cuvintele voastre si cu siguranta mai multe raspunsuri ce nu pot fi primite deodata ci prin mai multe intrebari. Sunteti pregatiti?
- Daaa...!

Frumoase sunt aceste amintiri pe care le pastrez cu drag in Inima mea! Doresc cu toata taria ca ele sa nu se piarda, sa ramana vii in Inima Neamului nostru si in timpurile ce vor urma. Ele vor fi de folos celor ce vor pasi in Noua Omenire atunci cand Mama Pamant va fi in Lumina Miezului Auriu. In Plai de Rai am stat vreme indelungata impreuna cu tatal meu si cu matusa mea draga. Acolo am fost initiata in multe din Tainele Celeste si acolo ma voi intoarce dupa ce-mi voi implinit menirea. Focul Sacru nu s-a stins niciodata si ni nu se va stinge decat atunci cand Mama Pamant asa cum o stim acum se va reintoarce in Fiinta Zeului Soare. In Tainele Celeste se cunoaste ca daca un sat este intemeiat in locul potrivit, la timpul potrivit, in Iubire Desavarsita si Adevar, el va dainui vesnic si va aduce belsug si bucurie in Inimile traitorilor acelor locuri. Asa se intemeiaza toate satele noastre, cu Inima si cu Iubire Divina si de aceea suntem Nemuritori si Vesnici calatori printre Stele, Lucratori in Inima, Pastratori ai Tainelor Celeste si Impreuna-Creatori ai Lumilor intru Desavarsire.     

Diana - Printesa Daca (7)

Aerul curat si indestulat de Lumina al Muntilor, stralucitor la vedere si placut la gust de bogatia Hranei Solare*, imi odihneste si-mi limpezeste mintea, trupul si Inima. Am poposit la un izvor cristalin si ne-am pototlit setea. Raza de Soare si Roua adulmecau cu nesat aerul proaspat si hranitor. Este o bucurie sa-i privesti. Sunt frumosi, puternici, fericiti. Imi sunt prieteni dragi si stiu ca nu m-ar parasi pentru nimic in lume. Ii stiu de cand erau manji nazdravani, neastamparati si iscoditori. Mergeau pretutindeni cu mine si cu matusa mea draga si asa au invatat multe din cararile pe care le urmam pentru a ajunge in locurile sacre si la Intelepti. Ma pot bizui pe ei si asta imi aduce o liniste odihnitoare in Inima. Ii privesc si imi amintesc iarasi de seara minunata pe care am petrecut-o cu matusa mea la Troianul Sarpelui. Pentru ca era o noapte rece, am facut atunci un foc si am vorbit pana tarziu, spre dimineata.
- Spune-mi matusa draga, te rog, povestea Lacului Alb. Am auzit atat de multe lucruri despre acele timpuri dar numai tu imi poti spune Adevarul pentru ca il stii de la Inteleptii nostri si deopotriva din Inima ta.
- De ce crezi ca alti oameni nu ar cunoaste Adevarul?
- Poate ca il cunosc in adancul Fiintei lor dar uneori propriile lor vise, asteptari si dorinte se amesteca atat de mult cu Adevarul incat chiar ei insisi nu mai cunosc ce este adevarat si ce este doar o iluzie a propriei minti.
- Este adevarat ce spui dar de ce crezi ca nu as putea fi si eu prinsa in aceasta capcana a mintii? pe care Bunii si Dreptii nostri l-au numit Lacul Alb.
- De ce l-au numit asa?
- Pentru ca in fiecare dimineata, deasupra apelor linistite se ridica o ceata alba atat de deasa incat nu puteai zari nici Soarele. Apa lacului era mereu improspatata de apele Danubiului si a altor rauri mai mari si mai mici, Nistru, Nipru, Bug, Enige, Scaria, Rion, Camcia, Don, Cioruh, Cuban. Jur Imprejurul Lacului Alb, traiau in buna pace si intelegere triburile noastre si a celorlalte popoare. Bogatia de peste era atat de mare incat pescarii faceau negot cu negustorii veniti din toate colturile lumii de atunci. Pe malurile cu pamant roditor, holdele erau imbelsugate si traiau multe animale pe langa colibele oamenilor. Pescarii si agricultoti au inaltat Temple Zeilor si le aduceau in fiecare a saptea zi ofrande. Le multumeau in Inima si in Cuvant.
- Erau tare fericiti acei oameni dupa cum imi spui tu, matusa draga. Rhoemetalces. Atunci cand a inceput potopul, Regina Rhoemetalces a facut tot ce i-a fost in putinta sa-si salveze poporul si in buna parte a si reusit chiar daca din Iubire de Frati si Surori si-a parasit pentru un timp nestiut trupul. In ziua in care apele au inceput sa creasca fara veste, Rhoemetalces i-a indemnat pe pescari si agricultori sa-si lase in urma toate agoniselile si sa se indrepte catre tarmurile mai inalte dinspre locul in care mai tarziu Regina Tomiris va inalta cetatea ce-i poarta si azi numele drag noua. Insasi Printesa Armoniei a incalecat si a alergat din sat in sat rugand si implorand oamenii sa plece, sa dea uitarii tot ce lasa in urma si sa-si salveze viata. Cei mai multi au ascultat-o insa nu putini au fost si cei care au preferat sa ramana in casele lor gandind ca Printesa se inseala si ca satele nu vor fi totusi acoperite de ape. Cand apele au inecat totul in calea lor, cei ramasi au incercat sa se salveze pe dealurile mai inalte dar in scur timp si acelea au fost acoperite de ape negre si ei au fost inghititi de valurile uriase. Nici cei care au incercat sa se salveze in barcile pescaresti, in lotci, mahune si panzare n-au ajuns prea departe pentru ca apele intunecate si involburate i-a prins in vartejuri si le-au rupt in mii de bucati luntrile. Regina Rhoemetalces a ramas inconjurata de valuri pe o stanca singuratica nu departe de locul in care Danubiul primenea apele Lacului Alb si aducea spor de peste. A ingenuncheat si s-a rugat Marelui Daksha sa aiba in grija poporul ei si sa le ierte nestiinta si neincrederea ce i-a dus la pierzanie. S-a rugat sa fie iertata pentru nindemanarea ei de a arata oamenilor Adevarul ce-L primise in Inima. S-a rugat sa-i fie iertata neputinta de a-i salva pe toti Fratii si pe toate Surorile Dace. Apoi a scos sica si si-a incredintat viata Zeilor. Un sarpe de apa urias s-a apropiat de stanca si i-a ocrotit trupul. Apoi, dupa mai multe zile, dupa ce apele s-au linistit, sarpele a plecat lasand in urma cateva sute de oua din care au iesit serpi ce pazesc si azi micuta insula astfel ca nimeni sa nu tulbure somnul iubitei Regine Rhoemetalces. Bunii si Dreptii au numit acel loc singuratic din largul marii Cernite, Taramul Serpilor******* si noi nu mergem acolo decat pentru a duce ofrande de flori si fructe Printesei Armoniei. Pasim in liniste pe insula si cat suntem acolo nu rostim niciun cuvant pentru a nu tulbura somnul Reginei. Stim ca intr-o zi insorita de vara in preajma Sarbatorii Zanelor Vazduhului, Printesa Armoniei ne va intampina in Trup si in Cuvant.
- Matusa draga, de unde au venit acele ape involburate carora si astazi li se spune potop?
- Asa cum stii, dincolo de Muntii Olympului exista o mare cu mult mai intinsa decat Marea Cernita, Marea Traciei ce cuprinde mai multe mari mai mici ce poarta felurite nume date de popoarele de pe tarmurile lor. Ea se intinde pana dincolo de Cetatea Kart-Hadast******** intemeiata de Printesa Elisa si se uneste cu uriasa Mare a Atlantidei, cea in forma de sarpe.
- Stiu, mi-ai povestit despre Printesa Elisa, cea care ingrozita de cruzimile si dorinta de putere a fratelui ei, Regele Pygmalion, a fugit cu o corabie si odata ajunsa in tara triburilor berbere a obtinut de la capetenia acestora promisiunea ca va primi pamant pentru a-si inalta o cetate dar doar atat cat va putea inconjura cu pielea unei vaci. Printesa Elisa a taiat in fasii foarte subtiri pielea animalului si asa a putut obtine o mica ridicatura de pamant pe care a inaltat Cetatuia Byrsa in jurul caruia a crescut apoi orasul Kart-Hadast.Printesa Elisa a numit acea cetatuie Byrsa in amintirea satului in care se nascuse bunica ei, Barsa de langa Muntii Obarsiei. Apoi, ca o adevarat Regina, Elisa si-a incredintat trupul flacarilor pe un rug chiar de ea pregatit pentru ca jertfa ei sa aduca pace si bunastare locuitorilor cetatii. 
- Asa este. 
- Spune-mi te rog, povestea mai departe, matusa draga! 
- Pamantul s-a cutremurat indelung la miaza-noapte, in Marea Traciei si zidul de stanca ce separa marea de Lacul Alb s-a crapat. Apa marii a inceput sa curga mai intai ca un izvor spre lac, apoi ca un rau si in cateva zile suvoiul de apa involburata era mai lat si mai adanc de douazeci de ori decat Danubiul. Zgomotul pe care-l facea apa revarsandu-se era asurzitor. Pasarile si animalele fugisera din acel loc infricosator. Vibratia stancii indurerate, vuietul apelor dezlantuite si groaza animalelor au fost semnele pe care Regina Rhoemetalces le-a simtit atunci in Inima. A vazut apoi stoluri mari de pasari ce zburau neinsiruite frumos ci dea valma catre miaza-noapte desi nu era vremea zborului lung de primavara, animale mici ale campurilor ce alergau ingrozite in toate partile, caini ce urlau prelung asemenea lupilor. Vantul avea un gust si un miros necunoscut si sufla tot mai tare. Cerul avea o culoare rosietica chiar si in miezul zilei si parca ceva strain simturilor noastre. 
- Inseamna ca in adancurile Marii Cernite exista inca acele sate si Temple inaltate de oameni. Tu mi-ai spus ca in marea noastra nimic nu este atins de stricaciune, ca totul ramane ca in ziua in care a fost creat.
- Asa este si cand vei stapani pe deplin puterea Stelei Celeste vei putea merge si vedea cu ochii tai acele locuri chiar de sunt adanc scufundate sub ape si in malul gros. Si cei ce vor veni dupa noi vor putea cerceta acele locuri si vor putea afla multe lucruri folositoare. 

Diana - Printesa Daca (6)

Nici n-am simtit cand Preoteasa Sadalas venita din Templul Zeului Soare s-a asezat langa mine. Mi-a aparut in vis si visul parea aievea. Nici dupa ce m-am trezit sub Raza Binecuvantata a Soarelui nu am stiut daca am fost cu adevarat initiata in Puterea unui Miracol sau a fost doar un joc al mintii inselatoare pe perdeaua ochilor obositi. Langa mine se afla impaturit cu multa delicatete in forma unei Stele Celeste*, un stralucitor Val Albastru asemenea celui pe care mi l-a daruit in vis Preoteasa Sadalas. Il privesc si simt in Inima ca Darul este primit de Fiinta de Lumina salasluitoare in adancul Inimii mele, Fiinta Divina ce o numim IO** – „Cea Fara de Inceput”, Fiinta ce este invesmantata in sufletul, trupul si mintea noastra. Si ca sa nu uitam ca noi nu suntem nimic din toate aceste vesminte, nici numele nostru sau tot ceea ce parem a fi aici la Pieptul Zeitei Mama Pamant ci chiar acea Lumina asemenea Creatorului nostru, ne amintim acest lucru ori de cate ori ne adresam celorlalti cand avem a spune cuvinte cu greutate sau cand facem legaminte.
Intr-o sclipire de smarald ce mi-a luminat Floarea Inimii***, am inteles. M-am ridicat si dupa ce m-am inclinat cu respect catre Fata Aurie a Zeului Soare, am rostit puternic, in credinta, cu toata Fiinta mea:

- YO, Diana, Fiica Inteleptului Agwanti, Nemuritoare Printesa Daca, mostenitoare prin Drept Divin a Regatului Marii si Sfintei Dacii si a Tronului Regelui Nemuritor Decebal, prin Voia si Implinirea Marelui Zamolxe si a Marelui Zeu Daksha,