Diana - Printesa Daca (18)

Cu putin inainte de Rasaritul Soarelui am pornit impreuna cu Inteleapta Olma catre unul dintre acele locuri de Taina ce nu pot fi cunoscute decat de oameni cu Inima Izvoratoare de Iubire. Mergem pe firul unei vai inguste unde lumina abia patrunde printre trunchiurile groase ale fagilor. Patru oameni abia daca pot cuprinde un astfel de trunchi. Patura groasa de frunze si muschi, freamatul padurii, susurul unui fir de apa pe care abia daca il vedem cand si cand cum se strecoara printre pietre, aerul limpede pastrator si daruitor de Hrana Celesta, au darul de a ne aduce in Inimi Bucuria de a fi una cu Intregul, de a simti si de a respira deodata cu Firea Inconjuratoare. Merg la cativa pasi in spatele dragei Olma cautand sa calc pe urmele ei. Pasesc cu grija sa nu tulbur asezarea fireasca a pietrelor si vreascurilor, pasesc cu sfintenie si simt cum Bucuria de a fi a padurii ne invaluie. Ne oprim in apropierea unor stanci rotunjite de timp. Inteleapta Olma ma priveste cu chip solar:

- Am ajuns.

Privesc in jur si nu gassesc nimic facut de mana omului. Uimirea de pe chipul meu si ochii intrebatori pastreaza un zambet luminos si ingaduitor pe chipul Inteleptei mele prietene.

- Nu cauta semne de inteles cu mintea omeneasca. Sunt lucruri si Puteri ce simturile trupului si mintii noastre le pot cuprinde si altele pe care doar cu Inima le putem afla si intelege. Si daca pe cele multe ce cu mintea oricat de agera ar fi nu le putem cuprinde, nu inseamna ca ele nu exista ci doar ca Floarea Inimii noastre nu s-a deschis inca. Abia cand mintea noastra paseste pe treapta de intelegere a Inimii, cand se ridica deasupra lumii contrariilor, putem vedea cu ochii trupului si simti cu atingerea palmelor lucruri din Nevazut, putem folosi Puteri si faptui acele lucruri ce par minuni in ochi de muritor.

- Inima mea imi spune ca muritor este cel ce traieste doar prin mintea si prin trupul lui. Muritor este cel ce nu crede decat ce ochii trupului ii arata, cel ce nu crede decat ce parti ale trupului sau pot atinge, cel ce nu aude nici cantecul pamantului nici pe cel al astrelor, cel ce nu aude si nu intelege glasul copacilor si al florilor, al pasarilor si al vietuitoarelor padurii si apelor, cel ce traieste doar prin indrumarea gandurilor sale si nu prin Adevarul soptit al Inimii.

- Muritor este cel ce nu se incumeta a pasi pe Calea catre Inima sa, cel care respinge, judeca si osandeste pe cei ce au curajul sa fie ceea ce sunt, sa fie diferiti de cei multi, sa fie traitori in Iubire si prin Iubire, sa fie luminosi si voiosi in feluritele imprejurari ale vietii, sa traiasca voiosia Intelepciunii.

- Muritor este cel ce se lasa cuprins de tristete si deznadejde, cel ce doreste sa stapaneasca semeni, cel ce doreste ca cei din preajma sa sa i se supuna fara cracnire, cel ce este inlantuit in propriile ganduri chinuitoare pe care le hraneste cu inversunare neincetata si le sporeste astfel in manifestare mai grabnica si mai dureroasa pentru el.

- Muritor este cel temator. Vino, Diana si deschide-ti Inima in acest loc fara seamnan!

- Prietena draga, indruma te rog Inima, trupul si mintea mea catre Taina ce se afla in acest loc minunat si neinteles Acum de mine!

Olma cea Inteleapta si neasemuit de frumoasa isi lipeste palmele de stanca. Muschii de un verde viu, puternic, cresc pe pietre in perechi de Spirale Sacre* formand, doua cate doua lipite parca in oglinda, simbolul stravechi al Inimii. Aceste spirale-pereche sunt singurele semne ca in adancul muntelui vietuieste o Taina, un Templu Nevazut sau poate doar o camara nestiuta in care vreun Intelept Inaltat s-a retras pentru a darui netulburat Lumina Sa intregului Pamant. Mesajul Iubirii este atat de puternic daruit incat a schimbat forma muschilor de pamant si le-a daruit aceasta infatisare atat de placuta si vindecatoare de suflet. Doar pe lespezile umbroase din sanctuarul de la Sarmisegetuza, in Templele din Piatra Craiului si pe o stanca din Plai de Rai am mai vazut astfel de forme ale muschiului cel verde.  

- Apropie-te si simte ritmul pietrei! Fii una cu stanca si primeste Darul!

Imi apropii palmele de piatra si ii simt caldura. Palmele mi se incalzesc si simt cum piatra aspra devine moale la atingere. Privesc cu luare aminte. Olma imi simte Inima vibrand si isi intoarce chipul catre mine.

- Nu te teme, Diana, lasa-ti Inima sa patrunda Taina.

Mainile mi se afunda in piatra ca intr-un lut incalzit de Soare. Simt cum Floarea Inimii se deschide, cum Linistea coboara din Inalt. Piatra isi pierde tot mai mult consistenta. Chemarea muntelui este atat de puternica incat fara sa stiu, fara sa inteleg, pasesc in stanca. Respir, privesc in jur si totul este luminos, armonios, linistitor. Olma paseste alaturi de mine. Piatra este Acum asemenea aburului din diminetile padurii. Este frumos mirositoare, este vie, este hranitoare. Strabatem stanca pana ajungem intr-o grota uriasa. In urma muntele se inchide in firea lui.

- Iti multumesc prietena draga pentru aceasta traire fara seaman. Te rog, Olma, desluseste-mi Taina ce o simt acum in mine ca pe unda strabatandu-mi trupul.

- Muntele este viu asemenea oricarei Fiinte. Viata lui este atat de indelungata incat noi nu-i putem vedea ori simti nici respiratia si nici freamatul viu. Cunoaste ca totul are viata, ca fiecare viata are un ritm doar al ei si ca unele ritmuri sunt atat de diferite incat noi nu le mai percem ca fiind Fiinte asemenea noua. Ai fost invatata toate aceste lucruri si le cunosti cu mintea dar azi, muntele ti-a deschis poarta catre Inima lui. Trupurile noastre si cel al muntelui sunt foarte diferite dar daca cercetam cu luare aminte vom afla ca in adancul cel mai profund suntem asemenea. In munte si in noi salasluieste aceiasi Putere Divina Atotcuprinzatoare. 

- Cand am pasit in piatra am simtit cum trupul meu si piatra se intrepatrund nevatamator. Eram si piatra si trup de om, eram una cu stanca si deopotriva eu, asa cum ma stiu. Si stiu ca am pastrat ceva din miezul stancii in Inima, in trupul si in mintea mea. 

- Si muntele a pastrat ceva ce doar tie iti apartine. Este unda vibratiei tale si este unica asa cum este a fiecarei Fiinte. Iar tu ai pastrat unda muntelui. De-acum inainte, in orice colt al lumii noastre te-ai afla, poti intr-o clipa sa patrunzi in munte si stanca te va ocroti. Poti de asemenea doar sa voiesti si trupul tau se va preface-n piatra, fie asemenea unui trup de om cioplit fie ca forma a Firii ce ne impresoara. Si tot prin simpla ta voie vei reveni in trup de om. Este Darul muntelui. Pentru acesta ai venit Aici. Este inca un pas pe Calea Desavarsirii tale si am cerut Inteleptilor ca eu sa-ti fiu alaturi in aceasta zi.

- Iti multumesc, prietena draga.

- Iti multumesc si eu, Printesa luminoasa. 

- Buna prietena, mai spune-mi, pot astfel sa calatoresc prin muntii nostri cand voiesc?

- Inca mai mult decat atat. De vei cere cu respect muntelui sa se deschida, iti poti ascunde cetele de luptatori in stanci si poti pe negandite sa ajungi in locuri unde sa prinzi ca intr-un cleste legiunile vrajmase. Iscoadele lor nu va vor vedea. Vei aparea cu Luptatorii Daci si haitele de lupi direct din stanci si dupa o lupta scurta veti intra din nou in munte. Asa ii vei putea lovi necrutator pana ce ultimul din ei va pieri sau va pleca pentru totdeauna din Dacia noastra Sfanta. Degeaba vor incerca vrajmasii sa va urmareasca pentru ca veti fi de neaflat. Muntii sunt Fratii si prietenii nostri si ei va vor ocroti.

- Iti multumesc, buna prietena pentru impartasirea aceste Taine fara seaman.

- Vino Diana, avem inca multe Taine de impartasit in ziua asta binecuvantata. 

Inaintam prin grota catre un loc din care ne invaluia o lumina de culoarea liliacului.

- Printesa draga, vei afla aici, aproape tot ce Inteleptii de demult si cei de azi au coborat in tainice simboluri sau in cuvinte de Intelepciune.

- Sunt Darurile Zeilor de care mi-ai vorbit?

- Priveste! 

   In acest loc, grota se deschide larg si nu o poti cuprinde cu privirea desi lumina este puternica si vie. Sunt zeci poate chiar sute de mii de cristale de toate marimile. Unele sunt mai inalte decat un luptator calare, altele doar de marimea unui bob de strugure. Unele dintre cristale sunt izvoarele puternice ale luminii liliachii ce domina grota. Din altele izvoraste o lumina galbena aurie iar din altele o lumina verde asemenea smaraldului. Cateva raspandesc o lumina rosie. Undeva catre punctul de echilibru al grotei se afla un cristal urias, mult mai inalt decat toate celelalte. Din el se raspandeste o lumina de culoarea Rasaritului de Soare. Este inconjurat de cristale ce daruiesc o lumina argintie. Acestea sunt de marimea unui om. Privesc cu luare aminte si inteleg ca toate cristalele formeaza un desen urias, un patrat in care se afla Floarea Vietii. Desenul asezarii cristalelor se repeta mai mic in fiecare colt al patratului. Apoi in coltul si mai mic al acelui patrat. Ansamblul este perfect echilibrat.

- Prietena draga, simt linii nevazute, simt puteri nestiute ce strabat naincetat  aceste cristale si deopotriva trupul si Inima mea dar mintea nu le intelege.

- Cristalele primesc neincetat trairi si ganduri ale Inteleptilor, Puteri si Taine din Akasha. Ele sunt pentru noi toti Izvor Nesecat de Intelepciune. Tu poti in Linistea Inimii tale sa cunosti tot ce este cuprins in cristale, toate Tainele, toate invataturile stravechi, toata Intelepciunea Zeilor Daruitori de Iubire.

- Aceste Daruri trebuiesc cu sfintenie pazite chiar de va fi ca toti sa pierim aparandu-le.

- Grota nu are nicio iesire, doar cei ce pot calatori in piatra pot cunoaste acest loc. Noi nu am dat nici macar un nume acestei grote pentru a nu transmite astfel vibratia locului prin cuvantul-nume acelor vrajmasi ce cunosc cateceva din Tainele Fantanarilor. Stiind numele unui loc il poti afla cutreierand prin munti si cercetand cu o nuielusa de alun sau cu un simplu pendul adancul pietrei. Insusi Muntele a ferecat Comoara si Paznici Nevazuti vegheaza cu Iubire.

Ma apropii de un cristal cat mine de inalt si il ating cu palma stanga larg deschisa. Lumina lui creste si in interior apar imagini ale unui loc ce nu-l cunosc. Oameni cu straie ciudate vorbesc aprins lucruri de neinteles. Inima lor este acoperita de funingine de ganduri ce sunt de nerostit si nicio Raza de Lumina nu razbeste catre mintea lor. Unda ce vine dinspre ei este intunecata. Ridic incet palma si o alta imagine o inlocuieste pe cea dinainte. Copii si tineri veseli, zburdalnici alearga pe malul unei mari scaldata in Lumina Soarelui. Nisipul auriu curat, Bucuria de pe chipuri si valurile lenese trimit o unda de Iubire ce razbate prin cristal. Imi asez palma in alta parte a cristalului si vad cum cativa oameni trudesc tacuti pamantul saracit de viata si copii firavi ce scot cu greu bucati de radacini pe care le mananca.

- Sunt imagini ale unor timpuri ce-au trecut si a altora ce se petrec Acum in viitor. Cristalul acesta pastreaza Adevarul in Cronica Vremurilor. Zeii l-au creat astfel incat nici chiar Inteleptii Inaltati sa nu poata patrunde si schimba sau alunga vreo imagine. Cristalul primeste si pastreaza tot ceea ce se petrece intr-un anume loc de pe Pamant timp de mai mult de zece mii de ani. In acest loc poti afla toate Tainele lumilor ce au crescut si s-au pierdut in timpuri nestiute.

- Cristalul este o Fiinta, un prieten drag.

- El este vraci atunci cand cu pricepere il rogi sa aduca alinare unei Fiinte dragi sau tie insati.    

Sunt fascinata de multimea cristalelor, de tot ce ele pastreaza pentru ca noi sa cunoastem, sa intelegem, sa ne ridicam si sa pornim iarasi catre stele. Jur-imprejurul grotei uriase pastratoare a Tainicelor cristale se afla alte grote a caror bolti inalte poarta semnele mestesugului ridicatorilor de case.

- Prietena draga, aceste grote par a fi lucrate de mesteri iscusiti.

- Sunt drumurile noastre cele mai ascunse. Zece calareti pot galopa alaturi, cete intregi de luptatori pot ajunge iute in locurile in care se dau lupte. Sunt in tot timpul luminate de cristale ce-si au izvorul de putere in miezul pamantului. Regele nostru Decebal si-a condus cetele de Luptatori Daci prin aceste grote, a traversat muntii si a lovit aprig vrajmasii aflati pe malul celalalt al Donarisului apoi s-a intors pe aceiasi cale si a lovit legiunile in castrele ce chiar atunci le ridicau. 

-  Olma, spune-mi te rog, e-adevarat ca uriasii din timpurile vechi au sapat aceste grote-carari in Inimile muntilor nostri?

- Oamenii aceia atat de mari si de puternici au coborat demult in Taramul din Adanc. Menirea lor a fost sa ne ajute sa ridicam multe temple, sa taiem piatra pentru cetatile noastre, sa scoatem aurul si fierul din trupul muntilor. Ei au trudit mii de ani atunci cand pe intreg intinsul Pamantului, Zeii i-au chemat sa ridice sute de piramide uriase. Acestea se afla in locurile potrivite astfel ca Pamantul sa primeasca si sa transforme in Puteri folositoare Lumina Miezului Auriu atunci cand va sosi timpul. Acum ei ridica in Taramul din Adanc alte sute de piramide inca si mai mari decat cele pe care le cunoastem. Din acele piramide pereche ale celor cunoscute de noi vom primi un spor de Putere cand vom pasi pe Noul Pamant in timpul celor o mie de ani de pace.

- Ei au ramas in basmele si povestirile noastre atat de frumoase...

-... Si atat de folositoare pentru ca spun Taine in cuvinte simple... pentru cei ce asculta cu luare aminte si chemare catre intelegere. 

- Cata migala si pricepere pastreaza aceste bolti de piatra ridicate de oamenii-uriasi.

- In muntii nostri sunt atat de multe grote sapate de ei incat poti ajunge in mai putin de o zi de mers calare oriunde vrei. Harta cararilor ascunse arata asemenea unui cap de lup ce priveste catre Sarmisegetuza. Din loc in loc sunt mici fantani cu apa de izvor si siruri de camari mai mici pentru pastrarea poamelor si a legumelor uscate. In vremuri grele cand hoarde salbatice se napusteau de pretutindeni asupra noastra pentru jefuire, stramosii nostri se retrageau cu tot avutul lor in munti. Prin hornuri naturale aerul se primenea si ei puteau ramane timp indelungat ascunsi. Pe culmi strajuite de stanci abrupte si in luminisuri de paduri batrane, ingrijeau mici gradini ce le asigurau un rod bogat. De la ei am deprins secretele gradinilor din paduri ce cu greu pot fi aflate de ochii necunoscatori.

- Simt ca sunt inca multe Taine pastrate in aceste grote.

- Sunt alte grote cu greu de strabatut ce au cascade inalte si lacuri adanci prin care se poate trece pe sub oglinda apei in alte grote iar din acestea tot prin trecatori din adancuri in grotele in care se pastreaza comorile strabune. Este un legamant al fiecarui rege ori regina sa sporeasca aceasta bogatie a Daciei Sfinte.

- Cat de insemnate pot fi pentru noi aceste comori, prietena draga?

- Pentru fiecare Fiu si pentru fiecare Fiica a neamului nostru se adauga comorilor din munti doi serpi din cel mai curat si stralucitor aur. Cate unul pentru fiecare brat.

- Ce poate insemna aceasta?

- Cand vom pasi in Noua Omenire si tu vei fi Regina Daciei Sfinte, toti Fratii si toate Surorile noastre vor primi bratarile de aur direct pe bratele lor prin Puterea cu care au fost mestesugite de Faurari. Puterea Celesta va cobori in Trupurile noastre de Lumina si in Trupurile de Lut. Serpii de aur vor izvori Lumina asemenea Zeului Soare si trupurile noastre se vor alchimiza in trupuri de Oameni Solari. Mai mult nu stiu nici eu a-ti spune.

- Iti multumesc, prietena Olma, Inima mea are nevoie de un ragaz spre-a intelege Darul ce cu Iubire mi l-ai dat.

Muntele s-a inchis deindata ce am iesit.Stanca a recapatat consistenta stiuta. Doream doar sa respir profund, sa simt mirosul padurii, sa-i ascult fosnetul. Ma simt coplesita, ma simt fiind una cu toate aceste Taine, traiesc profund menirea pentru care am coborat in trup Acum, Aici, in aceasta viata minunata. Mintea mea tace. Cuvintele nu se nasc, nu capata putere de rostire. Puterea a coborat cu totul in Inima mea si ea, Inima mea, draga de ea, imi sopteste in Taina:

„IO, Diana, Printesa Daca 

Pastratoarea Sfintelor Taine ale neamului meu, cobor in Piatra Sacra si aprind Rugul Inimii, ma insingurez si ma leg in Nemurire sa-mi slujesc Fratii si Surorile,  ma inalt in Aurul Soarelui si sorb Lumina din Izvorului Celest al Iubirii. Iti multumesc Creatorule, pentru Viata. Iti multumesc pentru Tot.”

Pasesc printre copaci cu bratele deschise si ii ating cu drag. Le simt unda de drag, le simt vibratia cea mai inalta si le daruiesc Iubire. Stiu ca daca El, Creatorul a Tot ce ESTE mi-a dat menirea de a-mi indruma si conduce neamul, daca mi-a incredintat Dacia Sfanta, sunt o Fiinta aleasa si nu este mandrie desarta ci o mare incredere pe care aleg sa o onorez asa cum se cuvine, asa cum ii sade frumos unei adevarate Printese Dace. Abia acum am inteles pe deplin puterea si profunzimea cuvantului „Printesa”. Inteleapta Olma m-a ajutat sa inteleg fara a-mi spune nimic ci doar aratandu-mi  Tainele muntelui si deslusindu-mi intelesul a ceea ce am vazut si simtit.

Ne intoarcem la Tridacna la timp sa celebram Rasaritul Soarelui impreuna cu Inteleptul Dokanus si cu matusa mea draga. Imi dau seama ca am lipsit foarte putin desi mie mi s-a parut ca am petrecut mai bine de o jumatate de zi in munte. Este oare posibil ca in piatra fiind sa intri in ritmul pietrei si viata ta sa curga dupa un alt timp, dupa un alt inteles si Taina a Vietii? Inseamna ca toti Dacii retrasi Acum in munte vor vietui cat muntele va exista? Olma mi-a citit gandul si a zambit cu inteles:

- Ai mai patruns o Taina, Printesa draga.    

    

*Spirala Sacra  - Sirul lui Fibonacci – matematicianul Leonardo Pisano Bogollo (Fibonacci) este cel care a introdus aceasta secventialitate in occident, secventialitate cunoscuta de matematicienii indieni inca din secolul VI. Tot el a introdus cifrele hindu-arabe in occident. Cartea sa Liber Abaci in care prezinta cifrele de la 0 la 9 („modus Indorum” - metoda indiana) a avut un impact profund asupra societatii umane. 

****