Intram in coliba din barne de stejar a morii cu trei roti. Pretutindeni sunt chiupuri ochi cu apa si alte multe vase de pamant, canute si strachini. Din tavanul de lemn coboara o funie scurta de care este agatata o Stea Celesta din aur, inalta de un cot. Sub Stea, Kapnobataiul primeste in Linistea Inimii, Respiratia Intaiului Vers*, Suflul Vietii sau, asa cum o stim noi, Floarea Vietii. Dokanus se inclina in fata lui si noi ii urmam exemplul:
- Iarta-ne ca iti tulburam Linistea, Bunule Zordegon!
- Fiti Bine-Veniti si Intelept-Cuvantati in Casa Apei Vii, prieteni dragi!
Indraznesc sa ridic privirea catre Desavarsitul Frate si il intreb cu respect:
- Frate Dac si Cuvios Intelept, ce Taina daruiesti acestei ape adunata in chiupuri si vase din lut?
- Simbolul Vietii, Floarea Vietii sau Respiratia Intaiului Vers, asa cum eu il numesc fiintand in Inima mea, a fost daruit de Creator, Apei. Apa a fost astfel In-Fiintata, In-Samantata de catre Creatorul Lumii cu Puterea Vietii si menita sa desavarseasca Opera transmutandu-se alchimic in milioane si milioane de feluri de vietuitoare atat in Ocean cat si pe Pamant. Creatia, Opera este AOR-ul Divinitatii. Prin AOR, Apa fiinteaza ca mediu alchimic cu care Creatorul plamadeste si guverneaza Creatia prin Legea Creatiei sau Planul Divin. Oceanul si toata apa daruita Pamantului este astfel prin puritatea ei o Sfanta Fecioara Nascatoare de Viata si Salasluitoare in fiecare dintre noi, in fiecare Fiinta de pe Pamant. Si cum chiar si cea mai tare piatra contine o cantitate cat de mica de apa, intelegem ca Mesajul Divin se afla in fiece farama de materie, in cel mai semet munte, in cel mai firav fir de nisip, in aer si in lut. Apa este Pastratoarea Mesajului Divin al Vietii. Oamenii, prin trairile lor lipsite de Armonie, prin gandurile lor umbrite, prin gandurile lor lipsite de Respect si Bun-Simt, prin faptele lor potrivnice Planului Divin, prin ridicarea gandului, cuvantului si bratului asupra Fratelui sau, fie el om sau alta vietuitoare ori pamant, stanca sau nor, au stricat alcatuirea perfecta a Clusterilor ce pastreaza Mesajul Divin in ceea ce numim Apa Vie** sau Apa Primordiala. In Apa a coborat suferinta si suferinta s-a transmis oamenilor prin fiecare sorbitura de apa, prin fiecare picatura de ploaie, prin fiecare val al marii. Marea cea linistita a devenit furtunoasa si a inceput sa scufunde luntrile si panzarele oamenilor. Apa s-a otravit cu gandurile noastre potrivnice Planului Divin si suferintele au ajuns in trupurile animalelor si florilor otravindu-le. Daca nu vom intelege si nu ne vom opri din goana noastra oarba catre suferinta, intreaga Apa a Mamei Pamant se va otravi de mesajele umbrite ale faptelor, cuvintelor, gandurilor noastre si ale trairilor ascunse cu care ne hranim desertaciunea sufletului si, asemenea oamenilor stapaniti de duhul mandriei desarte, va pierde cu totul Mesajul Sfant al Iubirii Divine si va sterge orice urma de viata de pe Pamant. Apa poate ridica valuri mai inalte decat muntii si mai iuti decat cel mai iute vant. Atat de iuti incat nu le poti auzi vuietul venind si nici nu le poti vedea decat atunci cand sunt foarte aproape. Oricum, nimeni nu s-ar putea feri din calea dezlantuitelor ape otravite de ganduri. Si chiar de Oceanul nu ar inalta valuri uriase, apa otravita este moarta si nu poate hrani nicio Fiinta pentru ca Apa-Hrana este Mesajul Vietii ce Apa il are intru Pastrare si intru Daruire. Apa moarta nu tine nici de sete, nici de foame. Nicio Fiinta nu poate trai fara Apa Vie, fie ca stie si intelege fie ca nu stie acest Adevar.
- Ma ingrozesti Frate Dac! Care este Leacul pe care il desavarsesti in moara ta Binecuvantata? Eu stiu ca nu ai fi rostit aceste cuvinte de temut daca nu ar fi existat si un Leac pentru tranformarea apei otravite de ganduri in Apa Vie fara de care nu putem vietui. Impartaseste-ne te rog aceasta Taina.
- Pastrez Apa Trupului meu in Curatenie Desavarsita atent fiind in fiece clipa la Bunul-Simt trimis de Inima ca tremur abia auzit in trup, ce-mi da de stire ce este in Armonie cu Voia Creatorului din ceea ce in mintea mea se plamadeste. Chiar si atunci cand cobor in Linistea Inimii, veghez ca nu cumva vreo lipsa de Buna-Cuviinta sa se strecoare in sufletu-mi curat. Cand simt ca una sunt in cuget si in simturi, in trup si in intentii cu Cel Ce Lumea a Creat, ii daruiesc dragei Apei Iubirea mea, Lumina ce din piept imi izvoraste. Imi cer apoi iertare si ii multumesc. Simt cum Mesajul Apei Vii din trupul meu, curata si vindeca, spala si da Viata Apei din chiupuri si din vasele de lut. Apa renaste ca Apa Vie, Tamaduitoare. Incet, in mare Taina, Fecioare Dace iau chiupurile si in zorii diminetii le daruiesc paraielor de munte Apa Vie. Puterea Apei Vii este atat de mare incat apa se improspateaza pana la sute de verste de moara cu trei roti. O picatura de Apa Vie improspateza apa cat e cuprinsa in zece mii de balerci***.
- Dar apa din canute, blide si din celelalte vase?
- Acea Apa Vie este pentru Leac. Fecioarele o duc in sate la Inteleptii ce alunga suferintele Fratilor Daci si ale altor neamuri. Doar ele o pot duce-n drumuri lungi ocrotind-o in Steaua Celesta cu care se invesmanteaza. Apa Vie este astfel ferita de viscolul de ganduri ce ne bantuie Pamantul. Fecioarele calatoresc ca gandul nevazut si lasa nestiute, vasele cu apa in Temple. Inteleptii le rastoarna in chiupuri pline cu apa cristalina de izvor iar cei ce vor sa-si afle tamaduirea trupului ori vindecarea mintii se ung pe trupuri si pe frunti cu Apa Vie.
- Iti multumesc, Cuvios Intelept si Frate intru Bucurie!
- Primeste Darul meu Printesa draga.
O tanara se apropie de mine cu o strachina de lut in maini.
- Bea, Printesa draga si fie ca Intelepciunea Apei Vii sa-ti fie Calauza si Lumina in toata viata ta cea pamanteasca!
- Iti multumesc iubita Sora Daca! Privirea ta imi este cunoscuta si Inima imi spune ca ne-am intalnit candva.
- Sunt Aidezyres, candva indurerata dar astazi simt Lumina in Inima vibrand si Bucuria Vietii m-a invaluit. Cuvantul tau de-atunci m-a intarit si de voiesti, eu te voi insoti mereu si pavaza-ti voi fi.
- Unde-ti e pruncul, surioara draga? Diastes mi-amintesc a fi numele lui.
- L-am dus intru inteleptire in Templul Zeitei Bendis din Muntii Fagaduintei.
- Este un Templu Nevazut in Altarul caruia coboara o Coloana de Lumina Argintie.
- Asa-i Printesa draga. Am venit apoi aici la moara cu trei roti sa ma desavarsesc in Tainele Tamadurilor cu Apa Vie.
- Vino la vremea Sarbatorilor de Iarna cu pruncul tau, la noi, in Plai de Rai si om petrece impreuna anul care vine.
- Iti mutumesc Printesa, Sora draga. Vom veni invesmantati in Iubirea ce-o primesc Acum din pieptul tau si pentru care-ti multumesc.
Sorb Apa rece si multumesc in gand Atotcuprinsului si Zorilor acestui neam de Intelepti. Abia cand pasesc pe iarba din fata colibei, aud freamatul rotilor morii si cantecul apei rostogolitoare. Dicomes ne invita sa ospetim inainte de plecare, in casa lui alaturi de Andra, acea Femeie Daca ce il insoteste in viata si de cei trei feciori ai lor, Diuzenus, Rhaizdos si Cosenis. Urcam pe o poteca ingusta si ocolim o stanca pe treptele cioplite in piatra. Pe un mic platou, la adapostul peretului de piatra ce se ridica drept asemenea unui brad, Dicomes si Andra au ridicat o casa din lemn si lut, tare asemenatoare cu o nuca asezata cu tuguiul catre cer. Andra ne asteapta in prag.
- Fiti Bine-Veniti in Trupul de Lumina al Casei noastre!
- Zamolxe Insusi este Izvorul Luminii ce ne intampina in Casa voastra! Suntem bucurosi sa va trecem pragul.
Andra vede privirea mea intrebatoare si se apropie.
- Stiu ca pare ciudata casa noastra dar am primit Darul trimis de Zamolxe in Inima si asa cum ne-a infatisat-o asa am ridicat-o. Am stiut din prima clipa ce trebuie facut si am ridicat-o cu mainile noastre fara a chema ridicatorii de case. Simt ca asa ar fi bine sa aleaga fiecare om sa dea forma casei sale si celor dragi lui.
- Casa voastra este minunata, este calda, primitoare si musteste a Viata. Cei trei Fii ai vostri sunt rodul acestui loc cuminte.
- Zeii ne-au daruit trei Fii minunati, sanatosi si voiosi. Ce-ti poti dori mai mult?
- Al patrulea Fiu...?
Andra rade complice. Pantecul ei pare a purta o Taina.
- Poate o Fiica, ne-am dori sa avem si o fata sa mai echilibram energiile.
- Atunci cu siguranta ca o veti avea.
Intram in casa si am impresia ca am patruns cu adevarat intr-o nuca uriasa, un fel de matca a nucilor asa cum este matca albinelor. Trecerile dintr-o odaie in alta au forma acelui perete lemnos ce se afla intre particelele miezului de nuca. Sunt despicaturi de lemn cioplite apoi cu migala si daruire. Este o ordine desavarsita si putinele lucruri sunt randuite cu grija. Miroase placut a curat, a prospetime, a flori uscate si a... ceva ce pare a fi tare gustos. Dicomes aduce o oala de pamant cu vin indulcit cu miere si ne umple canutele de lut. Traim un moment de plinatate in casa unor oameni frumosi in trup, in Inima si in port. Ma cuprinde dorul de casa noastra din Plai de Rai si ma las dusa de imaginea de pe cerul mintii. As vrea sa fiu intr-o clipa acasa, sa scot saua calului, sa pun falxul pe lavita ingusta si sa ma imbrac in vesmintele moi tesute de matusa mea draga. As vrea sa merg cu picioarele goale prin iarba matasoasa si sa ascult seara, la gura vetrei, povestirile neamului nostru. Imi place sa merg la claca cu femeile din tribul nostru, sa colind dealurile, sa ma afund in padurile dese, sa vorbesc cu vietuitoarele codrului si cu copacii cei batrani ce stiu a-mi povesti lucruri de demult si sa culeg ciuperci gustoase. Nu sunt nici pe departe o printesa mofturoasa ci o Fecioara Daca, o traitoare din Muntii Daciei Sfinte. Se spune despre noi ca suntem oameni aspri si iuti la manie dar eu stiu ca suntem intelepti si drepti, ca ne cinstim neamul, Stra-Bunii, Dacia Sfanta. Mi-e dor de frumoasele si tainicele obiceiuri de Sarbatori, mi-e dor de initiaticele dansuri, de colinde, de jocul tinerilor. Nu-mi pot imagina o lume fara toate acestea si nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Sunt doar umbre ce uneori trec pe cerul mintii. Catunul nostru se afla la jumatatea distantei dintre muntii de dincolo de Marea Cernita si de Marea Atlantidei si iarasi la jumatatea distantei dintre Marea cea inghetata dinspre Miaza Noapte si cea calda dinspre Miaza Zi. Suntem in mijlocul acestui pamant dintre ape****, in mijlocul Sfintei Dacii. Si este singurul loc de pe aceste pamanturi dintre ape unde se afla munti intregi de sare. Nu trebuie sa ranesti pamantul pentru a-ti lua oricat de multa sare ai avea trebuinta. Toate triburile iau de la noi sarea fara de care omul si vitele, caprele si oile nu ar putea trai. Fara aceasta bogatie si deopotriva Dar, nu am fi putut exista si tot pamantul dintre ape ar fi fost dintotdeauna un pustiu. Matusa mea draga se ridica in picioare si ne face semn sa fim atenti. Mana ei strange cu putere falxul. Ne ridicam si intram in ascultarea Inimii. Naluci umbrite ne traverseaza cerul mintii. Se simte o mare presiune pe crestet si din nevazutul intunecat sunt aruncate asupra noastra ancore catre trup si minte pentru a ne induce ganduri intunecate si suferinte fara izvor inafara slabiciunilor noastre. Plase umbrite sunt azvarlite asupra noastra pentru a incerca sa ne izoleze de Lumina. Ridicam bratele si din Inima izvoram Falxurile de Lumina. Taiem ancorele si plasele, despicam nalucile umbrite ce ies de pretutindeni, din vazduh, din pamant, din lucrurile din jurul nostru. Intr-un moment de acalmie avem ragazul sa ne asezam in cerc, spate in spate. In aceasta asezare nu putem fi nicicum infranti. Falxurile noastre de Lumina se unesc formand o Coroana de Foc Celest. Sfere intunecate se napustesc asupra noastra din toate directiile. Se desfac in mii de trairi inferioare cu intentia vadita de a ne lega pe cerul mintii de profunzimile inca neluminate ale Fiintei noastre, de a ne aduce in minte intunericul si de a incerca sa preia controlul mintii noastre prin sentimentele de ura, de gelozie, de invidie, de orgoliu, dorinta de control si dominare in lumea contrariilor si in spirit, toate cate ni se reflecta pe cerul mintii in clipele de uitare de sine. Cautam sursa, zamislitorul acestor sfere si taiem cordoanele intnecate. Nalucile arunca asupra noastra imagini infricosatoare pe care le trimitem inapoi cu stralucirea Falxurilor de Lumina. Atacul este puternic si prelung. Luptam cu indarjire sa pastram vibratia inalta a Luminii lui Zamolxe in Inima si in cele din urma atacul slabeste in intensitate. Nalucile dispar in necuprins. In jurul nostru pluteste o pacla urat mirositoare pe care Dokanus o transmuta alchimic in nor curat printr-un singur gest desenand in aer cu mainile silaba OM. Pamantul este uscat si crapat si toata iarba jur-imprejur este ingalbenita. Olma trimite o sfera de Lumina catre cel ce a pornit atacul si simt cum muntele vibreaza. Un urlet sfasietor se stinge undeva in departari intunecate. Olma a pus capat definitiv acestei lupte. Aceste atacuri sunt pornite de fortele intunericului invocate de catre vrajmasii Luminii. Uneori ne ataca furibund sperand sa ne ia in stapanire mintea. De aceea Inteleptii ne daruiesc Adevarul ce spune ca este cel mai de seama lucru sa-ti pastrezi gandurile in Deplina Armonie, sa fii tu stapanul mintii tale asa cum calaretul este stapanul calului si nu lasa calul sa-l poarte la intamplare. Incet, tremurul trupului dispare si mintea isi redobandeste pacea fireasca. Refacem cercul, de asta data cu fata catre interior si ne prindem de maini.
„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”
Din centru, o sfera de Lumina prinde a creste. Stralucirea ei lumineaza muntele pana in adancul pietrei. Puterile ni se echilibreaza. Primim din Infinit toata Puterea pe care am pierdut-o in lupta si inca mult mai mult. Fiecare lupta in Nevazut ne aduce un spor de Putere dar trebuie sa recunosc ca ar fi minunat daca aceste atacuri nu ar exista si daca am dobandi acest spor de Putere daruind iubire sau tamaduind Frati si Surori, ingrijind gardinile sau tamaduind padurile si muntii, apele si vazduhul. Este adevarat ca aceste atacuri sunt posibile doar pentru ca noi nu suntem inca desavarsiti si poate ca nu am reusi sa alungam puterile umbrite daca nu ar fi alaturi de noi Oameni Solari asemeni Olmei si lui Dokanus.
„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”
Sfintim prin silaba OM locul luptei pentru a sterge toate urmele nevazute ale trairilor intunecate si pentru a Re-Face, si a Re-Crea, Re-darui, Puterea de Rodire pamantului. Este stiut ca omul poate sfinti locul in care se afla sau prin care trece daca el insusi duce o viata de sfintenie sau il poate otravi prin trairi, ganduri, cuvinte si fapte lipsite de Respect si Armonie. Este stiut ca exista o Taina a rostirii. Rostirea este deopotriva pastratoarea si daruitoarea rostului, a Puterii Spiritului aflat in cuvant. Sfera de Lumina ne invaluie si simtim Bine-Cuvantarea cum fiinteaza in tot ceea ce suntem. Ridicam bratele tinandu-ne de maini si daruim Iubire si Recunostinta Creatorului. Ne departam incet si revenim treptat in lumea in care fiintam sub semnul OM. Aidezyres ma priveste intens. A fost putin speriata dar a luptat cu curaj si daruire desavarsite, asa cum lupta o adevarat Fecioara Daca. O iau in brate si o strang cu putere la piept. Imi sopteste tremurand:
- Imi este rusine sa spun dar mi-a fost un pic teama.
- Si mie mi-a fost, prietena draga dar nu ne putem lasa prada slabiciunii Acum cand Sfanta Daciei are poate mai mult ca oricand nevoie de noi toti, cand Fratii si Surorile noastre din alte neamuri invesmatate in Lumina Inimii isi pun toata nadejdia in noi.
- Iarta-ma, Printesa draga!
- Iarta-ma tu prietena, o adevarat printesa este mereu neinfricata!
Andra si Dicomes ne imbratiseaza si ei. Au luptat neinfricat si am simtit Puterea Luminii lor. Si-au infasurat copiii in Val de Lumina pentru a nu putea fi atinsi de nalucile umbrite si spate in spate, au respins toate atacurile. Le multumesc si lor din Inima si ii imbratisez cu drag.
Caii ne asteapta cuminti pe o pasune din apropiere. Ne luam ramas bun de la Andra si Dicomes, de la cei trei tineri feciori si pornim catre Plai de Rai. Drumul este lung si poate va fi bine sa alegem sa inoptam in padurile din vale de nu vom afla vreo stana pe calea catre casa. Ne luam rama bun si de la Olma si Dokanus. Ei se intorc la Tridacna cea scaldata in Taine si Intelepciuni pentru a fi Impreuna-Izvor de Iubire si Cunoastere celor ce au chemare catre Lumina si se invrednicesc sa-i caute acolo, in locul ce-l numim Ursici dar mai cu seama si cu rod in propria lor Inima pentru ca acolo ii vor afla in Lumina si Adevar in tot Timpul.
Raza de Soare si Roua necheaza voiosi. Si cailor le este dor de Acasa, de tihna locului celui mai drag de pe Pamant. Acolo au primit Darul Fiintarii in Inima si acolo se simt cel mai bine atunci cand padurea ne da de stire in mii de culori vestede ca timpul asezarii si odihnei este pe-aproape. Matusa mea draga ma priveste cu Iubire si Imima mea simte in ochii ei un gand nerostit dar cu neputinta de a-i fi aflat intelesul.
- E doar un dor de demult ce-si va afla in curand implinirea, printesa draga.
- O, iarta-ma matusa draga, nu am avut dorinta de a te iscodi in Inima.
- Nu am simtit nicicum iscodire, ci doar un gand de drag ce imi cerceta Fiinta.
- Asa-i, imi esti mai draga decat pot cunoaste a-mi fi drag.
- Nu spune ce inca nu cunosti in profunzime-a fi deplin, Printesa a Luminii.
Marele Lup Alb ni se alatura tacut. Ne va insoti in tot timpul pe drumul catre Plai de Rai. A luptat in Nevazut alaturi noi si Stralucirea Luminii Sale a ars sute de ancore intunecate aruncate asupra noastra de puterile intunericului. Impreuna suntem de neinfrant si chiar daca uneori teama omeneasca ne mai cuprinde, stim in Inima ca suntem Fiii si Fiiicele Luminii si ca nicio putere umbrita nu ne poate abate de pe Calea Iubirii.
A fost un timp al luptelor si deopotriva al Desavarsirii in Lumina. Dupa o cale lunga de mai bine de un an si jumatate ne apropiem iarasi de casuta noastra primitoare din Plai de Rai. Matusa mea draga a ramas in urma sa aline suferintele unui Luptator ranit. Marele Lup Alb s-a retras in stanca sa primeasca cuvinte de folosinta de la Marele Zamolxe. Raza de Soare coboara poteca in pas domol, obosit si el de lungul drum. Ii mangai coama deasa si-i multumesc. Doar cantecul padurii ne insoteste si gandul voios al intoarcerii Acasa. Pe masura ce ma apropii simt in Inima o senzatie tot mai intensa de dor nelamurit. Simt o prezenta dar nu este nimeni prin preajma in lumea noastra si nici in Nevazut. Nu pot afla in Inima izvorul acestui dor si tremurul ce-mi cuprinde trupul. Descalec si merg pe poteca de piatra in urma calului. Inima imi bate tot mai tare si in preajma casei noastre vad o femeie ce parca ma asteapta. Nu o stiu, nu am vazut-o niciodata dar ceva mai puternic decat mine ma face sa ma indrept catre ea. Este inalta, puternica, nobila. Parul lung de culoarea castanei coapte ii coboara pe umeri si pe brate. Ochii albastri-verzui ma privesc patrunzator. O aura luminoasa o invaluie. Simt cum Inima bate sa-mi sparga pieptul, apoi dintr-o data, intelegerea vine ca un fulger naucitor:
- Mama!
- Fetita mea draga...
* Respiratia Intaiului Vers - Uni-Vers - Univers
** Apa Vie este apa structurata - apa ce contine Clusterii purtatori ai Mesajului Vietii.
*** Balercă - 30 vedre – cca. 386.4 Litri
**** Pamant dintre Ape**** - Europa
****
- Ce faci bunicule, dormi? Nu dormi! Hai, spune-mi povestea mai departe! Te rooog, bunicule, spune-mi ce a facut Printesa Diana dupa ce s-a intalnit cu mami a ei? Cum i-a alungat pe navalitori din Dacia Sfanta? Ce Taine a mai primit in Dar? Unde este Acum, Regina Noastra Diana? Este in Inima fiecaruia dintre noi asa cum imi spune mami? O pot vedea? Hai bunicule, spune-mi! Mami mi-a spus ca pe mami a Dianei o cheama Rodnika. Spune, bunicule, spune odata povestea, nu dormi!
- Mmmmm....
- Buniculeee....!
SFARSITUL VOLUMULUI 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu