Diana - Printesa Daca (21)

Olma ma conduce pe o poteca ingusta de piatra catre gradina lor de pe stanci. Este un loc minunat, insorit, binecuvantat. Gradina este ferita de vanturile puternice si reci ale inaltimilor. Pietrele sunt calde la atingere si prietenoase la gand. Numai un ochi cunoscator poate vedea ca mana si Inima omului au lucrat in piatra muntelui. Nu mult, nu cat sa deranjeze Firea Armonioasa ci doar atat cat sa slujeasca mai bine buruienilor de leac, legumelor si zarzavaturilor semanate aici. Sunt trepte de piatra late de nici un stanjen pe alocuri, sunt scobituri in stanca ce pastreaza o mana de pamant bun in care cresc doar cateva buruieni de leac, sunt crapaturi ale stancilor in care pamantul hranitor adus de Gradinar din padurile din vale ocroteste plante viguroase obisnuite cu inaltimea. Este gradina dar si loc de inchinaciune Soarelui, Mamei Pamant, Firii. Este loc de Liniste si Taram si Izvor de Iubire pentru vietuitoarele muntilor. Este altar pentru toate plantele ce se jertfesc cu bucurie pentru a ne fi hrana a trupul si a mintii. Se jertfesc in acest altar pentru a hrani templul Inimii noastre. De aceea este bine sa alegem sa le multumim intotdeauna nu numai inainte de ne fi hrana ci ori de cate ori intram in gradina pentru a le ingriji. Si este bine sa intram in gradina in curatenie trupeasca, in curatenie a gandurilor si a Inimii. Fara ganduri de vrajba ci doar in Lumina Iubirii.

Azi mergem sa culegem linte din care Olma prepara o fiertura scazuta tare buna la gust. Cateodata o fierbe si o lasa in zeama acrita cu zer. Si una si alta sunt atat bune incat as manca intruna. Dupa ce umplem un desagel ne oprim pe o piatra mai mare sa ne bucuram de muntii fara seaman de frumosi si semeti ce se arata ochilor nostri, de cerul fara de pata si de lumina calda cu care Zeul Soare ne invaluie. Olma imi intinde un bob de linte si ma priveste cu inteles. Izvoraste atat de multa Lumina si Iubire din ochii ei incat simt cum parca plutesc deasupra stancilor.

- Tine in palma acest bob si cauta sa prinzi ritmul cel tainic al firii lui. 

Soarele imi incalzeste palma si simt viata ce vibreaza in micutul bob de linte. Inchid ochii si ma inalt in locul cel mai profund al Inimii mele. Puiul de planta adormit in invelisul lui, asteapta cu rabdare desavarsita clipa cand bobul ce-i este ocrotitor lacas va ajunge in pamant. Atunci, daca se va afla in locul potrivit ritmului unic al vietii lui, apa si caldura Soarelui il vor deschide. Mica planta va prinde radacini si se va inalta catre Soare pentru a-i multumi. Va oferi cu Iubire rodul ei celor care o pretuiesc si ii multumesc pentru ca exista si pentru ca le este hrana.

„Patrunde si pastreaza ritmul micii fapturi”.

Gandul prietenei Olma ajunge pana in Inima mea. Ii urmez indemnul si simt cum din mica viata izvorasc patru spirale ce poarta un numar necuprins de simboluri. Doua dintre spirale sunt din lumea noastra si imi deslusesc cu claritate ritmul acelei vieti. A treia este Lumina Fiintei Ocrotitoare a gradinii de pe stanci iar a patra spirala este ritmul muntelui pe care se afla gradina. Inteleg ca puiul de planta a patruns ritmurile acelui loc in care a prins prima sa menire si viata, aceea de pastrator al alcatuirii plantei-mama si de purtator al puterii de a creste asemenea plantei ce l-a crescut din trupul ei. Intreleg ca fiinteaza in Armonie cu tot ce se afla in orizontul vietii sale, ca reflecta ritmurile locului. Inteleg ca asemenea acestei mici fapturi si noi, fie ca stim ori nu, reflectam in permanenta ritmurile locului in care ne-am nascut, ca si noi am patruns ritmurile locului nostru inca inainte de a ne fi nascut. Intelegerea ma face sa revin din profund in lumea potrivniciilor sa deschid ochii.

- Olma, de aceea se spune ca este bine sa te hranesti cu acele legume si fructe care cresc in apropierea locului unde ai coborat in aceasta viata!

- Da, pentru ca atunci cand ritmul tau si ritmul hranei sunt aceleasi, primesti esente ce altfel nu le poti afla. Vom mai vorbi despre aceste lucruri. Tine acum in palma aceasta pietricica.

Simt ritmul pietrei si ritmul muntelui fiind una. Simt ritmul Vietii existente pretutindeni. Un fluviu de imagini imi inunda mintea. Nu le gonesc, le las doar sa se linisteasca. Nu le urmaresc cu gandul, nu le numesc si nu ma stradui sa inteleg ce sunt pentru a nu ma departa de mine. Incet, cu blandete, Linistea coboara din Inima mea si ma invaluie. Patru spirale izvorasc din mica piatra ce o tin in palma. Asemenea spiralelor bobului de linte, doua izvorasc ritmul vietii pietrei, una este Lumina Fiintei Ocrotitoare iar cea de a patra este ritmul muntelui pe care ne aflam. Simt iarasi gandul prietenei mele ce ma indruma sa pastrez in minte simbolurile ritmului vietii acelei pietricele si simt cum imi strecoara in cealalta palma bobul de linte. Las ambele izvoratoare ritmuri sa se inalte catre mine. Cele doua Lumini ale Fiintei Ocrotitoare devin una, ritmurile muntelui izvorate de bobul de linte si de pietricica devin una. Vad pe cerul mintii esentele celor doua fapturi fiind cu mult mai asemanatoare decat mi-as fi putut imagina. Doar cateva simboluri ce le determina alcatuirea si infatisarea sunt diferite. Un gand imi traverseaza cerul mintii ca un fulger de furtuna pe cer senin. Gandul hotarat al Olmei este insa cu mult mai puternic decat fulgerul gandului meu:

„Infaptuiste transmutarea!” 

Cele cateva simboluri diferite ale bobului de linte ce-i dau alcatuirea fiintei si infatisarea diferite de cea a pietrei isi sporesc luminozitatea, se dedubleaza si se aseaza firesc dupa vointa mea in locul celor ce dau alcatuirea si infatisarea pietrei iar acelea isi micsoreaza luminozitatea pana nu le mai pot vedea. Acum am o pietrica si un bob de linte in palmele mele cu aceleasi ritmuri. Cum este posibil? Deschid ochii si-mi privesc palmele.

- Ai reusit! – imi spune Olma razand cu toata Fiinta sa.

Am in fiecare palma cate un bob de linte. Pietricica a disparut, ba nu... s-a transformat in bob de linte... O transmutare alchimica... Nu-mi vine sa cred ca am reusit ceva ce doar Inteleptii pot face.

- Cum am reusit? Spune-mi te rog, buna prietena ca nu-mi vine a crede!

- Tii minte cum, acum cateva zile, cand am patruns in munte, tu ai pastrat ritmul vietii muntelui iar muntele a pastrat ritmul vietii tale. Ai simttit aceasta in trupul tau. Ti-am spus atunci ca poti patrunde oricand in piatra si ca te poti tu insati transforma in piatra si asemenea, ca poti reveni apoi la forma de om. In acelasi fel, asa cum stiu ca deja ai inteles, poti transmuta ceva in altceva, orice in orice doar prin vointa ta. Iti amintesti cu siguranta povestea transformarii apei in vin infaptuita de Inteleptul Aisus. Poti transforma plumbul in aur, sau asemenea lui Thoth Atlantul, poti transforma apa in tablite de smarald. Poti face din pamant sterp, ogor roditor, poti transforma valurile marii sau torentii aprigi in stanci de piatra sau in nori hranitori pentru pamanturile insetate.  Orice doresti, doar in Armonie cu Firea Inconjuratoare sa fie, cu Creatia si cu Creatorul nostru. Sa fie spre ajutorul oamenilor si a celorlalte Fiinte, sa fie folositor Mamei Pamant. Cand ai patruns in piatra muntelui ai facut primul pas catre dobandirea Puterii Transmutarii Alchimice. Ai putut astazi sa transformi o piatra intr-un bob de linte pentru ca ai Inima asemenea celui mai pur cristal dar acum te rog, printesa draga, sa daruiesti iarasi pietrei alcatuirea fireasca. Folosim acest Dar, aceasta Putere data de Creatorul nostru doar atunci cand ne este cu adevarat necesar. Pentru a deprinde usurinta de a o folosi si a ne spori puterile, putem sa facem in fiecare zi transmutari dar lucrurile si Fiintele este bine sa ramana ceea ce sunt pentru a nu tulbura in vreun fel Armonia Divina.

Multumesc bobului de linte si pietrei si o daruiesc cu Respect muntelui. Multumesc Zeului Soare si Mamei Pamant. Multumesc Fiintei Ocrotitoare a acestui loc. O privesc pe Inteleapta Olma cu Recunostinta, cu Devotiune, cu Respect. In fiecare zi de cand sunt la Tridacna imi daruieste din Intelepciunea ei nesfarsita, imi desluseste Taine, ma indruma si imi este cea mai buna prietena.

- Iti multumesc, prietena draga.

Ma inclin in fata ei. Olma ma ia in brate si imi daruieste Lumina din Netarmuritul ei Izvorul de Iubire. Luam desagelul cu linte si inainte de a pleca din gradina pun in pamant hranitor bobul de linte care mi-a  daruit atat de mult azi. Coboram cu grija printre stancile incalzite de Soarele amiezii. Privita mai de departe, gradina nu-si dezvaluie secretele. Pare a fi doar o ingramadire de stanci pe care nu are niciun rost sa te cateri. Poteca este astfel croita incat sa fie doar din piatra, fara pamant si asa fiind, se pierde nestiuta printre stanci fara a pastra urmele pasilor.  Sunt multe astfel de gradini pe stancile muntilor si daca ma gandesc mai bine pot spune ca muntii sunt ei insisi gradini roditoare pentru ca ne daruiesc toate cele de trebuinta traiului. Sunt sate in locuri in care nici nu crezi ca ar trai cineva si sunt oameni ce nu au coborat nicicand de pe muntii lor. Isi aseaza casele in locuri ferite privirilor ce le pot tulbura viata. Sunt alte locuri si mai tainice unde traiesc Intelepti singuratici si Kapnobatai. Tinerii ce au chemare catre cunoasterea de sine si catre deprinderea Tainelor Creatiei ii cauta si cei ce cu adevarat merita, ii afla. Tinerii pornesc in munti doar cu o desaga de mancare si cu Inima Curata. Dorm prin paduri, prin pesteri sau printre stanci. Cand termina merindele, se hranesc cu ce le daruieste padurea. Frigul si arsita, foamea si singuratatea ii pun adesea la incercare. Uneori au vise despre Inteleptul sau Kapnobataiul pe care il cauta si pornesc in miez de noapte catre un loc sau altul. Incercarile nu sunt usoare. Cei ce trec aceste incercari, cei ce nu se descurajeaza si nu renunta in fata potrivniciilor de tot felul ajung sa-si afle Indrumatorul. Inteleptul stie de tanarul cautator si il ocroteste si il indruma in gand in toate incercarile. El este cel ce ii arata drumul cand incercarile iau sfarsit. Rasplata celui nelasator este fara putinta de spus. De cele mai multe ori ramane langa acel Intelept pentru tot restul vietii si continua mai apoi imbogatirea trudei acestuia. S-a pastrat astfel si s-a inmultit Intelepciunea si asa va fi atat timp cat va exista acest Pamant. Au fost vremuri cand Inteleptii au fost prigoniti, cand au fost cautati sa fie ucisi pentru ca si in trecut au existat timpuri in care Intelepciunea a fost urata de regii acelor zile. Vor mai veni asemenea de vremuri si in viitor. In astfel de zile, Inteleptii si discipolii lor trec in Nevazut sau continua sa vietuiasca in stanca muntilor, in grote inchise in piatra. Uneori pentru sute de ani. Sunt ani de intuneric, in care Intelepciunea pare sa se fi pierdut, sunt ani in care prapadul nestiintei si neintelegerii asterne o umbra deasa pe fata pamantului. In unele locuri de pe Pamant dureaza mai mult, in altele mai putin. Apoi, pe negandite, totul revine la Viata. Armonia Divina infloreste si Intelepciunea reapare parca de nicaieri.

Sunt Intelepti care coboara din munti in satele din vale si acolo ii invata pe copii Tainele Semnelor. Stau o vreme apoi pleaca in alt sat. In acest fel copiii cunosc mai multi Intelepti si primesc felurite cuvinte de folosinta. Dintre ei se vor ridica acei tineri ce pornesc sa-si afle Calea si Menirea, sa-si afle Indrumatorul. Inteleptii ce merg prin sate si aduc Tainele copiilor sunt asemenea lucratorului pamantului ce seamana. Unele seminte vor incolti in Inimile celor alesi si ei vor porni intr-o buna zi catre munti sa-si afle Semanatorul si sa ramana alaturi de el pentru totdeauna.

Sunt Kapnobataii care merg din sat in sat si aduc alean si leacuri celor aflati in suferinte. Unii dintre tineri se simt cu putere atrasi catre Tainele Leacurilor si pasesc pe aceasta Cale. Cei mai multi copii aleg mestesugurile pe care le deprind fie de la parintii lor fie de la alti mestesugari ai satelor. Aleg sa fie olari, fauritori de unelte, de arme si de care, ridicatori de cetati si case, tesatori, lucratori ai pamantului, prelucratori de aur si argint. Toti deprind si manuirea armelor pentru ca suntem deopotriva lucratori si luptatori, atat barbatii cat si femeile. Cand este vremea sa vorbeasca armele suntem cu totii luptatori si stiu toate neamurile cat de temuti si aprigi suntem. 

Toate aceste ganduri curg suvoi prin mintea mea in timp ce coboram. In fiecare zi inteleg tot mai mult din ceea ce sunt, din ceea ce sunt Fratii mei, Surorile mele, ce este si cum este Neamul nostru Dac, ce este Dacia Sfanta, cum a oranduit Creatorul toate cate sunt numai si numai spre folosul si folosinta noastra, a oamenilor.  Cu fiecare zi ma simt tot mai aproape cu Inima de Mama Pamant, stiu si simt ca suntem cu totii o singura Fiinta, Unica si Minunata. Inteleg ca locuri cum este Tridacna si Intelepti ca Olma si Dokanus nu trebuie cu niciun pret sa se piarda in curmatura timpului. Tridacna este mai mult decat un loc minunat in care traiesc doi Intelepti Inaltati, este o poarta catre Intelepciune, o poarta catre Izvoarele Fiintei si deopotriva Taina Nemuririi acestui neam coborator din Zeii traitori in Alcyone. Uneori toate acestea ma coplesesc, alteori imi inmiesc Puterea. 

- Vrea cineva prune uscate cu nuca, coapte si invesmantate in miere?

Matusa mea draga ne astepta in fata casei cu o strachina plina de prajiturele delicioase. Cine ar putea rezista unei asemenea invitatii? Infulesc cateva din mers, dau din cap si mormai a multumesc pentru ca am gura plina si nu pot rosti si ma apropii de Inteleptul Dokanus care framanta un boţ de lut. Il urmaresc cu atentie cum face apoi o forma dreptunghiulara armonioasa cu marginile si colturile rotunjite. Isi uda palmele cu apa si o face cat mai neteda cu putinta. Cu o bucatica de lemn rotunjita la unul dintre capete incepe sa scrie si sa deseneze simboluri pe lutul moale. Ma indeamna sa iau un boţ de lut si sa fac si eu o astfel de forma.

- Framanta lutul si intra in ritmul lui.

Modelez cu placere lutul binefacator. Folosim lut la ridicarea caselor, la mestesugirea blidelor, il folosim ca pe unul dintre cele mai de seama leacuri. Lutul este viu, vibrant, odihnitor. Din el ne-a plamadit Creatorul nostru trupul si in lut se intoarce trupul nostru cand plecam din aceasta viata. Este miraculos pentru ca atunci cand suntem raniti sau avem vreo suferinta a trupului, lutul stie sa ajunga la locul dureros si sa tamaduiasca indiferent daca il intindem pe trup sau amestecam in apa o bucatica mica si il bem. Cand tablita mea de lut este gata imi indrept privirea catre Dokanus.

- Acum ce fac?

- Lasa-ti Inima sa pastreze ritmul si sa daruiasca lutului ceea ce primeste la randu-i din Profund. Nu te gandi la ce ar trebui sa scrii sau sa desenezi. Lasa-ti Inima sa spuna direct mainilor tale mesajul Fiintei. Cand creezi cu adevarat, mintea tace. Aceasta este diferenta dintre a crea si a mestesugi. Fii una cu lutul si el te va indruma. Iti va pastra ritmul si va conlucra deplin cu Inima ta.

Inchid ochii si vad pe cerul mintii multime de franturi de ganduri, sute si mii de imagini, fragmente de amintiri, cuvinte si simboluri ce se rotesc haotic, cu neputinta de deslusit, de ordonat. Incep sa repet in gand un singur cuvant pentru a-mi linisti gandurile: 

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”

Linistea ma invaluie si cerul mintii se limpezeste. Deschid ochii si pe bucata de lut vad cu ochiul interior semne si simboluri luminoase. Mana mea deseneaza pe lutul placut la atingere urmarind lumina. Tablita de lut primeste lucrarea mainilor mele si ii simt ritmul pulsandu-mi in trup. S-a creat o legatura organica, nepieritoare intre mine si aceasta bucata de pamant. Este o particica a Trupului Mamei Pamant si inteleg ca Maica noastra se bucura de lucrarea pe care o facem. Cand intreaga tablita este acoperita de semne si simboluri ii multumesc Mamei noastre Sfinte si privesc cu luare aminte cuvintele pastrate de lut. Este un fel de pagina de cronica a timpului in care traim. Cuvintele spun ca doar a saptea parte din pamanturile Daciei Sfinte este acum sub stapanirea mercenarilor si ca doar o mica parte de avutii au fost lasate la voia invadatorilor. Lutul povesteste cum Dacii s-au retras in munti si cum hartuiesc legiunile de mercenari, cum le ataca fortificatiile si convoaiele cu hrana infometandu-i. Cei ce vor supravietui iernii ce se apropie vor fi alungati dincolo de Donaris. In centru tablitei este capul de lup ca o pecete si garantie a Adevarului inscris.

Ii arat lui Dokanus tablita inca foarte moale si dupa ce o priveste indelung ma indruma sa o iau pe o bucata de lemn pentru a nu se rupe si sa-l urmez. Mergem in apropierea casei acolo unde o stanca foarte mare ce pare a se fi rostogolit peste paraias, a creat un mic lac in care pastravii inoata in voie. Dokanus isi lipeste palmele de stanca si patrunde in piatra. Il urmez cu incredere si pasesc alaturi de el. Suntem intr-un tunel construit de uriasi. La indemnul prietenului meu asez bucata de lut pe o lespede mare din piatra alaturi de alte tablite create de Dokanus si de Olma.

- Priveste Diana cu Inima ta ceea ce voi face Acum.

Isi aseaza palmele pe una dintre tablite si din palmele lui creste un foc nevatamator de culoare smaraldului. Inima mea prinde un ritm diferit de cel al tablitei de lut. Nu este ritmul lespezii de piatra, nici al muntelui si nici al Fiintei Ocrotitoare a acestui loc iar altceva nu exista. Desi nedumerita raman in Linistea Inimii. Dupa un timp ce imi pare destul de lung, Dokanus isi ridica palmele de pe tablita de lut si focul nevatamator se retrage in trupul sau. O minunata placuta de aur straluceste in Lumina Muntelui*. Dokanus ridica bratele catre bolta de piatra:

- Frate Munte, iti daruiesc cuvintele daltuite in aur ce spun povestea neamului meu sa le pastrezi in Templul Nevazut din Valea Kogaionului si sa le daruiesti Dacilor Frati atunci cand vrajmasia va fi demult uitata pe Pamant.

Tablita de aur isi pierde consistenta si dispare in Inima Muntelui. Iesim la lumina zilei si ne indreptam catre casa.

- Prietene Dokanus, nu ma simt inca pregatita pentru aceast pas. Mai da-mi rogu-te ragaz o zi.

- Toate Puterile Creatorului salasluiesc in Fiinta ta. Doar mintea este cea care te poate impiedica sa primesti pe deplin Darul Tatalui tau Ceresc. Cerceteaza-ti Inima si vei afla ca tot ce-ti spun este doar Adevar. Azi, in gradina dintre stanci, ai dobandit pe deplin Taina si Darul Transmutarii Alchimice. Daca nu vei folosi Darurile le vei pierde. Cu cat le vei folosi mai des insa, Darurile se vor imputernici si mai mult si vei putea schimba multe lucruri in folosul neamului nostru. Darul este al tau asa cum alegerea de a-L primi si folosi sau nu este a ta.

Cuvintele lui mi-au aprins un rug in Inima.

- Te rog sa-mi ierti slabiciunea prieten drag! Lasa-ma sa ma intorc in munte si transform in aur bucata mea de lut.

Dokanus statea la cativa pasi in dreapta mea. Am intins mainile catre tablita de lut si am eliberat focul nevatamator. Mi s-a parut ca totul s-a petrecut intr-o clipa desi se poate ca in lumea noastra sa fi durat o vreme pana ce am simtit sub palmele mele ritmul pana atunci necunoscut al aurului celui mai pur. Am incredintat tablita de aur muntelui si am iesit cu Bucurie in Inima.

- Toti avem momente de slabiciune in care pentru o clipa uitam ca suntem Fii si Fiice de Zei, ca suntem Nemuritori, ca suntem asemenea Creatorului.

- Iti multumesc Dokanus.       

* Lumina Muntelui - Lumina pe care Spiritul Muntelui o lasa sa strabata piatra doar pentru calatorii prin stanci si prin pesteri.  

****