Diana - Printesa Daca (15)

Privim Valea Streiului de la adapostul stancilor. Sirurile nesfarsite de legionari insotesc convoiul de care pline cu bogatiile Daciei Sfinte talharite cu furie si lacomie. Toate sunt sfintite cu foc si Sange de Dac. Sunt cateva mii de soldati inarmati cu lanci, sabii, scuturi. Poarta acele coifuri la care s-au adaugat doua aparatori de urechi si doua bare prinse in cruce pentru a-i feri oarecum de loviturile necrutatoare ale falxului dacic. In spatele carelor se tarasc alte siruri aproape nesfarsite de oameni inlantuiti. Cei prinsi, cazuti in sclavie, inainteaza anevoie. Au picioarele goale pline de rani sangerande. Bratele le sunt prinse in belciuge de fier. Sangele lor se amesteca la fiecare pas cu glodul de pe lunca raului. Hainele rupte ii apara prea putin de frigul muntilor. Privirea le este goala, osandita. Pe fete si pe trupuri vad deznadejdea ca pe o mantie a mortii si vad urmele loviturilor de bici. Femei si barbati, tineri si varstnici laolalta sunt manati pe calea robiei catre locuri indepartate pline de suferinte. Daca nu-i vom elibera, cei mai multi vor pieri pe drum de foame si sete, din pricina batailor si chinurilor la care vor fi supusi. Foarte putini vor ajunge in viata in orasul decazut din care se revarsa aceste hoarde flamande asupra lumii. Barbatii si femeile vor fi vanduti ca robi. Stapanii lor au drept de viata si moarte asupra lor. Pot face ce poftesc cu acesti oameni, cu mintea si cu trupul lor. Unii vor fi dati hrana fiarelor din arene pentru a-i inveseli pe cei lipsiti de minte si de Inima care se bucura cand oamenii sunt sfasiati de fiarele inflamanzite. Femeile vor fi date soldatilor imparatiei pentru a le fi sclave si batjocura, copiii vor fi vanduti bogatasilor pentru a-si implini poftele satanice. Cei ce se cred stapanii lumii, cei ce cred ca pot stapani alte Fiinte, ca pot tine in sclavie Frati si Surori Dace, ca pot controla vietile neamurilor lumii, sunt in adevar cele mai josnice creaturi larvare din cate exista pe pamant prin Voia Creatorului si a Mamei Pamant. Le este permisa aceasta existenta pentru ca noi si cei asemenea noua sa intelegem si sa nu facem aceiasi greseala, cea a caderii din Taina Iubirii. 

Simt cum din Inima mea se revarsa o nesfarsita Lumina, o Netarmurita Iubire de neam si de pamantul nostru drag. Privesc cu greutate in piept poporul meu insangerat, purtat in lanturi spre pierzanie. De cateva zile urmam sub adapostul padurilor convoiul mortii. Noaptea trecuta am petrecut-o in Ruga, la Grota Tecuri din Muntii Soarelui*. Mi-am cerut iertare Mamei Pamant pentru ceea ce avea sa urmeze. Mi-am cerut iertare Zeului Soare pentru vrajmasii ce nu vor mai vedea Lumina Sa in veci. Mi-am cerut iertare Fratilor si Surorilor Dace pe care nu i-am eliberat inca din lanturi. Asteptam ca intreg convoiul sa ajunga in locul potrivit, in stramtura muntilor, in Cheile Crevadiei, acolo unde ii vom prinde in clestele muntilor pe legionari si ii vom nimici fara mila. Poate parea ca suntem la fel de cruzi ca si ei. Nu suntem. Ne-au calcat pamantul, ne-au talharit bogatiile, ne ucid fratii, surorile, copii, parintii sau ii tarasc in robie fara speranta. Le-am vestit ca vor pieri pana la ultimul daca nu vor parasi pentru totdeauna Dacia Sfanta, daca nu se vor intoarce in orasul lor decazut sau daca vor unelti cu alte neamuri impotriva noastra. Am strans din dinti si am ingaduit ca timpul sa ii ajute sa inteleaga uciderea pe care au facut-o si sa se caiasca dar au ei au crezut ca ne-am recunoscut invinsi si ca ne-am ascuns in vagauni de munte. Au scris in istoriile lor ca noi am pierit. Au spus si au scris ca suntem morti pentru a-si ascunde groaza de intalnirea cu noi in lupta, pentru a putea indemna alti si alti legionari nestiutori si lacomi de arginti sa ne calce pamanturile si sa ne jefuiasca neamul. Au ascuns Adevarul pentru a-si da curaj dar Adevarul este ca Lumina Soarelui, cand prima Raza lumineaza Cerul, intunericul dispare. Intunericul lor este mintea lor adapostitoare de vanitate, de lacomie, de cruzime, este pierzania ce-i asteapta. Intunericul este mintea cufundata in nestiinta si neintelegere, in negura mortii. Noi suntem Nemuritori pentru ca traim in Adevar, in Lumina, in Iubire. Pentru ca suntem Buni si Drepti, pentru ca nu cunoastem ce este teama, pentru ca traim in Recunostinta. Devotiunea este Calea noastra. Adevarul este Lumina ce ne arata Calea. Iubirea este Puterea a toate cate exista si cate implinim prin Bunatatea Creatorului nostru si a Tot ce ESTE.   

Stau nemiscata in sa si Raza de Soare sta asemenea unei statui daltuite in piatra. Matusa mea draga a coborat genunchiul stang in pamant in fata noastra: 

- Printesa draga, vom face Scut de Lumina in jurul tau. Inteleptul Aisus, Zana Aleanului, Inteleptii, Paznicii si Luptatorii din Nevazut, eu si parintele tau vom fi in fiece clipa cu tine. Noi nu putem intra in lupta pentru ca apartinem unui alt timp. Sfintele Zane si Marele Lup Alb vor fi impreuna cu tine in lupta. Inteleptul Aisus te va veghea din Necuprins. Te rugam, elibereaza Sfanta Dacie de hoardele intunericului! Elibereaza fratii si surorile si condu-i catre Libertate si catre propria lor Inima! 

- Ridica-te matusa draga! Vremea lacrimilor si a suferintei s-a sfarsit. Este vremea falxului. Voi elibera poporul meu si Dacia Sfanta va straluci iarasi in Lumina Soarelui! Neamul nostru va lumina veacurile ce vor veni! Inteleptii nostri din munti ne vor arata mereu Calea, Adevarul, Lumina! 

In spatele meu ceata Fecioarelor Luptatoare este pregatita. Suntem primele care intram in lupta. Dusmanii sunt cuprinsi de panica mortii atunci cand ne vad. Suntem imbracate in alb, purtam brauri late de doua palme impletite strans din lana rosie, purtam falxul si cutitul sacru*. Camasile noastre au tesute acele Semne Sacre ce ne ocrotesc in lupta izvorand in jurul nostru o pavaza nevazuta de Foc Nevatamator pentru noi dar arzator si ucigator pentru vrajmasii nostri. Pe frunte purtam cate un cristal pur ce straluceste cu atata putere in Lumina Soarelui incat vrajmasul abia daca ne poate zari. Caii nostri sunt albi. Suntem asemenea unor naluci albe, necrutatoare. Noaptea, Razele Curate ale Zeitei Bendis sporite de acelasi cristal curat ne lumineaza calea. De mii de ani, inca de pe vreamea Reginei noastre Talestri, ni se spunea Amazoane si cele mai viteze Regine Dace din acel timp, Hipolita si Antiopa au condus in lupte Surorile noastre Luptatoare. Suntem frumoase si temute si se spune ca suntem Fiicele Zeului Ares. Regina Tomiris a fost si ea o Fecioara Luptatoare, o Amazoana. Se mai spune ca traim la tarmul Marii Cernite dar noi suntem o ceata de Fecioare Luptatoare de pe intregul intins al Daciei. Am fost invatate Tainele Armelor si Tainele Sacre de cei mai buni Luptatori si de cei mai Inaltati Intelepti.

- Iti multumim, Printesa draga.

Matusa mea draga avea luminite stralucitoare in ochi. I-am prins acea privire calda si i-am zambit cu ochii. Uneori ne spunem totul fara a rosti vreun cuvant.

Deocamdata ramanem la adapostul stancilor. De o parte si de alta stramturii muntilor cetele de luptatori asteapta semnalul. Sunt neinfricatii si temurtii Luptatori Daci. Marele Lup Alb sta la dreapta mea si ma priveste linistit. Haitele de lupi sunt in ascunzisul padurilor si asteapta ca urletul lui cutremurator sa despice vazduhul. Sfintele Zane se rotesc nevazute in inaltul Cerului. Legionarii au ajuns in locul in care drumul se ingusteaza atat de mult incat pot inainta doar unul in spatele altuia. Raul era involburat si cu greu poti inainta prin albia lui. Priveau cu ingrijorare in jur si in sus, catre stanci dar Luptatorii Daci erau ocrotiti de stanci si de copaci si nu puteau fi vazuti. Am asteptat aproape intreaga zi pana ce au trecut cu totii catre un loc mai larg. Cand carele si cei cazuti in sclavie au ajuns in stramtura, am iesit de la adpostul stancilor si am ridicat falxul in asa fel ca Fratii Luptatori de pe inaltimi sa ma vada. M-au zarit si vrajmasii si pentru o clipa totul a ramas nemiscat. Vesmintele mele regale i-au facut sa inteleaga ca totul s-a sfarsit. Nu era un atac obisnuit de hartuire ci sfarsitul. O stanca uriasa eliberata de stavila de lemn facuta de mesterii nostri lemnari s-a rostogolit si a inchis trecatoarea separand grosul legionarilor de prizonieri si de carele incarcate. L-am privit pe Marele Lup Alb in ochi si am incuviintat inceperea luptei. Urletul lui prelung a taiat aerul asemenea unui falx nevazut. Fecioarele Dace cu parul lung de culoarea aurului, cu falxul in mana dreapta, galopau catre vrajmas. Legionarii simteau cum prapadul se pravalea asupra lor din munti, din Cer, de pretutindeni. Incercau sa se adaposteasca dar stancile erau prea semete pentru a oferi vreun loc ferit. Cei din urma abia daca mai puteau pasi peste trupurile celor morti sau raniti atat de multi se prabusisera sub ploaia de pietre si sageti. Luptatorii Daci au pornit in urma celor care au scapat din stramtura catre locuri mai intinse. Bolovani uriasi si valuri de sageti otravite aduceau moartea in randurile legionarilor. Haitele de lupi alaturi de Fecioarele Luptatoare au dezlantuit iadul asupra vrajmasilor ce manau carele cu bogatii si pe cei prinsi. Otravite cu amestec pastos facut din seu de oaie si zdrobitura de palaria sarpelui, buretele viperei si hribul dracului, sagetile noastre trase din goana cailor, semanau o moarte cumplita. In stramtura au ramas miile de trupuri fara viata ale vrajmasilor. Sfintele Zane au pornit un vartej de o Putere Nestiuta si au facut in asa fel ca valuri de pamant impreuna cu trunchiurile copacilor sa alunece si sa-i acopere pe cei morti. Pe urmele celor scapati cu viata au pornit haitele flamande ale lupilor si i-au ucis pana la ultimul. Dincoace de stramtura, Fecioarele Luptatoare au urmarit pana in miez de noapte legionarii fugari si i-au dat prada mortii. Trupurile acestora le-au lasat ca hrana haitelor de lupi si celorlalte vietuitoare ale padurilor. Nu am lasat in viata niciun vrajmas.

Ne-am eliberat Fratii si Surorile de lanturile mortii si rusinii. Ii privesc cu duiosie si ma straduiesc din rasputeri sa nu fiu doborata de mila. Arata jalnic acesti oameni dar nu pentru ca sunt raniti, flamanzi, inghetati ci pentru ca traiesc cu suferinta si umilinta rusinea de a se fi lasat prinsi in viata, de a nu fi avut curajul sa-si dea singuri moartea. Le dam hrana si apa, le daruim vesminte curate si le oblojim ranile. Este o liniste neinteleasa pentru cine nu ne cunoaste in Inima. Prin nerostirea vreunui cuvant le daruim iertarea noastra si Iubire Neingradita. Nimeni nu se vaieta, nimeni nu plange, nimeni nu rosteste vreun cuvant. O ceata de Luptatori ii conduce catre asezarile tainice din inaltimile muntilor ascunse ochiului vrajmas. O alta ceata de luptatori mana multimea carelor cu bogatii catre Templul Pamantului Mama din Nevazut de langa Grota Marelui Soare*** sau Ohaba Ponor cum ii spuneau Bunii nostri. Se spune ca pe fundul lacului din adancimea Grotei, se afla Cheia Taramului din Adanc dar nimeni nu a indraznit inca sa coboare in acea adancime pentru ca daca nu esti curat asemenea celui mai pur cristal, acolo iti vei afla sfarsitul. Parintele meu mi-a spus ca lacul din adancul grotei comunica in Nevazut cu Templul Pamantului Mama din adancurile Lacului Alb din timp stravechi si ca de esti atat de curat incat sa nu te pierzi in intunecatul adanc, poti ajunge intr-o clipa in acel Templu al altei vremi. Inainte insa de a face aceasta incercare trebuie sa deprinzi Taina de a-ti pastra viata trupului sub oglinda apei. Asta inseamna ca Steaua Celesta ce izvoraste din Inima ta trebuie sa fie atat de puternica incat sa te invaluie intr-o sfera ocrotitoare luminoasa ce poate tine apa departe de trupul tau si iti poate darui in acelasi timp aerul fara de care trupul nu poate pastra viata. In acelasi timp trebuie sa fie atat de pura Lumina Inimii tale incat sa dea Putere Stelei Celeste sa te poarte intr-un alt timp si sa te readuca atunci cand voiesti in timpul tau. Altfel ramai prins pentru vecie intre lumi si doar Mana Creatorului te mai poate aduce in timpul tau dupa ce primesti iertare si ingaduinta pentru nesabuinta de a folosi Taine inainte de fi pe deplin cunoscator si stapanitor al lor.

M-am indepartat de locul bataliei pe o poteca laturalnica. Intr-un loc retras, langa doi falnici fagi, am descalecat si am coborat genunchii in pamant. Le-am multumit Sfintelor Zane, Marelui Lup Alb, Luptatorilor si Inteleptilor din Nevazut. Am cerut incaodata iertare Mamei Pamant pentru uciderea vrajmasilor si am cerut sa-mi primeasca fagaduinta de a cauta o cale cu mai putina varsare de sange.

„Stiu ca voi reusi sa alung toti vrajmasii din Dacia noastra Sfanta, simt in mine o Putere fara margini si simt ca exista, ca trebuie sa existe, ca este in firea lucrurilor sa existe si o Cale a Intelepciunii prin care sa dobandim eliberarea pamanturilor si sufletelor noastre. O Cale a Iubirii care sa ne imputerniceasca si sa ne faca vointele sa se implineasca. Exista o Taina si stiu ca aceea este Calea placuta Creatorului nostru.”

- Gandurile si imaginile pe care le izvoram si pe care le vedem pe cerul mintii cu devotiune zi de zi si clipa de clipa, devin fapte si lucruri in viata noastra, printesa draga! 

- Matusa draga, mi-ai spus ca nu este cuviincios sa citesti gandurile altcuiva fara voia sa.

- Dar nu ti-am citit gandurile printesa draga, tu le-ai dat viata si in cuvinte soptite doar ca erai asa de patrunsa de ceea ce iti soptea Inima incat nu te-ai auzit rostind.

- Cum aflu Calea cea placuta Atotputernicului Creator de a-mi elibera poporul si pamantul neamului?

- Cand mergi in miez de noapte pe o poteca de munte nu poti vedea la lumina stelelor decat vreo cativa pasi inaintea ta dar stii cu Incredere in Inima ca acea poteca te va conduce in locul in care doresti sa ajungi. Poti strabate astfel intregul pamant al Daciei si poti ajunge inca mult mai departe de iti doresti. Inima ta vede acel loc si te indeamna sa pasesti cu Iubire catre locul stiut fara a-ti tine aprins focul arzator si vatamator al grijilor de tot felul, al temerilor de necunoscut, al temerii de animalele de prada ale noptii sau al temerii de talhari. Inima ta stie ca vei ajunge in locul dorit daca iti vei pastra Increderea si vei respira doar Iubire, daca vei fi una cu calea si Calea pe care o urmezi, daca te vei bucura de fiecare pas de fiecare soapta a padurii atotcuprinzatoare din jur, daca vei fi una cu fiecare vietuitoare a muntelui, a codrului, a apelor, cu fiecare Frate Dac si cu fiecare Sora Daca, daca vei impartasi respect fiecarui loc pe care pasesti. Tot ce ochii trupului si ochii mintii tale nu pot cuprinde, este oranduit in fiecare clipa a vietii tale pentru a-ti implini gandurile, pentru a da viata dorintelor tale, pentru ca tu sa fii una cu ceea ce izvorasti in mintea si in Inima ta. Pentru aceasta ai fost creata, pentru aceasta esti Acum, Aici, la Pieptul Iubitor al Mamei Pamant. Asa a oranduit Creatorul a Tot ce ESTE.

- Matusa draga, daca bine am inteles, ma indemni pe de o parte sa pastrez vie in Inima mea dorinta izvorata din Iubire netarmurita de a-mi vedea neamul si pamantul Daciei Sfinte in Lumina Armoniei Divine acum cand sunt cuprinse de parjolul navalitorilor. Ma indemni pe de alta parte, sa vad pe Cerul mintii mele, Dacia luminoasa si bogata asa cum ne-a fost daruita de Bunii si Dreptii acestui neam.

-  Dorinta de a-ti vedea poporul vietuind in bogatie si fericire si pamantul Daciei Sfinte fara picior de vrajmas este tocmai gandul care te impiedica sa aduci pacea si libertatea neamului nostru. A nu avea dorinte este punctul in care tot ce-ti doresti se implineste pentru ca tu traiesti deja lucrul dorit. De aceea ne spun Inteleptii nostri sa nu avem dorinte ci sa traim pur si simplu ceea ce ne dorim ca si cum ar fi aievea. Atunci cand reusesti sa faci asta, orice dorinta dispare pentru ca tu simti ca ai deja ceea ce ti-ai dorit. Conditia este sa traiesti si Bucuria si Recunostinta pentru Darul dorit ca fiind deja primit. Sa multumesti pentru Dar Creatorului nostru si Mamei Pamant. Abia atunci vei obtine pe dea-ntregul ce ti-ai dorit cu adevarat. Daca vrei ca Dacia sa renasca si sa fie infloritoare asa cum am primit-o in Dar de la Bunii si Stra-Bunii nostri, atunci traieste acea Bucurie a infloririi si bogatiei, a renasterii si imputernicirii si vei atrage inflorirea si bogatia in Regatul Dac. Si multumeste pentru Dacia Binecuvantata pe care o cresti in Inima ta.

- Imi spui matusa draga, ca atunci cand te simti bine in interiorul a ceea ce-ti doresti, semnalul pe care il transmiti in Uni-Vers este de Armonie si Uni-Versul iti va trimite in Dar si mai multa Armonie prin implinirea dorintelor tale. Imi spui ca daca doresc sa aduc bucurie poporului meu sa traiesc acea bucurie si Uni-Versul imi va trimite si mai multa bucurie. Imi ca voi primi tot mai mult din ceea ce traiesc ca si cum ar fi aievea si ca astfel Dacia si neamul nostru vor primi si vor fi Lumina.

- Asa este,aceasta este Calea Iubirii. Cu cat vei trai si vei darui mai multa Iubire cu atat vei primi mai multa Iubire iar aceasta Putere Sacra va inobila Firea Inconjuratoare. Tot mai multe Fiinte Luminoase te vor insoti pe Calea Ta. 

- Dupa cele ce mi-ai spus matusa draga, nu pot sa nu ma gandesc ca suferintele trupului si mintii noastre, ale neamului nostru sunt un semnal prin care Uni-Versul ne instiinteaza, ne avertizeaza, ne sopteste uneori ca nu traim in Iubire si Recunostinta. Inseamna ca intr-un fel pe care nu-l cunoastem, noi am atras acesti nelegiuiti sa ne calce pamanturile, sa ne jefuiasaca, sa ne inrobeasca si sa incerce sa ne faca sa disparem de pe fata pamantului?

- Asa este, cu durere iti spun acest Adevar, printesa draga.

- Dar exista Calea Luminii, a Iubirii, a Recunostintei, a Devotiunii prin care putem schimba clipa asta! Nimeni nu ne poate impiedica sa daruim Iubire, sa fim recunoscatori Mamei Pamant, Soarelui si Zeitei noastre dragi Bendis, Sfintelor Zane, Marelui Lup Alb, Fratilor si Surorilor noastre, Inteleptului Aisus, si parintelui Zamolxe. Nimeni nu ne poate abate de pe Calea Devotiunii si a Adevarului daca noi nu vom permite si nu ne vom permite sa fim abatuti. Nimeni nu ne poate aduce tristetea in Inimi daca noi izvoram doar Bucurie.

- Calea Luminii printesa draga, este Calea ce-o avem de urmat daca vrem cu adevarat ca Dacia Sfanta sa renasca intr-o omenire a Iubirii. Fiecare dintre noi sa aleaga sa traiasca in Armonie si Respect, sa aleaga sa daruiasca Bucurie si sa primeasca doar ce este luminos si curat, sa aleaga sa nu permita umbrelor inselatoare ale gandurilor sa-i cuprinda mintea si trupul, nu prin a se opune sau a respinge ce nu este armonios ci prin a-si indrepta atentia doar spre ce este curat, respectuos, plin de Bucurie. Calea Luminii este Bucuria cu care aliniem ceea ce simtim si gandim, ceea ce rostim si traim, ceea ce facem, cu Vibratia Inalta a Creatorului. Pasim pe Calea Luminii cand prin tot ceea ce suntem, simtim tot ceea ce este Creatorul nostru, cand suntem una cu Firea Inconjuratoare, cu Tot ce ESTE.

- Matusa draga, imi spui cuvinte ce ma infioara. Inteleg cu cata Iubire si Recunostinta, cu cata Daruire imi voi implini menirea astfel ca alaturi de Fratii Daci si Surorile Dace sa fim Impreuna-Cautatori, Impreuna-Creatori si Impreuna-Calatori pe Calea Luminii atunci cand Mama Pamant va primi Binecuvantarea de Lumina si Iubire a Miezului Auriu si o Noua Omenire se va naste.

- Inteleptii ti-au spus inca mai mult decat mine, printesa draga.

Privesc in Liniste Muntii Soarelui. Sunt atat de multe locuri sfinte in care Inteleptii nostri de Taina ne asteapta sa ne daruiasca Lumina. La Grota Lăcşor, la Grota Cioclovina, la Grota Marelui Soare, la Grota Gura Ioanei, la Grota Tecuri. Din alte locuri de Taina, Intelepti Inaltati si Paznici din Nevazut ne vegheaza. Si toate acestea doar aici in Muntii Soarelui. Sunt alte sute de Locuri de Intelepitire in Muntii Daciei Sfinte. Traim intr-o lume magica, pe un taram minunat, intr-o Gradina de Intelepciune. Cum de nu simt, nu vad si nu traiesc oamenii sfintenia acestui coltisor de Rai ce l-am primit in Dar pentru a patrunde Tainele fara de inceput si fara de sfarsit ale Creatiei si ale Creatorului? Cum de nu inteleg fratii si surorile noastre de pretutindeni ca suntem impreuna intr-o Arca de Iubire pe Calea Luminii? Cum de nu inteleg ca suntem o singura Fiinta in milioane de trupuri doar pentru a cuprinde si impartasi mai mult din Infinita Creatie si nu pentru a ne inchide fiecare in invelisul de piatra al inchipuirii ca suntem inafara Intregului sau pentru a ne razboi? Cum de nu inteleg ca nu suntem singuri pe Oceanul implinirii Cuvantului?  Privesc in Liniste Muntii Soarelui si simt cum Floarea Inimii soarbe Razele Curate ce siroiesc pe varfurile copacilor. Lumina ma poarta deasupra crestelor si pot vedea pana departe in zari Pamantul Daciei. Privesc cu nesat Taramul Intelept si Drag ce mi-a ingaduit sa primesc viata si menire. Respir cu Recunostinta Hrana Inaltimilor si ma inclin Razelor Curate ale Zeului Soare.

„IO, Printesa Diana, Incuvantata din Iubirea Creatorului, vestesc Fratilor mei si Surorilor mele ca ii voi impartasi cu Lumina si Iubire in toata viata mea ingaduita pe acest taram Sfant al Daciei.”  

 * Muntii Soarelui - Muntii Şureanu (Surya = Soare)

** cutitul sacru - sica - secera

*** Grota Marelui Soare - Pestera Şura Mare (Surya Mare) din Muntii Şureanu, pe cursul Paraului Lunca Ponor. 

****