Diana – Printesa Daca (12)

Razele calde ale Soarelui de dimineata, covorul moale al ierbii, zarva galagioaselor pasari ale vazduhului, mirosul padurii de brad, sipotul izvorului din apropiere, cerul senin si toate cele ale Firii Inconjuratoare, toate Darurile Mamei Pamant, imi aduc in Inima, in minte si in trup Pacea, Armonia, Linistea. Simt cum sunt una cu Fiinta Mama, cum izvoraste din Inima mea Iubire si cum daruiesc Iubirea Izvorului Nesfarsit, Firii Inconjuratoare, Mamei Pamant, tuturor Fiintelor, Creatorului. Sa traiesti Daruirea Iubirii este cea mai mare bucurie pe care eu am cunoscut-o. Daruind Iubire dobandesti libertatea absoluta si aceasta libertate este tocmai comuniunea cu Tot ce Este. Doar daruind Iubire poti intelege ce inseamna sa fii una cu Creatia, cu Intregul, cu toate celelalte Fiinte, cu Fratii si Surorile tale imbracati in haina OM. Privesc cerul si stiu ca dincolo de perdeau subtire de aer sunt lumile stelare, sunt alti frati si alte surori ce trimit spre noi valuri de Iubire, sunt alte Fiinte Inaltate ce ne trimit Daruri pe care le aflam in Inimile noastre atunci cand, in Liniste Divina fiind, Floare Inimii se deschide. Sunt Fiinte atat de Luminoase pe care le numim Stele si simt cum primesc din Inimile Stelare, un suvoi neintrerupt de Putere cu care pot implini tot ce doresc. Cat de minunata este Creatia, cat de luminos este Creatorul nostru! Stiu ca suntem asemenea Lui, stiu ca putem crea atata minunatie incat Creatorul Insusi ne va privi in Inima si ne va vorbi pe intelesul Inimii, trupului si mintii noastre. Simt cum daruiesc Recunostinta Plamaditorului Lumilor pentru tot ceea ce sunt, pentru cat de minunata sunt, pentru ca sunt asa cum sunt, asa cum Creatorul Insusi m-a plamadit din Fiinta Sa. Da, sunt minunata asa cum sunt pentru ca El, Creatorul Infinitelor Flori Rotitoare, creeaza Unda Minunata din Izvorul Iubirii Netarmurite ce se intruchipeaza in Fiinte Stelare, in Fiinte Pamantesti, in cele ce poarta inscrise in Inima lor Semnul OM. Simt in Inima, in mintea si in trupul meu OM-ul Solar, Fiinta de Lumina izvoratoare de Iubire Divina. Ce poate fi mai minunat decat sa afli si sa intelegi ceea ce Esti? Ce poate fi mai minunat decat sa primesti Darul Bucuriei de A Fi, sa intelegi in Inima si in mintea ta ca ESTI cu adevarat, ca nu este doar un vis, ca esti Nemuritoare, ca Tot ce Este iti este daruit inca de dinainte de a fi creata, inca de dinainte de a te fi nascut in trup. Sa intelegi ca pentru bucuria implinirii tale raurile curg, muntii se semetesc in Soare cu cusmile lor de gheata, ca marea talazuie soapte tainice, ca pamantul pentru trupul tau rodeste, ca freamatul padurii iti da de stire ca doar Iubirea Este? Viata este Darul Plamaditorului, altceva nu exista. Primeste, traieste si bucura-te de Darul Celest. Darul  esti chiar Tu. Da, eu sunt deopotriva Darul, Cel ce primeste si Cel ce daruieste. Eu sunt Trinitatea si sunt una cu tot ce ESTE. O, Creatorule, iti multumesc.

- La ce te gandesti printesa draga, de ai atat Lumina pe chip?

- Matusa draga, este atata frumusete in Darul Divin, incat abia daca o pot cuprinde cu mintea si cu Inima mea! Vreau sa inteleg, vreau sa stiu, vreau sa vietuiesc doar in Iubire Divina!

- Atunci ridica-te si vino alaturi de noi intr-o calatorie folositoare Inimii si mintii tale.

Abia atunci am vazut ca din stanga matusii mele dragi, imi zambea cu duiosie nesfarsita Zana Aleanului sau Zana Iubirii, cum o mai numeam noi tinerele Fecioare Dace. Si in numele ei era o mare Taina pe care doar noi o stiam.
- Deasupra lumii contrariilor in care traim Acum-Aici, Iubirea Divina este o Unda. Este cea mai Inalta Vibratie pe care doar cei alesi o pot percepe si mai cu seama o pot intelege si trai. Nu este o stare emotionala a mintii si a trupului, nu este acea tresarire sau acea chemare a trupului nostru ce ne indeamna sa ne apropiem de cei care ne transmit in chip nevazut ceva irezistibil, ceva de neinteles pentru Fiinta de dincolo de materie. Dincolo de lumea contrariilor nu suntem femei si barbati ci Fiinte de Lumina, suntem Fiinte Atotcuprinzatoare, Unice. Aici insa avem aceste tresariri ale mintii si trupului nostru pentru ca numai astfel putem sa daruim altor Fiinte din Nevazut un mic trup in care sa-si ocroteasca Inima si sa-si implineasca experienta pentru care vin la pieptul Mamei Pamant. De aceea nastem fii si fiice.

- Zana draga, dar ceea ce simtim in Inima fata de cel drag cu care dorim sa ne impartasim viata, sa nastem copii si sa ii crestem in datini strabune, este Iubire?

- Cand ceea ce simtim in Inima fata de cel drag este pur asemenea cristalului, atunci da, este Iubire. De cele mai multe ori si mai cu seama atunci cand suntem foarte tineri, tresaririle trupului ne fac sa credem ca ceea ce simtim in acel moment este Iubire. Este doar o chemare fireasca a trupului nostru ajuns la o anumita maturitate si nu este nimic nefiresc in aceasta. Dar cand simtim vibratia inalta a puritatii cristalului launtric, atunci tresarirea nostra este reverberatia Iubirii Divine in trup de OM si este cel mai frumos Dar pe care il poti primi si pe care la randu-ti, il poti darui. Cand Iubirea Divina si Dragul ce izvoraste din Inima sunt una, atunci Fiinta infloreste asemenea celor mai luminoase stele.

- Cum sa deosebesc Zana draga, tresarirea trupului meu tanar ce isi are izvorul in firescul lumii noastre ce va continua sa existe doar prin nasterea fiilor si fiicele noastre si tresarirea trupului meu ce isi are izvorul in Inima, in salasul Iubirii Divine?

- Doar Aici, in Taramul Sacru al Mamei Pamant ne este greu sa facem aceasta deosebire. Dar daca privim mai cu luare aminte, cu sinceritate desavarsita in Inima noastra, vom vedea imediat care este izvorul tresaririi corpului si mintii noastre. Indiferent ce vedem in Inima, in Adevar, este un Dar si fie de urmam tresaririle trupului sau nu, indiferent ce voim a face este bine sa alegem Calea Armoniei Depline, sa aliniem vibratia trupului si mintii noastre cu vibratia Inimii noastre. Cand realizam aceasta Trinitate in voia noastra, indiferent ce am dori sa facem, indiferent ce facem este in deplina Armonie cu Creatia, cu Voia Creatorului nostru. Vom vorbi mai tarziu in Templul Zeitei Isis despre toate acestea cand vei primi initierea in Tainele Zeitei. Si vei sti ca Taina Fecioarelor Dace este adevarata. Hai Acum intr-o calatorie intr-un alt timp, la doar cateva zile de clipa in care Mama Pamant va primi Lumina Miezului Auriu. Ai sa intelegi de ce am venit cu multe mii de ani in urma Aici, pe acest minunat Taram al Iubirii.
- Iti multumesc, Zeita draga.
 

Ne-am prins de maini si am inceput sa ne rotim incet ca in acel joc al copilariei, apoi din ce in ce mai iute pana ce picioarele noastre nu au mai atins iarba. De undeva din cel mai profund loc al Inimii mele am simtit cum un sunet grav se ridica si ne invaluie:

„OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”

Ne roteam in vazduh atat de repede incat ochii trupului nu mai putea distinge decat o lumina continua ce crestea tot mai mult. Simteam ocrotirea Stelei Celeste, stiam in Inima ca trecusem in Nevazut. Tot ce puteam vedea erau ochii plini de Iubire ai Zeitei Aleanului si ai matusii mele. Miinile mele strangeau cu putere mainile lor. Cand am inceput sa coboram si nu ne-am mai rotit, am putut vedea Razele Stelei Celeste si am stiut ca suntem pe deplin ocrotite. Pluteam deasupra unei asezari foarte mari, atat de mari incat nici nu o putem cuprinde cu privirea. Nu semana deloc cu satele noastre curate, luminoase ce parca se dizolva in natura prietena si nu simteam in Inima niciun Izvor de Iubire a fi prin preajma. De peste tot se ridica un fum gros inecacios desi nu se vedea a fi vreun foc aprins pe undeva. Vedeam case foarte mari cu mii de ferestre, facute parca doar din ferestre. Toate pareau a fi pustii. Nicio fereastra nu era deschisa, niciun om nu privea prin geam, nicio floare nu era pusa la vreo fereastra. Casele noastre sunt invaluite in flori si plante de leac. Soarele se reflecata in aceste case si incingea necrutator aerul si drumurile acelei asezari uriase. Pe cararile late de culoarea catranului, erau atatea care ciudate cu geamuri si usi incat abia se tarau. Oamenii care le manau se aflau inauntrul lor si ii simteam tulburati. Se sfadeau cu toti ceilalti din celelalte care, gandeau si spuneau cuvinte necuviincioase. Ceva nevazut facea carele sa se miste si acel ceva parea a fi un foc misterios ce nu se vedea dar puteam vedea si simti fumul urat mirositor pe care il lasau in urma. Pe langa casele mari erau mii de oameni care mergeau grabiti desi nu aveau cu ei nici unelte pentru lucrul pamantului, nici arme. Nu erau nici lucratori ai pamantului si nici luptatori. Atunci ce erau? Unii duceau legati caini ciudati, mici si slabanogi sau parosi ca oile, cu cozi ciuntite si urechi taiate. Nu intelegeam pentru ce pocisera bietele animale. Nu intelegeam cum au aparut asemenea vietati subrede ce pareau a fi indobitocite si bolnave. Cine isi batuse joc de aceste Fiinte? Caini nostri de stana erau puternici si sanatosi si nu prea era de glumit cu ei.

Nu erau gradini de legume, nu erau livezi, doar ici si colo cate un petic de verdeata in care se inghesuiau copii palizi si lipsiti de vlaga sau nefiresc de grasi si greoi, sa se joace cu felurite fiare rasucite ce se miscau incolo si incoace sau se roteau. Dincolo de casele din sticla am vazut ca erau si case mai mici iar mai departe, erau niste cutii din hartie groasa, din alte resturi ce nu le putem recunoaste in care traiau oameni murdari si flamanzi. Copii dezbracati cautau prin gunoaie resturi de mancare. Am zburat mai departe si am vazut cum mii si mii de animale erau inchise in locuri mirositoare a moarte, cum erau asasinate cu bestialitate si taiate in bucati mici. Oamenii cumparau cu bani de hartie si de metal aceste bucati de animal si le mancau. Era dezgustator, am vazut in inima ca acei asasini de animale aveau o vibratie mai joasa decat putem eu recunoaste. Si am vazut cum in trupurile oamenilor mancatori de resturi clocoteau suferinte nemaintalnite.

Am zburat intr-un alt loc si am vazut cum luptatori inarmati pana-n dinti se napusteau asupra unor lucratori ai pamantului si le luau tot ce aginisisera, cum dadeau foc satelor acelora, cu omorau barbatii si batjocoreau femeile si copiii. De unde izvora atata ura, atata cruzime a fratilor impotriva propriilor frati si surori, impotriva copiilor?

Am vazut cum gunoaiele otraveau apele Mamei Pamant, cum pestii si celelalte Fiinte ale marii mureau sau erau macelarite de pescari nesabuiti. Pamantul era de nerecunoscut. Deserturile se intinsesera, gheturile vesnice erau parca tot mai putine, aerul era de nerespirat, ura se ridicase si cuprinsese intreaga lume. Mi-am intors privirea catre Zeita Aleanului si abia am putut sopti:

- Gata! Nu mai vreau sa vad nimic. Cum au putut sa-i faca asta Mamei Noastre Pamant? Cum au putut sa faca asta Fratilor si Surorilor noastre?

- A trebuit sa vezi asta printesa draga, pentru a sti si a intelege pentru ce am venit noi in acest Taram Minunat. Pentru ce a venit cu mult mai mult timp in urma Inteleptul Aisus. Acum vom merge acasa in acest timp.
- Bine, sa mergem, sper ca macar in coltisorul nostru plamadit cu atata Iubire sa fie armonie. 

In Plai de Rai domnea pacea. Daca n-as fi observat ca sunt mai putine paduri as fi putut sa fac prinsoare ca nu suntem intr-un alt timp. Oamenii erau la coasa pe dealuri, vacutele, caii si oitele pasteau linistite, femeile lucrau prin gradinile de langa case, putinii copii se jucau prinsa pe ulita cea mare, drumurile erau asa cum le stiam. Nimic nu se schimbase in aproape doua mii de ani. Chiar si muscatele din ferestre pareau a fi aceleasi. Poate doar portul oamenilor si unele cuvinte s-au mai schimbat dar chiar de n-as fi stiut unde sunt tot as fi recunoscut locul. O bucurie fara margini m-a cuprins. Dacia nostra Sfanta a stiut sa-si pastreze traditia, a stiut sa supravietuiasca chiar de i-au schimbat numele si nu de putine ori au voit sa-i stearga Intelepciunea de pe fata Pamantului. Multi s-ar fi bucurat sa disparem fara urma in negura timpului dar asta nu se poate.
- Uite matusa draga, toate sunt asa cum le stim!

- Acum ai inteles de ce am construit casa noastra in acest loc?

- Hai sa vedem daca mai este in acest timp!

- Este in Nevazut si acolo vom si poposi curand in timpul nostru.

Mi-am intors privirea catre Zana Aleanului si am intrebat-o:

- Zana draga, ce s-a intamplat cu Taramul nostru, ce s-a intamplat cu oamenii de au ajuns sa distruga Pamantul?

- Oamenii si-au pierdut Iubirea Divina. Mintea cautatoare si nascocitoare a oamenilor a luat cunoasterea Inimii si a mestesugit unelte tot mai complicate care sa le usureze viata.

- Acesta este un lucru bun pentru ca avand mai mult timp au putut sa cerceteze mai cu luare aminte in strafundurile Fiintei si sa afle si mai multe Intelepciuni si asa sa fie mereu mai aproape de Plamaduitorul Lumilor.

- Asa este doar ca oamenii acestui timp nu si-au mai intors privirea catre propria Inima ci au crezut ca mintea lor poate stapani lumea. Ei si-au pierdut increderea in Creator si au inceput sa creada ca ei sunt mintea si trupul lor si nimic mai mult. In loc sa fiinteze in Armonie Divina cu Mama Pamant ei au hotarat ca trebuie sa o cucereasca si sa o jefuiasca de bogatii. Ei nu o mai considera Mama, nici macar nu mai inteleg ca este o Fiinta si nu un lucru fara viata, ei o socotesc ca este o camara din care poti lua oricat fara a cere voie, fara a multumi cu respect si fara a pune nimic in loc. La fel au inteles sa faca si cu fratii si surorile lor. Cei puternici i-au jefuit si ii jefuiesc in continuare de bogatii si de rodul muncii lor pe cei saraci. Si nu se multumesc cu atat, ii mai si batjocoresc si ii tin in intunericul nestiintei pentru ca nu-i mai stiu ca fiindu-le frati. 

- Acesti „oameni” care stapanesc azi Pamantul sau cred ei ca o fac - iarta-ma Zeita draga, imi este foarte greu sa-i numesc asa – nu stiu ca suntem cu totii un singur trib, o singura Fiinta, ca suntem cu toti frati si surori si chiar de nu cred asta cum pot lasa alti oameni sa moara de foame si ei sa arunce munti de mancare la gunoi. Cum pot privi acei copii care nici macar nu cunosc semnele si nu pot pricepe invataturile din Temple? Cum de le permite Creatorul nostru sa-si chinuie semenii?

- Creatorul ne-a daruit Viata din Iubire Desavarsita? Iubirea inseamna respectarea in deplinatate a libertatii de a alege a fiecaruia, a propriei vointe. Daca nu ne-ar fi creat ca Fiinte Libere, El n-ar fi fost Perfectiunea si asta este fara sens. Creatorul a Tot ce Este, este Insasi Perfectiunea. El ne-a daruit prin insasi nasterea noastra libertatea deplina de a alege. El a stiut ca vom gresi, ca vom cobori pe cele mai de jos frecvente ale vibratiei. A stiut in acelasi timp ca vor exista intotdeauna Fiinte Luminoase care vor duce mai departe si mai departe Lumina Intelepciunii pana cand Mama Pamant va fi iarasi scaldata de Lumina Miezului Auriu si cei o mie de ani de pace vestiti de Intelepti vor incepe.

- Si atunci, adica peste foarte putine zile... ce se va intampla?

- Atunci, unii dintre fratii si surorile noastre vor ramane pe frecventele joase ale urii, invidiei, orgoliului, iar cei ce-si vor deschide Inima catre Iubirea Divina vor pasi pe Noul Pamant, primenit, indestulator, luminos si iubitor. Un Pamant al Iubirii si al Armoniei, al Devotiuni si Compasiunii, al Respectului, Adevarului si Intelepciunii. Atunci Mama Pamant isi va lepada valul intunecat al suferintelor pricinuite de unii dintre noi si isi va arata Chipul de Zeita Inaltata. Iar cei ce vor pasi deodata cu ea in Lumina si Iubire vor cunoaste Intelepciunea Creatorului Lumilor.

 

Am pasit pe pamantul primitor. Am luat in palma tarana si am mirosit-o. Nu se schimbase nimic. Acelasi miros al pamantului din care m-am nascut, acelasi aer proaspat de munte, aceiasi liniste profunda. Un lucrator al pamantului mergea catre casa cu o furca de paie pe umar si cu coasa in mana. Era la doi pasi de noi.
- Buna ziua, om bun!

Isi intoarse privirea in directia noastra, privi in spate nedumerit si pasi mai departe. Matusa mea draga imi zambi cu duiosie.

- Suntem in Nevazut printesa draga, nu ne poate vedea.

- Este totul atat de asemanator timpului nostru incat nici nu mi-am dat seama ca suntem cu atat de mult timp mai tarziu. Totusi m-a auzit acest om cand i-am dat binete, sunt sigura de asta.

- Bineinteles ca te-a auzit pentru ca este un om cu suflet curat si cu Lumina in Inima chiar daca nu a fost niciodata plecat din satul sau. Inima lui a primit gandul tau bun iar el a auzit gandul tau in cuvant. Sunt inca multi oameni curati in lumea aceasta si ei sunt cei care fara sa stie sustin vibratia Taramului nostru. Intr-o zi ei se vor ridica pe frecvente foarte inalte si vor indrepta toate stricaciunile pricinuite Pamantului nostru drag de mandria si lacomia nesabuite a unora.

- Priviti aceasta piatra!

M-am aplecat si am ridicat o bucatica de granit ciobit pe care erau inscrise cateva cuvinte:

AYRELIA BENERIA SYMFORO

....................................................

KAI TETHI GATRI AYRIS

NOHAM NIASCHARIAN*

........................................

Textul era intrerupt dar stiam aceasta ruga inaltata Mamei Pamant inca din copilarie. O rosteam atunci cand dorul de mama mea pamanteana pe care nu o cunoscusem ma coplesea:

Stralucitoare

Curata si Mareata Doamna,

Mama Buna si Sfanta

Primeste trupul meu

In trupul tau din care m-am nascut

Primeste Darul meu de Drag

Ai grija rogu-Te de fratii mei

De copiii mei si de barbatul meu

Cat pentru mine

Atat te rog

Prin Puterea Ta si a Tatalui Soare

Sa ma ajuti sa renasc

Zana Aleanului a privit cu duiosie piatra si m-a indemnat s-o las in locul in care am gasit-o.

- Este bine sa nu ne atingem de nimic din ce nu apartine timpului nostru pentru a nu schimba cele ce vor avea sa se petreaca in acest timp. Putem calatori in timpuri nestiute, putem privi, simti, invata si intelege dar nu putem interveni fara a atrage asupra nostra vartejuri de energie pe care nu le putem struni. Poate ca vor gasi acesti oameni intreaga ruga si ii vor intelege semnificatia sau poate ca nu.

- Inteleg si stiu ca Intelepciunea Ta ma ocroteste. Iti multumesc Zeita draga.

- Iti spun aceste cuvinte pentru ca uneori vei calatori singura prin timp si am simtit in Inima durerea ta cand am zburat deasupra acelui decazut oras, am simtit cum mana ta s-a indreptat catre locul in care tineai falxul atunci cand ai vazut faptele oribile ale acelor soldati. Te rog cu Iubire printesa draga, sa nu te lasi coplesita de durere pentru ca daca durerea vederii suferintei altora te va ingenunchea, vei atrage asupra ta acea suferinta. Daruieste Iubire, nu lasa nimic sa-ti tulbure Izvorul Iubirii.

- Acum da-mi mainile si inchide ochii.

Intr-o clipa am simtit ca suntem acasa, in timpul nostru. Am imbratisat-o pe Zeita Aleanului si i-am soptit:

- Stiu ca stii de ce noi Fecioarele Dace iti spunem Zeita Iubirii dar te rog in Inima, povesteste-mi cand vei vrea ce a fost atunci demult.

- Mai intai va trebui sa vii la Templu si sa implinim Ceremonia, sa primesti bratara** preoteselor Zeitei Isis si apoi iti voi povesti tot ce doresti.

Matusa mea draga ma privea cu blandete si intelegere.
- Printesa draga, exista oare vreun tanar fecior, vreun lucrator al pamantului sau luptator la vederea caruia Inima ta tresalta cu bucurie?

- Matusaaa.... 

* Stralucitoare, curata si mareata Doamna... atat te rog, sa ma ajuti sa renasc.

** Bratara Preoteselor Zeitei Isis – bratara de aur in forma de sarpe.

****