Diana - Printesa Daca (27)

Tinem Sfat in jurul Focului Sacru din Templu Zeitei Isis din Plai de Rai. Sfintele Zane, Inteleptii veniti de pretutindeni de pe intinsul Daciei Sfinte, Kapnobatai si Tamaduitori ai Fiintelor padurilor, apelor si vazduhului, Cautatori si Pastratori a Tainelor, Ocrotitori din Nevazut ai Locurilor Sfinte, Capetenii de triburi, Marele Lup Alb, Regii Daci si capeteniile cetelor de Luptatori precum si capetenia celor ce au ales sa fie pastratori ai cuvantului rostit si scrijelit in piatra si tainuit in lut in timpurile ce vor urma, Deslusitorii vechii limbi Pientra prin care am primit Cunoastere, asteapta toti in Linistea Inimii in jurul Focului Sacru ceea ce Mama mea, Zeita Ro urmeaza sa ne impartaseasca. Fiecare a adus vestire despre cele ce s-au infaptuit si desavarsit intru ocrotirea si pastrarea neatinsa a Mostenirii ce ne-a fost data spre folosinta si Dar urmasilor nostri, in timpul de cand Dacia a fost navalita de hoardele mercenarilor. Fiecare si-a implinit menirea si astazi isi poate privi cu demnitate in ochi Fratii si Surorile. Privesc cu drag catre Sfintele Zane - eu le numesc Nastrusnice - si zambesc cand ma gandesc cat de tare i-au infricosat pe vrajmasii nostri aparand in miez de noapte si rapind pe cate unul ce voia a se arata mai aprig, ridicandu-l in vazduh pana in inalt si rotindu-l ametitor, apoi lasandu-l inspaimantat in voia Puterilor Vazduhului, coborandu-l spre zori pe pamant mai mult mort de spaima decat viu si cu mintea tremuranda. Cand Inelul de Foc al Horei lor vazduhesti apare pe cer, vrajmasii se arunca la pamant si isi acopera fetele cu mainile. Arunca tot ce este de fier in preajma lor pentru ca Sfintele Zane inrosesc fierul cu Puterea Gandului si sabiile ard mainile mercenarilor de voiesc sa le scoata din cingatori ori teci. In dreapta mea, Olma si Dokanus se tin de maini si inalta in Inima Rug Aprins*. In ochii necrutatori ai Marelui Lup Alb ce sade la dreapta mea vad limpede dimineata de Bucurie. Haitele de lupi stau cu urecile ciulite pe stanci golase si cu boturile adulmeca aerul rece al muntilor cautand sa prinda gandul de tihna pe care stapanul lor li-l daruieste cu Iubire. E vremea sa se retraga in vizuini si sa se ingrijeasca de puii lor. Au luptat cu vitejie alaturi de noi si multi dintre ei au ramas insangerati pe campurile bataliilor. Trupurile lor s-au intors in Firea Inconjuratoare iar Inimile in Lykos**, Taramul din care s-au nascut. Peste putin timp va fi Sarbatoarea Lupului si a Ursului si vom merge prin zapezi in paduri sa le daruim Recunostintata noastra.

Ro, Zeita noastra draga si Mama de trup pentru mine isi impreuneaza mainile in dreptul Inimii, se inclina cu Respect si cu Iubire si Devotiune rosteste:

- Va multumesc Frati si Surori Dragi pentru tot ce ati implinit, va multumesc pentru stradania voastra. Acum, Dacia Sfanta este pe deplin ferecata. Locurile Sfinte sunt cuprinse in stanca, pesterile ce pastreaza Tainele cele mai inalte sunt ocrotite cu piatra si vartejuri rotitoare de Lumina si nimeni nu le poate cunoaste locul si afla portile. Chiar si aurul cel ravnit de vrajmas este ferecat prin transmutare alchimica in pietrele cele obisnuite ale raurilor de munte si in Inima de Neatins a Muntilor Sacri. Cea mai mare parte din asezarile omenesti, din catunele si Templele inchinate Zeilor au trecut in Nevazut. Sarmisegetuza este acum acoperita cu pamant si padure tanara si a fost deja uitata de vrajmasi prin stradania Fratelui nostru Dokanus. La fel si celelalte cetati a caror amintire a fost pastrata doar in Inimile Inteleptilor spre daruire urmasilor acestui neam. Izvoarele de Apa Vie au fost ocrotite in Nevazut si ferecate in asa fel incat doar Cei Curati si cei ce se vor naste in timpurile Noii Omeniri sa aiba Apa Tamaduitoare si spor de Lumina in Izvoare. Dacia ii apare Acum oricarui ochi lacom ca un loc pustiit de oameni si de bogatii si asa va ramane in urmatoarele sute si sute de ani. Vom continua sa fiintam in Nevazut pana ce Lumina Miezului Auriu va scalda iarasi Pamantul si Maica noastra Sfanta va cunoaste o noua viata pe o frecventa mai inalta. Doar cetele de Luptatori Alesi vor continua sa loveasca vrajmasul de azi si cel ce se va napusti in viitor asupra acestui pamant bun si iubitor. Ei au ales sa vietuiasca in pesterile lungi sapate in munti de primii Daci ce au coborat din Zei si au ales sa traiasca pe acest pamant. Ne vom arata oamenilor ce vor continua sa vietuiasca pe pamant in Inima si ii vom ajuta ori de cate ori ne-o vor cere. Ei au ales cea mai grea Cale si pentru alegerea lor plina de curaj le suntem recunoscatori si le multumim. Menirea lor este sa pastreze si sa raspandeasca printre neamurile lumii Limba Daca ce este pastratoare de Taine. Acei calatori pe aceste meleaguri din a caror Inima va izvori emotia Profundului Pastrator de Adevar, vor afla Taina Kagyo-Magyiei, Cunoasterea fiintarii trupului, mintii si sufletului daruita Dacilor de Rama Atlantul si de discipolii lui numiti de noi Ramaniti. Unii dintre Fratii nostri ce au dobandit Nemurirea in trup, au ales sa fiinteze in adancurile padurilor si  sa fie cunoscuti semenilor ca Sihastri**, Intelepti si Pastratori ai Datinilor, ai Cunoasterii, Indrumatori pentru cei ce le vor trece pragul colibelor intru cautarea si aflarea Adevarului si Invesmantarea in Adevar si Lumina. Asa este astazi si asa va fi Dacia noastra Sfanta pana la clipa primirii Luminii Divine. Va fi un taram saracacios la vederea ochilor trupului si un Taram Magic pastrator al Tainelor pentru cei vor alege sa fie pocale in care sa se revarse Lumina Celesta. Sfintele Zane Surori au ales sa ramana inca multe mii de ani pe Plaiurile Daciei Sfinte si le multumesc din Inima. Ele sunt Ocrotitoarele Gurilor de Rai prin care oamenii pot patrunde cu privirea in Nevazut. Alegerea lor este mai pretioasa decat tot aurul lumii pentru noi pentru ca astfel suntem incredintati pe deplin ca niciun ochi vrajmas nu va putea vedea Dacia Magica in timpurile umbrite ce vor veni. Sfintele Zane au fost daruite de Zeii Inaltati cu intreaga Putere Ocrotioare a Gurilor de Rai de pe intreg intinsul Daciei Sfinte indiferent cum se vor numi parti ale ei in viitor.

Frati si Surori Dragi, menirea noastra este sa pastram Dacia Sfanta, Curata si Luminata asa cum am primit-o de la Stra-Mosii nostri, sa-i veghem Datinile si sa-i invatam copiii sa traiasca frumos in Legea Stra-Buna a Simtului Bun izvorat din Inima fiecarui om. Fiecare gand al nostru sa fie luminos asemenea Soarelui datator de Viata! Fiecare din cuvintele noastre sa fie rostit cu Cunoasterea si Intelegerea Puterii pe care o poarta! Fiecare indemn sa fie cel soptit de Inima noastra Atotcuprinzatoare! Fiecare fapta a noastra sa fie purtatoare si daruitoare de Iubire Neingradita! Aceasta este ceea ce am voit sa va daruiesc in cuvant si in Inima! Acesta este Legamantul meu fata de acest Sfant Pamant si acesta va fi si al vostru de veti voi.   

O privesc cu Iubire. Este Zeita, este intruchiparea Luminii si Iubirii, este frumoasa si este Mama mea, este cea care mi-a dat Viata. Ce poate fi mai frumos, mai plin de Bucurie, mai Curat? In jurul Focului Sacru, toti coboara genunchiul stang in pamant in semn ca primesc Legamantul in Inimile lor. Un urlet prelung vine parca de pretutindeni. Nu este urletul obisnuit de lupta al lupilor care infioara ci este asemenea buciumului ce aduce cantec de Buna Vestire. Fratii nostri de pe stanci s-au legat si ei sa fie si pe mai departe alaturi de noi. Pe coline buciumele prind a trimite catre Fratii si Surorile Dace sunete prelungi. Sunetul lor se impleteste cu urletul lupilor. De aceasta data buciumele nu suna a jale ci a Bucurie. Focurile se aprind pe dealuri semn ca este Vremea Sarbatorilor Belsugului. Zei si Zeite, Intelepti si Kapnobatai, Capetenii si Ocrotitori, Sfintele Zane si lucratori ai pamantului se prind intr-o Hora ametitoare. Vin si Feciorii care danseaza Calusul Tamaduitor si Fecioarele Capalnei cu dansurile lor initiatice. Toti asteptau momentul Legamantului si Acum, Aici, in Plai de Rai, Bucuria s-a dezlantuit si a cuprins intreg Pamantul Sfintei Dacii. Ma prind in Hora si nu ma opresc pana ce nu simt ca picioarele nu mai vor sa ma asculte. Sarbatoarea continua pana tarziu in noapte.

Ma retrag in casuta noastra si ma asez istovita pe lavita mea de langa ferestruica. Scot din desaguta Cristalul Recunostintei, Cunoasterii si Intelepciunii si il privesc indelung. Doamne, ce zi incarcata de Bucurie ne-ai daruit! Varfurile de samarald trimit Raze Curate jur-imprejur. Ce minunatie este aceasta piatra! Il strang in palme si multumesc Zeilor pentru Dar. De cand l-am primit de la Mama mea am asteptat momentul potrivit in care sa-i cer Cristalului sa imi arate cum va fi Noua Omenire. Am vazut mai demult ca satul nostru nu va fi prea diferit, ca doar portul si vorba oamenilor se vor schimba putin dar vreau sa vad mai mult, sa cunosc si alte locuri si sa vad cum vor trai oamenii in acel timp. Si nu vreau sa stiu si sa vad doar pentru a-mi implini vreo curiozitate omeneasca ci pentru a invata cum sa fiu o Regina Dreapta si cum sa-mi conduc Regatul. Simt cum Cristalul se incalzeste si deschid palmele. Din una dintre fatete izvoraste o Lumina verde albastruie ce prinde a avea o consistenta globulara. Sfera de Lumina creste si cuprinde intreg orizontul privirii mele. Imaginea din interior este cea a Pamantului Mama si gandul ma duce catre Taramurile Daciei Sfinte. Pe data Sfera prinde a se roti si recunosc locurile dragi. Timpul se scurge mai iute decat inFiresc in aceste intruchipari si vad cum asezarile uriase de oameni din ultimele timpuri de dinaintea schimbarii Frecventei, sunt acoperite foarte repede de vegetatie si diapar in tinerele paduri. Masinariile ingrozitoare de razboi sunt cuprinse de rugina si dispar cu totul inghitite de Firea Inconjuratoare. Pamantul intreg este o tanara si viguroasa padure. Doua sunt culorile ce domnesc peste aceasta lume: verdele padurilor si pasunilor si albastrul marilor si oceanelor. Pamantul Mama isi redobandeste bogatia de vietuitoare si curatenia apelor si a uscaturilor. Deserturile prind a inverzi si ele iar gheturile vesnice isi recapata locurile bine stiute din cele doua Taramuri reci ale Pamantului. Pretutindeni se nasc mici catune pe care abia le zaresti. Colibele urmeaza formele locului si sunt in Deplina Armonie cu Firea Lucrurilor. Nimic agresiv, nimic care sa strice curgerea fireasca a Puterilor Pamantului si a Puterilor Cosmice. Puterile curg firesc si se impletesc formand Vortexuri Tamaduitoare. Simt in Inima Bucuria din sufletele oamenilor si stiu ca este Bucuria eliberarii de lumea in care au trait. Ii vad lucrand cu drag pamantul, mestesugind toate cele de care au nevoie. Vechile mestesuguri au renascut si chiar daca oamenii nu mai obtin cu aceiasi usurinta obiectul de care au nevoie, cum era cel facut de masinarii, lucrul mainilor lor impregneaza obiectele mestesugite cu Puterea si Lumina Inimilor lor. Astfel de obiecte vor dainui cu mult mai mult si vor aduce un spor de Putere Luminoasa lucrului caruia ii sunt menite. Au invatat in scurtul timp de cand Pamantul a luat o noua infatisare sa foloseasca mai cu luare aminte ceea ce locul in care vietuiesc le ofera. Au invatat ca pot trai cu resurse mai putine, ca pot oferi mai mult din ceea ce le prisoseste altor oameni. Nu prin schimb ci prin daruire. Au inteles in sfarsit ca, cu cat daruiesti mai mult cu atat vei primi mai mult din Firea Inconjuratoare, au inteles ca intreaga Creatie este gata sa le implineasca orice dorinta daca aceasta este in acord deplin cu Planul Divin. Nu mai exista animale de povara si nici animale care sa fie ucise pentru a fi mancate. Oamenii au inteles in al doisprezecelea ceas ca este impotriva Legii Creatiei sa-ti transformi Fratii intrupati in animale in sclavi, sa-i ucizi si sa-i mananci. Si astfel s-au eliberat de boli si de suferinte. Micile comunitati au tot ce le trebuie pentru a trai in belsug si daruiesc tot ce le prisoseste altor comunitati. Copiii invata cateceva de la fiecare membru al comunitatii. Invata mai multe mestesuguri de care este atras, invata cum sa traiasca in Armonie cu Pamantul, invata sa-i asculte ritmurile si sa fiinteze deodata cu Firea Inconjuratoare. Un anumit timp il petrec in preajma Inteleptilor asa cum am facut si eu si din aceasta perspectiva pot spune ca nu s-a schimbat nimic. Cobor in preajma unei colibe si vad ca este ridicata la fel cum facem si noi azi. Din usa privesc o femeie care lucreaza la un razboi de tesut. Este minunat sa vezi ca nu s-au pierdut aceste stravechi mestesuguri. Langa o alta coliba, mai multe femei au inaltat foc si in ceaune mari din tuci coc gem de prune si alte bunatati pentru iarna. Daca n-as sti ca nu-mi este inca permis sa ma arat acelor oameni, as cobora din Nevazut si as gusta gemul. Dintr-o privire imi dau seama ca au uscat si fructe si au si vase de lut cu felurite alte provizii. Oamenii se gospodaresc cum nu se poate mai bine si abundenta le aduce pacea in Inimi. Ei sunt constienti ca au pasit impreuna cu Mama Pamant pe o Frecventa mai Inalta. Ii simt avand in Inimi starea de Recunostinta si ma bucur pentru Bucuria lor. Lucreaza impreuna, manaca impreuna, petrec un timp placut impreuna atunci cand au sfarsit lucrul. Iar atunci cand vor sa se odihneasca merg fiecare pe la colibele lor. Ce poate fi mai placut? Zambetul de pe chipurile lor imi spune mai mult decat orice cuvant care l-ar putea rosti. Inchid palmele si Cristalul adoarme in causul cald. Ii multumesc si-l pun cu grija la loc in desaguta de lana pe care o port sub ilicul din dimie alba impodobit cu gaitane rosii din lana.

Nici nu stiu cand s-a facut dimineata. Cineva ma striga cu insistenta.

- Diana, Diana, vino, Soarele este aproape la amiaza! Trezeste-te Printesa lenesa si somnoroasa ce esti!

Privesc prin ferestruica si o vad pe prietena mea Zalmaxi cu care am petrecut clipe minunate in frageda copilarie. Ii fac semn cu mana si sar in picioare. Intr-o clipa ies pe usa si o imbratisez.

- Zalmaxi, imi luminezi Inima! Unde ai fost pana acum de nu te-am zarit?

- Acum abia am sosit in Plai de Rai. Am luptat in tot timpul pe Valea Cernita impreuna cu ceata mea. Ne spunem Fecioarele Ostarei si daca vrei sa stii cat de temute suntem intreaba-i pe cei care au ales sa se arunce in valurile Donaris-ului decat sa ne intalneasca in lupta. Am aflat din vestirea focurilor de pe dealuri si din sunetul buciumelor si urletul lupilor ca am primit cu totii Legamantul Zeitei Ro si m-am grabit cat am putut sa ajung sa te intalnesc si sa aduc si Legamantul meu la stiinta mamei tale.

- Banuiam eu ca nu ai ramas in coliba parintilor tai sa tesi la razboi si sa aduni vreascuri din padure.

- As fi ramas cu draga Inima daca Dacia Sfanta nu ar fi fost calcata de hoardele de mercenari si de talhari de neamuri. Stii cat de mult imi place sa am grija de gospodarie si sa tes.

- O, Doamne, draga Zalmaxi,  tot apriga asa cum te stiu.

- Dar tu, prietena draga, vei ramane aici, in Plai de Rai?

- Doar pana ce vor trece Sarbatorile de Iarna. Apoi voi merge mai departe pe Calea Desavarsirii in Templul de Smarald din Marea Cernita. De vrei, putem fi impreuna pe aceasta Cale.

- Iti multumesc dar am ales sa vietuiesc intr-unul din catunele ce au ramas in lumea noastra prins in roata vietilor si sa fiu pastratoarea dragei noastre limbi pe care o vorbim.

- Zalmaxi, Inima mea simte ca hotararea ta este luata si nu vreau sa iti tulbur Pacea Inimii. Cu siguranta stii primejdiile ce vor cuprinde tot mai adanc aceasta lume.

- Stiu si imi cunosc Puterile salasluitoare in trup, in minte si in Inima. De-mi va fi mult mai greu de cat pot indura te voi chema in Inima si stiu ca vei veni.

- Voi fi cu tine in tot timpul chiar daca doar atunci cand vei voi ma vei vedea si te voi ocroti cu bratul si cu Inima mea.

- Iti multumesc, prietena draga! Sau vrei sa-ti spun... Printesa?

- Zalmaxi, buna mea prietena, cum te gandesti ca un cuvant ca oricare altul ma poate face sa fiu altceva decat ma stii ca sunt? Nu am mandrii desarte si nici nu voi avea vreodata in toata viata mea.

- Hai vino, este ziua cand Fecioarele se-aduna pe Dealul Zorilor sa pregateasca clipa cand fiecare va primi in Inima cuvintele de folosinta pentru anul ce va incepe in curand. 

- Am si uitat, atat de mult m-am bucurat ca Mama a coborat din Stele si ca vom fi de-acum dea pururi impreuna.

Alergam catre Dealul Zorilor tinandu-ne de maini. Un gand imi fulgera prin minte si ma opresc.

- Zalmaxi, prinde-ma de maini! 

Ma priveste putin mirata dar imi prinde incheieturile palmelor in maini iar eu fac la fel cu ale ei. Incepem a ne roti si simt cum din Inima, Steaua Celesta incepe a creste. Prietena mea ma priveste o clipa surprinsa apoi se lasa in voia Vartejului de Lumina si rade, rade de rasuna dealurile. Ne ridicam in vazduh si vad cum Zalmaxi traieste cu Bucurie aceasta clipa minunata. Zburam deasupra culmii Dealului Zorilor si coboram pe iarba deasa.

- Fecioarele vin intampinarea noastra strigand si chiuind de Bucurie.

- Diana, Diana, credeam ca ne-ai uitat!  

- Cum sa va uit dragele mele prietene si Surori? Am fost doar ostenita de Hora din miez de noapte si am dormit mai mult. Haideti degraba sa aducem pietre si sa facem Cercul Magic!

Datina cere ca in cercul cu opt raze sa aprindem Focul Sacru pana la caderea serii. Pe fiecare raza cate opt Fecioare inalta in Inima Rug Aprins catre Tatal Harului. In jurul cercului, Sfintele Zane se prind de maini si inalta cantec de Recunostinta Creatorului. Portile Cerurilor se deschid si Harul coboara in fiecare Inima. Fecioarele isi cunosc pe data toate cele pe care le-au savarsit in Armonie cu Frecventa Divina si toate cele ce au avut o alta Vibratie. Stiindu-le, ele le pot arde deindata pe cele nepotrivite in Rugul Aprins in Inima lor. Primesc apoi Cuvantul de Folosinta pentru anul urmator. In ziua dinaintea Celebrarii Zorilor Inimii, Fecioarele Dace inalta Ruguri Aprinse in Inimi, se imbaiaza in apa rece ca gheata a raurilor de munte pentru a-si intari trupul si mintea, imbraca vesminte de Sarbatoare si postesc. Catre seara aprind Focul Sacru si raman in Linistea Inimii. Chiar de ninge ori de este viscol, ele raman neclintite in jurul Focului Sacru si inalta Ruguri Aprinse in Inimi pana in zori cand Portile Cerurilor se deschid.

- Diana, hai sa ne scaldam in bulboana de langa padure!

- Hai! 

Alergam si odata ajunse pe malul raului aruncam cat colo vesmintele de pe noi. Sarim in apa inghetata si volbura ne primeste cu Bucurie. Este destul de intinsa si adanca si ne putem scufunda cu totul. Ne prindem de maini sub apa si ne privim cu Bucurie. Dupa cateva clipe te obisnuiesti cu apa rece si este o placere sa te harjonesti in bulboana. Iesim pe mal si ne invelim in stergare moi. Baia in apa rece a muntilor iti elibereaza o Putere nestiuta in trup si iti curata mintea de ganduri ce nu-ti dau pace. Ori de cate ori am prilejul intru in apa rece si de cand m-am nascut nu am avut niciodata fierbinteala sau vreo alta suferinta.

Imbracate in vesminte curate ce miros a flori de camp ne asezam in Liniste Deplina pe Razele de piatra ale Cercului. In acest an este randul meu sa aprind Focul Sacru asa ca ma apropii cu o torta aprinsa de vatra in care am asezat cu iscusinta vreascuri si butuci de lemn aduse din padure. Sfintele Zane au coborat din vazduh si s-au prins de maini formand un cerc in jurul nostru. Cand Soarele se apropie de coama dealului din zare gata sa-l petreaca, ridic torta si rostesc:

- Parinte Soare, fie ca Lumina Ta Binecuvantata sa ne lumineze Calea Vietii si in timpurile ce vor veni! Iti multumim si iti daruim Focul nostru Sacru in semn de Recunostinta! Te rugam, Parinte Soare, deschide Portile Cerurilor Tale in Zori si lasa Inimile noastre sa cuprinda intelegerea Cuvintelele de Folosinta ce ne daruiesti!

Cobor torta si Focul Sacru prinde viata. Imi impreunez palmele in dreptul inimii si ma cufund in Liniste.

*Ruga Aprins – Rugaciune

**Lykos - Lumina Lupilor - Lumina Lupilor/Lupul Primordial - a dat cuvintele: licar, Lucire, numele Lucian, Luca, Lucretia si sufixul diminutiv „ica” si „lica” (Petr-ica) precum si alte cuvinte ce semnifica primirea Luminii cum este spre exemplu: lucarna. De remarcat abundenta numelor proprii romanesti legate de Fratii Lupi: Lupu, Lupascu, Lupescu, Lupea, Lupoiu, orasul Lupeni.

***Sihastru - Traitor in Linistea Inimii, in Meditatie, in Unime, in Uniune cu Intregul - Isihia inseamna Liniste.          

****