miercuri, 9 noiembrie 2011

Diana – Printesa Daca (8)

Dupa un timp nestiut petrecut in Oglinda de Liniste a Florii Interioare, deodata cu primele freamate ale padurii cuprinsa de Bucuria Diminetii, aud clar, foarte aproape, inconfundabil, puternic, glasul tatalui meu: „Pentru Daci, Libertatea este singura Cale, atat in Ceruri cat si pe Pamant.”
Stiu cand a rostit aceste cuvinte cu Puterea Tunetului. Eram foarte mica, nu incepusem inca sa primesc Cunoasterea Semnelor Cerului si nici pe cele ale Mamei Pamant. O parte dintre Fratii si Surorile tribului nostru se hotarasera sa cladeasca o noua asezare si un nou Templu intru Slava Zeitei Isis intr-un loc fara seaman de frumos si luminos, pe dealurile de la poalele Muntilor Rusaliilor*. Din acel loc puteai vedea in departare Muntii Ostarei si Inima iti amintea cu fiece privire Cetatea Sarmisegetuza - Vatra Spiritului Sacru al Daciei Sfinte. Fratii nostri au ales acel loc pentru ca au simtit in Fiinta lor cum Inima Mamei Pamant trimite valuri de Iubire ce fac pamantul sa vibreze. Daca stai in liniste si iti asezi mainile pe iarba, poti simti in palmele tale acel sunet profund, acel tremur de drag, al Mamei Celeste. Este Soapta Inimii ei, cea care ne tine in viata in acest colt de lume stelara. Este un loc unde cu usurinta pot fi initiati tinerii Daci in Tainele Sacre. Vibratia acestui loc ii fereste in mare parte de pustiirile gandurilor trimise de mintile tulburate ale celor ce vor sa stapaneasca lumea noastra pamanteana. Odata initiati, ei pot trece cu usurinta in Nevazut disparand astfel din vederea si intelegerea celor ce doresc distrugerea interioara a oamenilor si tulburarea mintilor noastre. Fratii nostri ce aveau sa cladeasca asezarea cea noua si sa locuiasca aici, au numit acest loc Plai de Rai. Noi stim ca Plai de Rai este o poarta catre Lumea Celesta, un Templu al Cunoasterii, un Spatiu Sacru inchinat de Mama Pamant, Fiilor si Fiicelor Ei. Doar cei cu Inima Curata, doar cei invesmantati in Lumina si Iubire, doar cei Buni si Drepti vor putea vedea Adevarul acestui loc, vor putea intra in Templele din Nevazut, vor putea calatori printre stele pana in Miezul Auriu al Lumilor Celeste. Kotys,
Intru Slava Zeilor si Zeitelor Salasluitoare in Miezul Auriu al Lumii Celeste,
Intru Slava Zeului
Gebeleizis
, Zeului Daksha si a Parintelui nostru Zeu Zamolxe,
Intru Slava Zeitei Bendis, Zeitei Ostara, Zeitei
Semele
si Zeitei Isis, 
Intru Slava Zeului Xerxes al recoltelor bogate si indestulatoare,
Intru Slava Zeului
Derzis
pastrator al sanatii si vigorii luptatorilor nostri si a mamelor nascatoare de prunci puternici si sanatosi, Dabatopienos, Cel ce ne-a daruit mestesugul fauririi uneltelor si temutelor noastre falxuri precum si a sacrului sica,
Intru Slava Zeului
Zibelthiurdos
, Cel ce ne aduce belsugul ploilor si aerul curat al furtunilor fara de care pamantul nu ar putea rodi,
Intru Slava Zeului
Sabazios
indrumator si pastrator al celor patru placute si folositoare timpuri ale anului, Cel care ne-a daruit stiinta timpului de a semana, a trudi, a recolta si a ne bucura si cinsti cum se cuvine Creatorul Lumii,
Intru Slava Zeului
Heros
, Cel ce domneste peste sufletele aflate in Pace Celesta intre doua nasteri pe Pamant,
Intru Slava Vietii de pe intreg intinsul Creatiei,
Intru Slava Daciei noastre Sfinte,
Intru Slava Inteleptului nostru Aisus, Frate al Zeilor din Alcyone, Cel ce a ramas printre noi si va ramane peste veacuri pentru a ne indruma sa ne cercetam Inima si sa ne aflam Puterea Iubirii, cea mai Inalta Putere a Tuturor Lumilor si cea mai Inalta Taina, 
Intru Slava Inteleptilor Neamului Dacilor, a Marelui Lup Alb si a Fratilor Sai ce lupta alaturi de noi,
Intru Slava Bunilor si Strabunilor nostri,
Intru Slava Parintilor si Fratilor si
Intru Bucuria, Lumina si Iubirea celor ce vor vietui de azi inainte pana la sfarsitul veacurilor Aici, in acest Taram Sfant in Armonie, Belsug si Libertate,
numesc acest Sat Dac Plai de Rai si il binecuvantez cu Foc Sacru!
Fie ca in aceasta Vatra Sacra sa nu se stinga niciodata Focul Sacru aprins Acum, Aici de mine si de Capetenia Dabreias! 
Fie ca Focul Sacru sa ramana vesnic aprins in Inimile voastre, sa nu uitati niciodata, in nicio imprejurare, in nicio bucurie sau tristete a vietii voastre ca sunteti Daci, ca suntem Fii si Fiice de Zei si Zeite, ca suntem Frati si Surori si ca nu exista Putere in Cer sau pe Pamant care ne-ar putea face sa pierim!
Aceasta este Vointa Creatorului Lumii si aceasta sa va fie si voua Vointa, Adevar si Izvor de Putere si Intelepciune!” 
OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... „

Tatal meu a incredintat Focului Sacru
o impletitura de paie de grau in forma de Stea Celesta si a rostit cu Puterea Tunetului:
„-EV ME ALKYN MEGER VATEAS IAP POL ARCO-DA-BARA?
NALAXIS DA VAISTRO!
NANIS, VET EV SORN!
LA HIMAI PHILIP LAXIN!
CORYVIN DAS!”***  

Noi
continuam sa rostim in Inima si in glas:  OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”   
Apoi iarasi vocea puternica a tatalui meu a acoperit dorul nostru din adancuri nestiute rostit in OM:
„-DOBEROS DABEIS!”***

Fratii si surorile noastre au ridicat mainile catre cer si au izbuctit in strigate de bucurie. Ne imbratisam, chiuiam si radeam. A inceput o sarbatoare ce avea sa tine trei zile si trei nopti ca in basmele cu Feti frumosi si Ilene Cosanzene. Chiar asta suntem noi Dacii, Oameni Frumosi in Inima, la infatisare si la port. Celebram Viata, traim in Bucurie si Armonie si cred ca din acest motiv am atras asupra noastra invidia, ura si ravnirea bogatiilor noastre. Armonia, bogatia pamantului noastru, belsugul holdelor noastre, frumsetea femeilor Dace, vitejia Luptatorilor Daci, toate acestea sunt o urmarea fireasca a Iubirii ce-si are Izvor in Inima fiecaruia dintre noi. Iubirea noastra este Chipul nostru Cel asemenea Tatalui Creator. El, cel ce ne-a creat asemenea Lui, ne-a daruit Divinitatea Sa s-o implinim in veac. Bogatia noastra interioara si cea a pamantului nostru este vesmantul si trairea Iubirii de Tot ce Este, a Iubirii de Creatorul Lumilor, a Iubirii pe care o simtim in fiece clipa ca ne invaluie Fiinta. Probabil ca undeva in strafundurile Fiintei noastre si a neamului nostru exista totusi o teama nerostita, aceea de a pierde acest colt de Rai cu care am fost incuvantati si binecuvantati de Zei, de a pierde Iubirea ce salasluieste in fiecare dintre noi, de a ne pierde pe noi insine si fara voia noastra, de a ne pierde Nemurirea. Aceasta teama cu greu de rostit atrage chiar acel lucru de care ne temem cel mai mult. Aceasta este Legea Creatorului. In lumea noastra pamanteasca, Puterea Miezului Auriu care pastreaza toate gandurile noastre si ne modeleaza Firea Inconjuratoare in Armonie cu gandurile pe care le trimitem neincetat in jurul nostru, da forma tuturor gandurilor noastre, chiar si acelora de care cautam sa ne departam dar care uneori revin obsesiv cu si mai multa tarie parca. Matusa mea draga m-a invatat inca de la varsta la care ma tineam mai tot timpul strans prinsa cu mainile mele mici de hainele ei, „un adevarat scaiete” cum imi spunea, ca este bine pentru mine sa fiu atenta cum gandesc si mai ales la ce ma gandesc. M-a invatat ca pot face din viata mea ceva atat de frumos pe cat imi pot imagina si doresc dar cu o conditie: sa caut, sa aflu si sa indepartez din Inima mea orice gand de teama ca nu as putea obtine ce-mi doresc. Indiferent ce mi-as putea dori, ce mi-ar trece prin minte sa-mi doresc. Cand am inceput sa pot sa fiu atenta la ce gandesc si la cum gandesc, am inteles ca ar trebui sa stiu mai intai ce imi doresc intens, profund, cu adevarat si ce este doar o dorinta de moment ce nu poate fi luata prea in serios. Nu mi-a fost deloc usor. Tot timpul ne gandim la ceva, dorim ceva si daca privim mai atent la dorintele noastre obisnuite de fiecare zi putem observa ca daca le-am lua foarte in serios si ne-am aduce intreaga putere catre ele si ca urmare, acestea s-ar implini, nu am mai fi la fel de fericiti ca in clipa in care ne-au trecut prin minte ca o joaca. O dorinta implinita vine in lumea noastra pamanteana cu multe alte schimbari in viata noastra la care nu ne gandim din prima clipa si cred ca nici nu am putea pe deplin s-o facem. De aceea imi spunea matusa mea draga, sa fiu atenta la ce-mi doresc. Imi spunea sa fiu mai cu seama atenta la ce-mi sopteste Inima mea atunci cand imi doresc ceva sau ca ceva sa se petreaca. Daca Inima imi trimitea un semn de bucurie inseamna ca dorinta mintii mele este in Armonie Divina cu Inima iar daca imi trimitea un semn de neliniste inseamna ca trebuie sa ma departez de acel gand pentru ca nu este in Armonie cu Fiinta mea. La inceput nu mi-a fost deloc usor sa-mi indrum gandurile in asa fel incat „cele rele sa se spele” si „cele bune sa se-adune” - asa cum spunea o vorba din Strabuni. Am inceput sa fiu mereu mai atenta la ce gandesc si la ce imi doresc, sa fiu asemenea unei capetenii ai carui luptatorii erau propriile mele ganduri. Si ce luptatori puternici, chiar salbatici erau aceste ganduri! Nu-mi dadeau nicio clipa de ragaz. In permanenta se incaierau si trebuia sa-i despart si sa-i ordonez, sa-i invat sa fie disciplinati si sa-i invat ca in disciplina isi vor afla Puterea. Apoi, cand am mai crescut, matusa mea draga mi-a dezvaluit Taina Linistii Desavarsite a Inimii*****. Asa am cunoscut Floarea Inimii si am reusit sa dobandesc clipe de Fiintare in Divin. Cand mintea se odihnea in Lumina Desavarsita, armele gandurilor-luptatori taceau. Ei insisi coborau in somn nestiut atat de mult timp pe cat imi doream. Cu cat avansam mai mult in Taina Strunirii Gandurilor cu atat imi venea mai usor sa gandesc doar ceea ce-mi doream cu adevarat si sa dau o mare putere de implinire gandurilor mele. Este o Taina Minunata pe care Zeii ne-au daruit-o. Menirea noastra este sa o transmitem mai departe prin veacuri. Am fost initiati si traitori in toate Tainle Zeilor pentru a ne spori Puterea si Intelepciunea, pentru a intelege ca suntem creatori asemenea Zeilor cu care putem spune ca suntem Impreuna-Creatori. Ce frumos! Cate Iubire este in acest Dar Celest!

Sa pastram Adevarul Mesajului Divin: Fiti Impreuna-Creatori intru Desavarsire!

OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....”

Un grup de copii rosteau cuvantul sacru in indrumarea unui Batran Intelept. Apoi Inteleptul le aduse un vas de lut plin cu apa si le propuse un joc:
- Luati fiecare cate o frunza uscata, tineti-o intre palme si luati aminte sa nu o striviti. Puneti-va in Inima o intrebare, oricare vreti voi. Inchideti ochii si repetati in Liniste intrebarea. Respirati de cateva ori adanc si lasati mintea sa se odihneasca. Trageti adanc aer in piept si cu ochii inchisi asezati in mare Taina a Inimii frunza pe apa curata. Daca frunza se va roti catre stanga voastra, raspunsul este „Da” la intrebarea pe care ati adresat-o Divinului iar de se va roti spre dreapta voastra raspunsul este „Nu”. Daca insa frunza va sta nemiscata, atunci Divinul va daruieste spre intelegere, fie ca intrebarea voastra nu este corect intocmita fie nu merita un raspuns pentru ca este un lucru deja stiut de voi si va indeamna astfel sa cautati raspunsul in camarile pecetluite ale mintii voastre. Iar daca va ganditi ca intrebarea are un raspuns pe care nu trebuie sa-l aflati Aici, Acum, atunci sa cunoasteti si sa tineti minte ca nu se naste o intrebare in mintea nimanui daca nu ii este necesar un raspuns sau daca nu trebuie sau nu merita sa primeasca un raspuns. Asa ca daca frunza este nemiscata ganditi-va la cum ati pus intrebarea si vedeti daca nu cumva nu este construita armonios. Sau poate ca sunt mai multe intrebari in cuvintele voastre si cu siguranta mai multe raspunsuri ce nu pot fi primite deodata ci prin mai multe intrebari. Sunteti pregatiti?
- Daaa...!

Frumoase sunt aceste amintiri pe care le pastrez cu drag in Inima mea! Doresc cu toata taria ca ele sa nu se piarda, sa ramana vii in Inima Neamului nostru si in timpurile ce vor urma. Ele vor fi de folos celor ce vor pasi in Noua Omenire atunci cand Mama Pamant va fi in Lumina Miezului Auriu. In Plai de Rai am stat vreme indelungata impreuna cu tatal meu si cu matusa mea draga. Acolo am fost initiata in multe din Tainele Celeste si acolo ma voi intoarce dupa ce-mi voi implinit menirea. Focul Sacru nu s-a stins niciodata si ni nu se va stinge decat atunci cand Mama Pamant asa cum o stim acum se va reintoarce in Fiinta Zeului Soare. In Tainele Celeste se cunoaste ca daca un sat este intemeiat in locul potrivit, la timpul potrivit, in Iubire Desavarsita si Adevar, el va dainui vesnic si va aduce belsug si bucurie in Inimile traitorilor acelor locuri.
Asa se intemeiaza toate satele noastre, cu Inima si cu Iubire Divina si de aceea suntem Nemuritori si Vesnici calatori printre Stele, Lucratori in Inima, Pastratori ai Tainelor Celeste si Impreuna-Creatori ai Lumilor intru Desavarsire.     


Tatal meu si Capetenia Dabreias au coborat tortele si au dat viata Focului Sacru. Am simtit cum mainile noastre se strang si mi-au dat lacrimile. In Inima mea simteam ca in vazduh se afla doua globuri stralucitoare de Foc Nevatamator dar ochii mei nu le puteau vedea. Ceilalti priveau si ei spre cer. Din piepturile curate a inceput sa izvorasca acel dor prelung, grav, plin de Iubire:
„-

Intru Slava Zeului Kandaon, Cel ce ne poarta cu vitejie si ne ocroteste in luptele cu vrajmasii nostri,
Intru Slava Zeului


In acea zi, tatal meu urma sa aprinda Focul Sacru al asezarii numita atat de frumos, Plai de Rai. Toti cei ce urmau sa locuiasca in acel sat impreuna cu rude si prieteni veniti de pretutindeni de pe intinsul Daciei cu Bucurie in Inima pentru a implini Clipa Sfanta de Intemeiere, s-au adunat inca din seara de dinaintea Zilei Intemeierii si au stat toata noaptea in veghe, in Liniste Divina. In dimineata urmatoare, ei au facut pe pamant, din pietre asezate cu rabdare, pricepere si daruire, o Floare a Inimii. Locul Vetrei Sacre a fost ales de catre capetenia acelui nou Sat Dac, Dabreias, dupa ce a stat in post si rug aprins** timp de patruzeci de zile. In acest timp de Liniste, Mama Pamant i-a arata locul pe care urma sa-l aleaga, ziua si clipa in care sa aprinda Focul Sacru astfel ca toata Energia acestui loc si Energia Celesta sa fie in Continua Armonie pe aceiasi Vibratie Stelara cu Vibratia Inimilor Fratilor si Surorilor Dace. Totul fusese pregatit cu Iubire si Ingrijire si Fratii si Surorile Dace asteptau in liniste desavarsita clipa Intemeierii. Tatal meu impreuna cu Capetenia Dabreias, s-au apropiat de cercul din mijlocul Florii Inimii in care se oranduisera vreascurile adunate din padure de noi, copiii noului Sat Dac. Satul urma sa se nasca in Spirit, in Lumina si in Iubire in doar cateva clipe si avea sa-si primeasca si implineasca numele si menirea. Acum, Aici, ne tinem toti de maini, in cercuri, in jurul Florii Inimii. Copiii si Batranii Satului formau primul cerc pentru ca ei reprezentau Calea de la Inocenta catre Intelepciune. In al doilea cerc, se tineau de maini Fecioarele si Tinerii Luptatori. Ei reprezentau Forta Vietii, Libertatea si implinirea Menirii Divine in viitorul neamului nostru. Parintii lor formau al treilea cerc. Ei erau sprijinul copiilor si tinerilor, erau truditori ai pamantului, Lucratori in Inima si in Lumina si Pastratorii Tainelor Mestesugurilor. Rudele si prietenii nostri ne priveau cu drag din al patrulea cerc, ei fiind cei ce prin Legamantul Neamului ne vor ajuta in orice imprejurare.

Tatal meu Inteleptul Agwanti si Capetenia Dabreias au ridicat tortele aprinse si au privit catre Soare. Au ramas asa un timp pana cand au primit in Inima Mesajul Zeului Soare si al Mamei Pamant ca a sosit Clipa cea Buna, „Ceasul-Bun”, cum se spune. Tatal meu ne-a privit in ochi cu Iubire pe fiecare dintre cei adunati si simt si azi acea privire ce mi-a incalzit intr-o clipa Fiinta. Apoi a rostit cu Puterea Luminii:
„- IO, Agwanti, Fiu Mamei Pamant si al Zeului Soare, Fiu al Daciei Sfinte, Frate al Zeilor ce ne-au luminat Inima si ne-au daruit Cunoasterea de Sine, Frate al Zanelor Muntilor, ale Vazduhului, ale Holdelor, ale Apelor si Padurilor, ale Vietuitoarelor salasluitoare pe pamant, in vazduh si in ape, prin Puterea Inimii ce mi-a fost dezvaluita si daruita mie spre indrumarea si folosul Fratior si Surorilor mele si
Intru Slava Creatorului Vietii si a Tot ce Este,
Intru Slava Creatorului Zeului Soare si al Mamei Pamant pe care Bunii o numeau Frumoasa si Buna Zeita
* Muntii Rusaliilor – Muntii Poiana Rusca
** rug aprins – Rugaciunea Inimii
*** Cine se inalta la la noi, gonindu-si calul peste Podul-de-Foc?
Ferice de voi!
Stapane, suna din corn!
Din ceruri
belsugul sa curga,
Domnul e Mare!
****
DOBEROS DABEIS - cel curat s-a inaltat – ofranda a fost primita de Zei.
***** Taina Linistii Inimii - Meditatia

****

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu