Diana - Printesa Daca (11)

Bucuria revederii cailor mei dragi, a matusii si tatalui meu, emotia intalnirii cu Inteleptul Aisus si cu Zana Aleanului, zborul impreuna cu Sfintele Zane si intelegerea primita, Initierea pe care am trait-o in Steaua Celesta din Templu, grijile si gandurile din timpul drumului pana la Piatra Norilor, m-au coplesit. Mi-am lipit tamplele de boturile cailor si am inceput sa plang si sa rad in acelasi timp.

- Hai printesa draga, hai sa lasam caii sa ne poarte in goana lor catre locuri dragi noua si catre Izvorul de Intelepciune pregatit pentru noi.

- Unde mergem, matusa draga?

- Mergem acasa, in Plai de Rai.

- Dar acolo sunt mii de vrajmasi acum.

- Mergem in Nevazut, intr-un alt timp ce nu l-am putut dobandi in anii din urma.

- Cum este posibil asa ceva?

- Asa cum stii deja, viitorul are infinite ramuri, atat de multe si in atatea feluri dupa cum noi, in profunzimile Fiintei noastre, in gandurile noastre il crestem si ni-l dorim cu Iubire. Si cand dorinta noastra este statornica si puternica, cand cladim imagine cu imagine, cuvant cu cuvant Dorinta, Creatorul ne trimite in Dar Implinirea, ne trimite in Dar chiar visul nostru pe care il putem de asta data trai aievea. Cand suntem limpezi ca apa izvoarelor de munte, luminosi ca cerul diminetii, Daruitori de Iubire Neingradita de lucruri lumesti, putem sa implinim Dorinta intr-o clipa.

- Atunci sa pornim degraba!

- Sa pornim!

Mai iute ca gandul, invaluite in Lumina Divina Ocrotitoare, am ajuns intr-o clipa in satul nostru frumos.
Priveam din Nevazut cum lucratorii pamantului si ingrijitorii animalelor de casa trudeau cu bucurie in Inimi. Belsugul era pretutindeni, in fiecare casa si in fiecare Inima. Copiii alergau si se bucurau de viata in pacea si bunastarea pe care ni le daruia cu mult drag Mama Pamant. Ii priveam cu nostalgie si mi-am adus aminte de copilaria mea plina de bucurii.

- Sa mergem in Poiana Rusaliilor din Padurea Batranilor Fagi.

- Ce vom face in poiana, matusa draga?

- Vom implini o intelegere pe care nu am mai putut-o avea pentru ca Dacia noastra Sfanta a fost atacata de salbaticiunile numite mecenari.

- Matusa draga, imi amintesc ca urma ca in Poiana Rusaliilor sa ridicam impreuna o casa micuta doar pentru noi doua, asa mi-ai spus atunci, demult, si ca in acea casa numai de noi stiuta sa ma initiezi in frumoasele Taine ale Fiintei.

- Asa este, acel timp il vom trai acum, de aceea am venit pe alta ramura a timpului si a fiintarii. Stii acum, dupa initierea de la Piatra Norilor, ca poti vietui in mai multe locuri si in timpuri diferite, ca poti calatori nestingherita si netematoare in ce timp si fel de viata doresti, ca poti implini orice vis doresti cu o singura opreliste, sa nu impui dorintele tale altei Fiinte, sa-i respecti pe deplin felul in care doreste sa traiasca, sa-i respecti alegerile, sa daruiesti in tot timpul vietilor tale Iubire Neingradita.

- Inteleg matusa draga, ca acum vom construi casa noastra de taina. Asa-i?

- Asa-i!

Imi zambea cu subinteles si ma privea cu Nesfarsita Iubire. Odata ajunse in Poiana Rusaliilor, am scos seile cailor si i-am lasat sa pasca in voie iarba grasa. Poiana era scaldata in Razele Soarelui, in Bucurie si Iubire Divine. Este un loc binecuvantat si asa va ramane peste timpuri. Cei cu Lumina in Inima il vor putea regasi in viitor si vor putea vietui aici cat vor voi pentru ca aici timpul nu exista. Se revarsa in Poiana Rusaliilor atat de multa Hrana Solara incat nu simti niciodata nevoia sa mananci sau sa bei apa. Este una din acele Porti Rotitoare din Nevazut prin care Zeul Soare hraneste Pamantul Mama cu Iubirea Sa. De aceea l-au ales si Sfintele Zane sa le fie loc de Taina si de Sfat. De aceea si matusa mea draga l-a ales sa ne fie loc de taina. Si este un Spatiu Ocrotitor ce nu poate fi nici vazut nici patruns de vrajmasi. Un Spatiu al Iubirii.

O ceata de lucratori ai pamantului adusesera in poiana bolovani mai mici si mai mari, foarte multe crengi de alun si ramuri subtiri de rachita, sfoara si funii din canepa, care cu fan si care cu lut si nisip de rau, chiupuri cu zer pastrat cu grija, saci cu branza veche uscata si maruntita, var stins si unelte. Puteai vedea ca o mare bucurie le lumina chipurile. Asa pornim noi Dacii sa ridicam o casa pentru Fratii nostri si Surorile noastre, cu Bucurie in priviri si cu Iubire in Inimi, cu pricepere, cu daruire si cu mult drag. Stiinta Sacra a Formelor ne indruma cum sa ridicam o casa in asa fel incat raurile nevazute prin care ea se hraneste cu Lumina si Florile de Lumina prin care primeste Hrana Pamantului si Hrana Solara, asemenea celor ale trupurilor noastre,  sa primeasca si sa daruiasca celor carora le este destinata Putere si Cunoastere, sanatate si Viata Imbelsugata. Aceasta se obtine prin insasi forma pe care o are casa. Ea este o Fiinta deschisa catre Creator, este armonios ridicata si integrata in Firea Inconjuratoare si este un invelis mineral viu, binefacator al celor care o locuiesc. Ridicatorii de case stateau in post si rugaciune impreuna cu cei care doreau sa isi ridice o casa si abia dupa ce primeau din Casa Cereasca* forma si marimea ce se potrivea perfect cu vibratia Inimii lor, porneau la strangerea celor de trebuinta si la lucrul in sine. Fiecare stia atunci ce are de facut si totul se desfasura in bucurie si respect. Se stia cat de important este locul in care ridici o casa si fantanarii nostri erau cei care il alegeau cu grija. Este stiut ca nu orice loc este bun pentru a cladi o casa si a-ti petrece viata, a-ti creste copiii si a trudi pamantul. Fantanarii cercetau apele din profunzimea solului, vecinatatile ca forme ale pamantului si energia lor, vibratia tainica a pamantului, calea vanturilor de iarna si de primavara si inca multe altele. Noi nu ne ridicam niciodata casele pe locurile unde se purtasera in trecut batalii sau semeni ai nostri fusesera ucisi si nici pe locul unor vechi asezari daca nu cunosteam foarte bine vibratia acelora de demult. Fantanarii nostri ne sfatuiau sa ne asezam casele in asa fel incat, in timpul iernii sa primeasca cu imbelsugare Lumina Zeului Soare pentru ca astfel, va fi nevoie de mai putine legaturi de vreascuri pentru a tine viu focul vetrei ce ne incalzeste casa si sufletul. Stiam deasemenea ca nu trebuie sa ne ridicam casele prea aproape de albiile raurilor sau torentilor aprigi de munte pentru a nu le pierde primavara in tumultul apelor. Daca am fi lasat la intamplare ridicarea caselor atunci mintea omeneasca le-ar fi facut atat de mari si neprimitoare pe cat este mandria mintii fiecaruia. Ar fi fost o risipa inutila de toate materialele trebuincioase pentru ridicare. Noi copiii, obisnuiam sa ne jucam cu lut si sa construim mici casute ca pentru pitici. Parintii, Bunii si Inteleptii priveau cu luare aminte jocul nostru pentru ca este stiut ca cei mici primesc mult mai lesne, natural, fara a face vreun efort, informatii folositoare din Akasha. Casutele noastre de lut erau frumos colorate si noi faceam si ograda si cele trebuincioase pentru trai. Este stiut ca noi nu faceam odai fara rost, ci doar cele cu adevarat necesare si asezam in ele lavite si lazi pentru haine in asa fel incat sa fie si suficient spatiu si sa fie in acelasi timp si un loc placut. Noi Dacii, ne ridicam casele din piatra, lut si lemn. Mai folosim canepa, lana, fan, zer, var. Mesterii nostri stiau ca lutul amestecat cu zer, branza veche faramitata marunt si var stins nu lasa apa sa macine peretii si sa patrunda inauntru.

Mi-am amintit ca intr-o seara coborasem in Lumina Inimii si primisem din Akasha forma si marimea casei ce urma sa o ridicam acum in Poiana Rusaliilor. Matusa mea draga mi-a prins gandul si a inclinat imperceptibil capul, semn ca urma sa facem totul exact ca in Darul primit de mine din Akasha.

- Matusa draga imi amintesc cand mi-ai spus ca momentul inceperii ridicarii unei case trebuie ales cu grija pentru ca cei carora le este daruita sa poata primi vibratiile benefice a astrelor si momentelor de mare intensitate vibratorie ale Zeitei Bendis.

- Si ti-am mai spus ca aceasta haina de lut pe care o numim casa** este intaiul Sfetnic, Tamaduitor si Ocrotitor. Daca este ridicata in Armonie cu Stiintele Sacre, casa este locul de taina in care Inima si Creatorul una sunt. Culorile, sunetele ascunse urechilor pamantesti, apa sunt leacuri desavarsite pentru orice suferinta atunci cand sunt cu stiinta cuprinse in interiorul sacru al casei noastre. Razele Cerului si ale Mamei Pamant se impreuna intr-un vartej de energii Rotitoare-Impreuna aducandu-ne puterea Zeitei Bendis si a Zeului Soare spre Intelegere si spre folosinta.

Lucratorii s-au adunat in liniste si au patruns in rugaciune de multumire Zeului Soare si Zeitei Bendis. Ne-am dezvaluit chipurile si ne-am alaturat rugaciunii lor. Desi nu ne vazusera cu ochii pamanteni ei stiau ca suntem acolo. Nu putea incepe ridicare unei case fara ca cei care o vor primi in dar sa fie in trup in acel loc iar ziua fusese hotarata cu mult timp in urma. Inteleptii ne spusesera ca ziua de ei aleasa, va fi o zi insorita, placuta de la mijlocul primaverii.

Mie mi-a revenit onoarea de a pune un koson pe locul in care avea sa fie centrul casei. Am inchis ochii si am pasit cu incredere. Cand Inima mea s-a aliniat cu Izvorul Iubirii coborat din Akasha, am pus cu Iubire bucatica de aur pe pamantul cald unde Raza Curata atingea Trupul Mamei Pamant. Zeres, mesterul ridicator a insemnat locul cu mare atentie si respect. Dupa ce lucratorii au indepartat cu blandete pamantul roditor au ajuns la lut si piatra. Pamantul roditor il duceau in locurile unde era nevoie, ca de pilda acolo unde ploile furioase spalasera pamantul si piatra se dezgolise. In jurul locului insemnat au zidit un temei de pietre astfel ca apele ploilor de toamna si apele de primavara izvorate din topirea zapezilor sa nu ude podeaua de lemn a casei. Zeres a batut un tarus de lemn si un cui de fier in tarus. De acel cui a legat o sfoara de canepa si a desenat un cerc cu o raza de doi stanjeni*** si un cot**** si jumatate apoi un cerc mai mic, de doi stanjeni. Distanta dintre cele doua cercuri era grosimea peretelui casei. Grosimea peretelui de un cot si jumatate era in armonie deplina cu diferentele de temperatura dintre vara si iarna. Vara casele ridicate astfel erau racoroase, placute cand veneai toropita de caldura iar iarna erau calduroase si aveai nevoie doar de un brat de vreascuri pentru a face suficient de multa caldura peste noapte si a prepara o hrana gustoasa. Pana seara la asfintit, temeiul de piatra era asezat la locul lui, la doi coti mai sus decat iarba poienii. Noi il numeam Temeiul Casei si intelegeam prin aceasta atat Temelia de Piatra cat si Temeiul Inimii sau Temelia Vietii. Casa este un alt trup al nostru si are toate trupurile si alcatuirile pe care le avem si noi in trupurile vazute si in cele nevazute. In a doua zi, lucratorii au ridicat doua forme din crengi de alun asemenea a doua cosuri rotunde unul intr-altul sau asemenea a doua cusme una in interiorul celeilalte sau si mai bine spus, asa cum arata partea mai lunguiata a unui ou de gaina. Spatiul dintre ele era de un cot si jumatate la podea si un cot si un sfert apropate de coama. Cele doua cosuri erau legate intre ele cu crengi de alun si rachita si daca priveai de apropae pareau un fel de tesatura ce forma o multime de stele triunghiulare. Alti lucratori amestecau lutul cu fan var stins, apa, zer, putina sare si branza maruntita. La fiecare opt chiupuri***** de apa puneau doua de zer, un chiup de var stins si un chiup de branza maruntita. Roua, Raza de Soare si inca doi cai calcau amestecul. Pentru ca fanul sa nu se marunteasca sub taisul de fier li se scosesera potcoavele. Nechezau si se bucurau ca sunt de folos. Lucratorii, femei, barbati si chiar si copiii carau bucati din acest amestec si il batatoreau acoperind tesatura de crengi. Pana seara casa era ridicata si arata asemenea unei capite de fan de pe camp doar ca era din lut amestecat cu fan. In partea de jos era locul de vatra pentru incalzirea casei si pentru prepararea hranei si de sedere peste zi si o incapere separata destinata imbaierii. Vatra avea un cos pentru fum si inca un cos mai mare in care era cladit cel de fum. Prin spatiul dintre ele caldura de la cosul de fum se ridica prin tavan pana in odaia de odihna si pana alaturi, in odaie pentru imbaiere. In odaia pentru adihna se urca pe scara din jumatati despicate de trunchiuri de pin frumos slefuite. Deasupra acestei odai mai era un spatiu micut unde puteam tine lucruri ce nu ne erau de folosinta in tot timpul. Tot acolo, la coama casei se afla un fel de ciuperca mica din lemn pe care o putem ridica atunci cand in casa se facea prea cald si asa aerul mai rece de afara cobora pana in incaperea de jos si se primenea. Ferestrele nu erau mari, aveau forma unei pleoape si se faceau intotdeauna pe partile cu vant mai putin. Inaltimea odailor de jos era de un stanjen si asemenea si a odai de odihna. Odaita de sus de la coama era inalta de doar patru coti dar mai mult decat incapatoare pentru putinele noastre lucruri. In a douasprezecea zi, casa noastra era gata pentru a ne primi. Chirpiciul incepea sa se usuce si mai trebuia umezit si slefuit cu o pietricica tare de rau pentru a se inchide toate micile crapaturi. Dupa acea avea sa fie lucios si placut privirii. Urma ca eu si matusa mea draga sa-l inobilam cu desene si simboluri binefacatoare izvoratoare de vibratii inalte. Aveam pregatite chiupuri cu culori prepate din felurite tipuri de lut si calcar, aveam chiupuri cu ulei de in si ceara de albina pentru podelele din lemn frumos slefuite. In partea de sus, casa era acoperita cu stuf adus de departe, din locul in care Istrul se unea pentru totdeauna cu marea. Fusese taiat si carat de un mester care stia sa-l aseze in asa fel pe casa incat apa aluneca pe trestii si se scurgea pe pamant departe de perete. 

In a treizecea zi, in zori, dupa ce am salutat cu totii noua zi daruita noua de Zeul Soare, am multumit lucratorilor si ne-am apropiat de casa. M-am inclinat cu respect si am rostit:

- Casa draga te rugam primeste-ne si da-ne adapost si hrana, pace in Inima si odihna trupurilor noastre, fii una cu noi asa cum suntem noi una cu tine! Trupul tau fie trupul nostru si armonia trupului tau fie armonia trupurilor si Inimilor noastre!

Am trecut pragul si m-am apropiat de vatra:

- Vatra de Foc si Lumina, te rugam da-ne caldura ta nevatamatoare si primeste privirea noastra infometata de Lumina Sacra!

Am aprins focul si in acea clipa sarbatoarea a inceput. Lucratorii au adus in jurul celeilalte vetrei pregatita in apropierea casei toate cele de cuviinta pentru a ospeti intemeierea unei noi case dace. Erau acolo toti cei care intr-un fel sau altul au facut prin truda lor ca astazi, casa noastra sa fie inaltata.

Cand amurgul prinse a intinde umbre lungi deasupra Poienii Rusaliilor, petrecerea a luat sfarsit si lucratorii au plecat pe la casele lor. Sedeam de taina cu matusa mea draga pe o piatra slefuita de vant, in apropierea casei noastre. Din padure s-a apropiat un batran cu plete lungi albe si trup voinic. Matusa mea s-a ridicat imediat si s-a inclinat cu respect. Am facut si eu acelasi semn de respect adanc si am privit-o intrebator din privire.

- Bine ai venit Inteleptule Eptezenus!

- Lumina Sfanta sa-ti lumineze viata Printesa Daca!

Am inteles imediat ca era unul dintre acei pretuiti si atat de putin cunoscuti Kapnobatai*******, Intelepti retrasi in adancimile de nepatruns ale muntilor. Ei nu se aratau oamenilor, nu coborau in satele noastre decat atunci cand tinerilor initiati in Temple le venea timpul unei cunoasteri mai profunde a Tainelor Vietii si ale Creatiei.

- Te rugam Inteleptule Eptezenus, intra in casa noastra si binecuvanteaza-ne!

Ne-am asezat in Mare Taina in apropierea vetrei si ne-am indreptat atentia catre Floarea Inimii. Inteleptul Eptezenus a aruncat in vatra aprinsa flori sacre de leac si a inceput o incantatie prelunga ca o doina de dor. Simteam cum gandurile se departeaza tot mai mult de mine. Desi corpul imi era nemiscat simteam cum ma leganam spre stanga si spre dreapta ca si cum as fi fost suspendata cu un fir nevazut de cusma casei. O Lumina puternica, alb-aurie-argintie mi-a innobilat Fiinta, apoi miliarde si miliarde de culori ma invaluiau binefacator. O muzica asa cum nu mai auzisem pana atunci venea de pretutindeni. Eram una cu acea muzica celesta, eram una cu valurile de culori, eram Lumina Nascatoare de Lumina. In pieptul meu era o roata stralucitoare ce se rotea tot mai repede, tot mai repede pana cand a inceput sa trimita in departari un flux atat de stralucitor incat la inceput nici nu-l puteam privi. Am vazut apoi ca erau spirale si flori, stele celeste si sfere luminoase. Toate cresteau si se nasteau unele din altele, din ce in ce mai departe, din ce in ce in forme tot mai complexe si cu cat se indepartau si nasteau din ele alte si alte forme, deveneau mai putin luminoase, puteam distinge mai mult din desenele celeste care le nasteau si din care se nasteau. Era un copac urias ce izvora din pieptul meu si curand ajunsese atat de departe incat nu puteam intelege cum pe masura ce se departa de Izvorul de Lumina eu putem vedea tot mai multe detalii si mult mai clare. Ceva mi-a atras atentia: era un punct indepartat si intunecat. Am privit cu si mai multa luare aminte si am tresarit. Era un punct micut aproape de nezarit in acel Copac al Lumilor Celeste dar era locul cel mai drag noua, era Mama Pamant si am putut in acea clipa sa-i vad, sa-i simt si sa-i traiesc intreaga suferinta ce i-a brazdat chipul de apa si lut, intrega suferinta ce o facea sa para intunecata in Raza Creatorului desi stiam cu toata Fiinta mea ca Ea Este Lumina. Rautatea noastra, vanitatea, ura, invidia, agresivitatea si gelozia noastra, dorinta noastra de bogatii trecatoare, insingurarea si indiferenta noastra o faceau sa fie un punct intunecat in Copacul Luminii. M-a durut durerea Ei, m-a induiosat Iubirea Ei Curata, m-a insangerat suferinta Ei si am urlat de durere. In acea clipa am revenit in lumea contrariilor si m-am prabusit plangand in hohote. Acest Intelep, acest Kapnobatai ma condusese pana in Izvorul Creatiei, acolo de unde irump in Lumina Lumile Celeste, pentru a intelege cu Inima mea care imi este Calea si pentru a ma vindeca de acele trairi pe care inca le simteam cand si cand ca imi dau tarcoale incercand sa imi ia in stapanire mintea. M-am intors catre El sa-i multumesc pentru acest Dar fara seaman dar nu mai era langa noi. Matusa mea draga ma privea cu Iubire Nesfarsita.

- Bine-ai venit acasa, printesa draga!

 *Casa Cereasca – Akasha

**casa - Ki-Za - Energia Zeului - Energia Sferei Divine

***1 stanjen dacic = 2,185m (=5 coti) – rezulta ca un stanjen patrat avea cca. 4.744mp.

****1 cot dacic = 0,437m – mai tarziu cotul a avut valori ca 0,664 si 0,637m. Un cot patrat dacic avea cca. 0,191mp.

*****Chiup - vas de lut cu capacitatea de cca. 33 litri.

******Reteta simpla pentru fabricarea chirpiciului: argila 24%, mal 50%, nisip 23% si pietris 3% si o reteta din care rezulta un produs mai slab compus din argila 14%, mal 22%, nisip 62% si pietris 2%.

 *******Kapnobatai - calator prin nori – saman dac ce atinge stari de constiinta inalta. El ii conduce pe tinerii initiati pana in Matricea Divina, Matricea care genereaza Holo-Fractalul Creatiei.

 ****