Diana - Printesa Daca (9)

Prin valul de ceata, Lacul Sarpelui privea cu ochiul sau tainic, primitor si recunoscator catre Stele. Linistea dinaintea zorilor era binecuvantarea Mamei Pamant daruita tuturor Fiintelor. Am descalecat si am ramas in Liniste Divina. Am simtit in Inima ca sunt una cu Firea Inconjuratoare, am simtit ca intr-un fel spus in cuvinte, Aici, Acum se incheia un timp plin de invataturi si trairi folositoare din viata mea si ca incepea un alt timp cu alte intelesuri profunde, cu alte experiente, un timp al Initierii in Taine Inalte, un timp al Desavarsirii. Am scos seile cailor, i-am mangaiat pe coamele placute la atingere si pe grumazurile puternice si le-am soptit, cu voce tremuranda, in Taina: 

Razã de Soare
O sãrbãtoare
În astã lume
Încuvântatã

Razã de Lunã
Şoapte cununã
Din adâncimea
Imaculatã

Roua suratã
Hranã curatã
Pamântul Mamã
Primeşte-n Dar

Ochiul închide
Lumea de vise
Şi se deschide
În vechi Altar

Altar de Flori
Altar de Nori
În Nevãzut
Zei-Creatori  

Razã de Soare
Razã de Lunã
Zbor-Împreunã
În primii Zori

Cobor în stâncã
Pace adâncã
Lacului Sacru 
Îi sunt Izvor

Înmiresmatã
Padurea cântã  
Doina strãbunã 
Doina de Dor
 
Raza de Soare si Roua mi-au dat de stire in Inima ca au inteles ca pentru o vreme ei ma vor astepta in Templul Nevazut si mi-au soptit ca vor fi in tot timpul in Inima alaturi de mine cu Iubire si Devotiune. Au inteles ca vom fi pentru totdeauna Impreuna-Calatori-Nemuritori printre Stele. Le-am multumit si ei au plecat cu pas netulburat catre Templu Nevazut. I-am privit cum isi atingeau cu tandrete grumazurile si nechezau aproape in soapta.  


Am simtit cum Vartejul de Lumina ne ridica tot mai sus in vazduh. Ne ridicam rotindu-ne spre stanga, in Sensul Inimii si al vietuirii in Salasul de Taina al Fiintei si coboram rotindu-ne spre dreapta, in Sensul Mintii si al Intelegerii prin Cuvinte. Cu fiecare rotire urcam tot mai sus si coboram pana la oglinda de apa a lacului. Ne-am ridicat pana am atins locul de echilibru dintre Lacul de Foc si Lacul Sarpelui. Acolo Vartejul de Lumina a disparut si am ramas nemiscate. Am inteles in Inima ca Lacul de Foc este Oglinda Nevazuta a Mamei Pamant, sora geamana, Taramul pe care se vor inalta oamenii desavarsiti in Lumina Miezului Auriu atunci cand va sosi timpul si cand Mama Pamant se va transforma incaodata, inaltandu-se pe o alta vibratie. In Adevar priveam cu Iubire ceea ce va avea sa fie intr-un timp in care eu voi porni sa-mi implinesc Menirea pentru care am venit in acest loc minunat al lumii noastre stelare. Puteam vedea din acel punct intreg intinsul pamantului. Aici am primit stiinta tuturor neamurilor traitoare la Pieptul Mamei Pamant, am cunoscut intr-o clipa toate traditiile si am dobandit toata Intelepciunea Magilor si Shamanilor traitori in muntii, in stepele, in pesterile si in padurile nesfarsite ale pamantului. Puteam comunica direct in Inima cu fiecare Intelept prin firele nevazute nascute din Inima mea si Inimile lor. Am inteles ca impreuna avem un o Cale de strabatut pana ce Mama Pamant va intra iarasi in Lumina Miezului Auriu, ca Menirea noastra este de a transmite mai departe Intelepciunea daruita de Zeii Nemuritori, in asa fel incat sa fie tot mai multi cei ce vor face saltul pe Noul Pamant. Priveam cu ochi pamanteni Lacul de Foc in Adevarul Sau in Lumina. Este Focul Nevatamator al Iubirii pe care il stiam dinTemple Nevazute de pe intinsul Daciei noastre dragi. Pamantul Geaman este o Gradina Celesta a Implinirii, a Iubirii si Devotiunii, un Taram Nemuritor in care cei alesi isi continua Desavarsirea si pornesc apoi mai departe catre alte Taramuri unde sporesc in Lumina si Intelepciune pana ce intr-o clipa Binecuvantata devin asemenea Tatalui Celest si se reintorc in Fiinta Sa. 

In zori Sfintele Zane au disparut in Necuprinsul Cerului. Abia atunci am inteles ca petrecusem impreuna chiar noaptea in care ele se aratau oamenilor, noaptea pe care noi le-o daruiam cu bucurie si pretuire, noaptea cea mai scurta a anului. Am zambit si le-am multumit in Inima pentru calatoria minunata in care m-au purtat ocrotitor, cu Iubire si nesfarsita Duiosie.

Am pornit catre celalalt mal al Lacului Sarpelui si pe masura ce mergem ceata se ridica si oglinda lacului devenea tot mai luminoasa. Mi-am amintit cuvintele Marelui Lup Alb si m-am oprit. Mi-am lepadat vesmintele regale si am pasit incet in apa rece ca ghiata a lacului. Trupul meu infiorat a inteles vointa Inimii mele si s-a lasat purtat de unda rece, binefacatoare. Am lepadat din Inima mea orice nu era Iubire Desavarsita. Am lepadat din mintea mea toate gandurile umbrite de trairi pamantene. Mi-am unit Inima cu mintea dincolo de aceasta lume a potrivniciilor si am inceput sa inot cu bucurie. Eram una cu apa lacului si traim deplin clipa de Fiintare-Impreuna cu tot ceea ce exista. M-am cufundat in adancimea de nepatruns si mintea mea s-a limpezit. Trupul meu si apa erau o singura Fiinta Curata, Iubitoare si Fagaduitoare. Inima mea repeta linistit in Armonie Deplina, ritmul Inimii Mamei Pamant. Doar sapte batai in rastimpul unui ciclu din cele saizeci ale unui Ceas Solar. Inotam asemenea Fiintelor Marii iesind in rastimpuri la suprafata pentru a respira. Invatasem de mica sa stau un timp prelung sub apa, sa-mi incetinesc ritmul de vietuire al trupului pamantean. Imi placea sa inot astfel pentru ca simteam cum trupul, mintea si Inima mea devin tot mai curate de trairi, ganduri si urme de ganduri lasate de alti oameni pe trupurile mele, cel pamantean si cele nevazute. Cand m-am simtit intrutotul curata si luminoasa asemenea unui cristal de stanca, am iesit din apa binefacatoare si primele Raze m-au invesmantat in caldura lor. Am desfacut legatura cu haine curate pe care o purtasem in tot acest timp cu mine si le-am privit cu drag. Matusa mea draga mi le pregatise pentru aceasta zi. Saculetul cu plante uscate, frumos mirositoare, le primenea cu arome de proaspat si curatenie. Le-am apropiat de piept si i-am trimis matusii mele un gand de drag.

Ceata s-a indepartat si am putut vedea pentru prima data Piatra Norilor. Era asemenea unui cristal urias cu multe fatete. Avea culoarea granitului si era limpede ca era o creatie a Zeilor si nu o forma intamplatoare nascuta de apele ploilor si de vant. Mai mare decat oricare din cetatile noastre, Piatra Norilor era un Templu Desavarsit pastrator de Taine si Intelepciune. M-am apropiat cu Incredere, Pretuire si Iubire pana cand Inima mi-a soptit ca atat este cuvenit si m-am oprit. Un fel de poarta asemenea unei pietre de moara s-a deschis si am simtit ca pot intra. Lumina din Templu era calda, primitoare. Abia am facut cativa pasi si Inima a inceput sa-mi bata cu putere. Degeaba faceam eforturi fara seaman sa o stapanesc, ea continua sa bata nebuneste si simteam ca pieptul mi se va frange. In fata mea era insusi Inteleptul Aisus iar alaturi cea mai draga Fiinta a Taramului nostru pamantean pe care o numeam cu duiosie Magul Aleanului***********, al Duiosiei, al Tandretii, al iubirii, insasi Preoteasa Inteleapta si Zana a Templului Zeitei Isis de la Fata Rosie din Muntii Poiana Rusaliilor. Ea s-a desavarsit in Templul Zeitei Isis din Khem************ si a fost trimisa de Zeita Isis sa-i fie aproape Inteleptului Aisus in implinirea Menirii sale in tot timpul sederii Sale pe pamant. Magul Aleanului purta pe bratul stang o bratara din aur reprezentand un Dracones************* . Parul lung si bogat de culoarea castanei coapte si ochii de culoarea smaraldului faceau din Zana Duiosiei o Fiinta deosebit de frumoasa. Am stiut dintotdeauna ca cele doua Lumini Stelare pe care le priveam Acum de la doar cativa pasi vor fi Ghizi mei intru Desavarsire. Am stiut inca de atunci de cand mi-au aparut in fata ochilor sub forma de globuri de Lumina la Intemeierea satului nostru Plai de Rai dar inca m-am indoit pana in aceasta clipa. La picioarele lor statea marele Lup Alb, Inteleptul drag inimii mele. Inteleptul Aisus si Zana Duiosiei mi-au zambit si au facut cate un pas in stanga si in dreapta lor. Am simtit atunci ca Inima mea se pierde cu totul intr-o Bucurie cum n-am mai trait vreodata. In spatele lor, la doar trei pasi se aflau doua Fiinte care pentru mine au insemnat si inseamna insasi ratiunea de a fi, tatal meu si matusa mea draga. M-am aruncat pur si simplu in bratele lor. Ii strangeam in brate si nu intelegeam cum de sunt in trup pamantean desi isi dadusera viata la Sarmisegetuza. Cu toata invatatura primita si cu toata Intelepciunea dobandita, mintea si Inima mea refuzau sa inteleaga parca Adevarul Nemuririi, ratiunea pentru care trebuisera sa paraseasca un trup pentru a-l redobandi intr-un alt loc, intr-o alta vibratie. Totul in mine era o furtuna pe care ma straduiam s-o stapanesc dar nu reuseam decat sa le strang cu putere la pieptul meu trupurile puternice.

* Soarele Trupului Pamantesc - Muladhara
** SoareleTrupului Divin - Sahasrara
***Coroana cu Sapte Raze - Kether (Coroana) - Trupul Regal
****Pantecul Fiintei Divine - Swadisthana
*****Paznicul Trupului - Manipura
******Trupul Iubirii - Anahatha – comuniunea cu Mama Pamant
*******Trupul Intentiei - Vishuda
******** Trupul Cunoasterii - Ajna
*********Sfinte Zane - Sanziene 
**********Zeul Soare - Horus - hora   
***********Magul Aleanului - Mag de Alean – Magdalena
************Khem - Egipt
************* Dracones - Steagul Dacilor – Capul de Lup (Dragon) cu coada tricolora (rosu-galben-albastra)


- Mergeti cu bine prieteni dragi, vom fi iarasi impreuna. Promit!

M-am apropiat de malul lacului si m-am asezat cu Liniste in Floarea Inimii pe o ridicatura de piatra. Stiam ca nimeni nu poate ajunge in acest loc decat daca este chemat intru Desavarsire. Potecile sunt sigilate cu Semn Sacru pentru toti ceilalti si ele nu pot fi nici macar zarite de ochi pamanteni. Simteam ca in Fiinta mea se produce o schimbare fara seaman, ca primesc o intelegere nesfarsita, simteam cum ceva nestiut coboara in mine pana in Soarele Trupului Pamantesc* si in acelasi timp urca in trupurile mele pamantesti si in cele nevazute pana in SoareleTrupului Divin** si lumineaza Firea Inconjuratoare prin cele Sapte Raze ale Coroanei Trupului Regal***. Numele celor Sapte Raze sunt pentru noi Izvor de Intelepciune si de ridicare in Vibratia Inimii. Ele se numesc: Raza Pretuirii, a Adevarului, a Devotiunii, a Compasiunii, a Daruirii, a Intelepciunii si Raza Armoniei.

Acea Forta Atotputernica lumina si rotea cu viteza ametitoare toate celelalte Stele, toti ceilalti Sori-Creatori ai Fiintei mele: Soarele numit Pantecul Fiintei Divine****, Soarele numit Paznicul Trupului*****, Soarele numit Trupul Iubirii******, Soarele numit Trupul Intentiei******* si Soarele numit Trupul Cunoasterii********. Simteam cum Forta Atotputernica imi cerceta si remodela fiecare particica a trupurilor mele pamantesti si a celor nevazute, cum imi daruia alte fire nevazute ale Fiintei, simteam cum primesc ceva nestiut in fiecare ungher al Fiintei, cum ma transform prin Intelepciunea ce o primesc intr-o Fiinta diferita fara a-mi schimba insa infatisarea pamanteana. Simteam ca acea Forta Atotputernica imi este daruita din nesfarsita Iubire de catre Creatorul Lumilor Insusi. Mi-am deschis pe deplin Inima si intensitatea Fortei a crescut si mai mult. Am inteles ca pot folosi aceasta Forta pe masura Puritatii mele si a Curateniei Interioare. Am simtit cum Soarele Trupului Iubirii imi incalzeste si imi lumineaza atat de puternic pieptul incat pot prin Forta primita in Dar Divin sa ma inalt asemenea pasarilor vazduhului si chiar mai in inalt, dincolo de freamatul valului de aer cu care s-a invesmantat Mama Pamant pentru ca noi sa putem vietui la Pieptul Ei in forma in care am venit si cu puterile nostre pamantesti. Am inteles ca Forta Atotputernica imi poate tine loc de hrana, de apa, de aer si de somn si ca astfel pot calatori printre Stele asemenea celorlalte Fiinte Nemuritoare. In acest timp al primirii Darului Divin am simtit prezenta unor Fiinte Luminoase in preajma mea si am revenit in Taramul Sacru al Mamei Pamant.

Pluteam la mica inaltime deasupra apelor Lacului Sarpelui. Nu faceam niciun efort pentru a ma mentine ci se petrecea pur si simplu ceea ce imi doream in Inima. Prin vointa mea puteam sa fac acest lucru ce pentru oamenii care abia porneau pe Calea Inimii putea parea un miracol. In jurul meu Fiinte Luminoase ma priveau cu ochi pamanteni. Erau cele douasprezece Sfinte Zane pe care le sarbatoream la inceputul verii, in cea mai scurta noapte a anului. Douasprezece Raze de Iubire creau in jurul meu un vartej luminos de o intensitate si frumusete fara seaman. Sfintele Zane au inceput sa se roteasca tot mai repede intr-un Dans Solar, o Hora asemenea celor in care ne prindeam noi, fecioare si feciori in zilele de Sarbatoare cand ii daruiam Zeului Soare********** cantecul si jocul nostru pline de Bucurie, Multumire si Recunostinta. In noaptea Sfintelor Zane mergeam si adunam Apa de Stele cum ii spuneam noi. Roua acelei Nopti Sacre, adunata cu recunostinta de pe frunzele florilor frumos mirositoare de sanziene are tainice puteri vindecatoare si de pastrare a tineretii trupului. Adunam cu grija si smerenie Apa de Stele si cufundam in ea podoabele si alete lucruri. Le scoteam din apa inainte de rasaritul Soarelui si acestea capatau putere de talismane. Femeile noastre culegeau in noaptea Sfintelor Zane, inainte de rasarit, plante magice pe care le foloseau apoi in ceremoniile de multumire si slavire a Mamei Pamant, ca leacuri si potiuni magice aducatoare de noroc si bunastare. Varnantul, pelinarita, maghiranul, nalba, salvia, zarna, rozmarinul, musetelul, frunzele de dafin, sporisul si levantica erau culese cand inca erau pline de roua, uscate si pastrate apoi in saculeti din tesatura cea mai fina de borangic. Noi, Fecioarele Dace, adunam in noaptea Sfintelor Zane flori de sanziene, cele de culoarea Soarelui, si le puneam noaptea sub perna asteptand cu nerabdare visul in care ni se va infatisa cel cu care va urma sa ne unim viata. Erau datini si obiceiuri pastrate cu sfintenie de catre toti Dacii si era prilej de sarbatoare, de dans si bucurie daruita Firii Inconjuratoare.

****