Diana - Printesa Daca (5)

Raza de Soare si Roua galopau nebuneste spre culmea dealului. De sus am putut vedea cum cateva sute de femei si copii si doar o ceata mica de luptatori Daci erau prinsi ca intr-un cleste de o multime de legionari romani ce coborand fara graba de pe dealurile invecinate, siguri pe ei de captura. Nu era timp de pierdut. M-am infatisat astfel ca toti sa ma poata vedea si i-am indemnat sa ma urmeze:
- Intrati degraba in Padurea Neguroasa! Zeii ne vor deschide Portile! Nu lasati niciun Frate sau Sora in urma!
Insemnele mele regale nu au trecut neobservate de dusmani. Au pornit in galop in urma noastra sperand ca ma vor prinde si ma vor duce in lanturi in orasul lor desfranat. Le-ar fi facut mare placere sa ma tarasca pe strazi asa cum faceau cu cei pe care ii prindeau si apoi sa ma dea in arena fiarelor salbatice sau sa ma vanda ca sclava. Nu-mi este catusi de putin teama de acesti salbatici care se cred stapanii lumii, imi este groaza doar de prostia lor si lipsa lor de respect pentru Sfintenia Vietii. Ma intreb cum de Zeii permit sa existe astfel de primitivi pe care doar respectul fata de Creator ma face sa-i numesc oameni? Probabil ca sunt necesari o vreme doar pentru a ne intari Inimile si ne izgoni teama de suferinta si moarte din minte. Ma voi gandi mai tarziu la toate acestea.

Din goana calului am ridicat Floarea Luminii catre cer si i-am cerut cu Iubire Marelui Zamolxe sa ne deschida Taramul Zeilor. O scanteiere aurie in adancul padurii mi-a dat de stire ca Floarea Luminii a fost recunoscuta de stanca intunecata pe care era scrijelit cu foc zeiesc acelasi simbol. M-am oprit si am facut semn Fratilor Daci sa inainteze pe poteca ce se pierdea in aburul padurii. Dupa ce au intrat cu totii in Taramul Zeilor am pasit si eu peste pragul de ceata si Poarta Taramului s-a inchis in urma mea. Urmaritorii nostrii treceau urland si agitandu-si armele la doar cativa pasi de noi dar nu ne puteau vedea. Apoi, in linistea stranie s-au auzit cateva plansete de copii. Am multumit Zeilor pentru bunatatea lor si am pornit catre Altarul Templului. Oamenii de rand si luptatorii puteau uneori intra in Taramul Zeilor dar nu si in Altarele Templelor Nevazute pe care ochii lor nu le puteau vedea. Doar cei initiati in Tainele Zeilor puteau intra in aceste Lacasuri Sfinte in care arde vesnic Focul Sacru.

In Altar se aflau in rugaciune Preotesele Zeitei Bendis venite de la Templul Cetatii Fetele Albe de langa Sanctuarul Sfant din Sarmisegetuza si abia ce m-am plecat cu respect in fata lor si le-am multumit pentru ajutorul primit ca au sosit si Preotesele Zeului Soare venite tocmai din vechiul Templu al Apei Vii din Muntii Soarelui*, acolo unde s-a aflat inca de la inceputul Timpului, Tara Regelui Luana – Lucrator in Lut**, Inima si Lumina cu Apa Vie si Apa Moarta. M-au chemat sa ne asezam in cerc in jurul Focului Sacru si sa-I cerem Inteleptului de la Piatra Norilor cuvant de folosinta. Pe lespedea de piatra in mijlocul careia ardea Focul Sacru am putut citi:

NUN KA SA UGULAS PA IDIM KARA I***

Am vazut pentru o clipa in Inima chipul drag al matusii mele si mi-am amintit soaptele ei din noaptea pe care am petrecut-o la lumina focului pe malul raului Naparis**** in apropiere de Grota Inteleptului din Muntii Obarsiei:
- „Omul care stie Tainele va merge in Ceruri” – aceste Cuvinte de Intelepciune sunt scrise de Zei pe pietrele din Altarele noastre.
- Despre ce Taine vorbesti matusa draga? Vad Lumini jucause in ochii tai cand imi spui aceste cuvinte.
- Despre Tainele in care te vor initia Inteleptii nostri pe masura ce adancurile cele mai de nepatruns ale Fiintei tale vor creste si se vor invalui in Lumina Aurie a Zeilor Frati. Vei cunoaste tot mai profund ce exista dincolo de ceea ce ochii tai vad acum, vei intelege cum poti privi cu Inima si cum poti calatori intr-o clipa in Nevazut strabatand mari si tari de dincolo de locul din care rasare Maritul Soare. Vei calatori in Taramurile Zeilor aflate in Miezul Auriu al Cerului*****.
- Matusa draga, tu spui ca Zeii sunt Fratii nostri. Asa este cu adevarat? Spune-mi te rog, cu Inima ta ca sa te inteleg. 
- Da, printesa iubita, Dacii si Zeii sunt Frati. Acesta este Adevarul. Cu foarte mult timp in urma, Zei au coborat din indepartatata Constelatie a Pleiadelor. Cele sapte triburi ale Lor erau Alcyone, Maia, Asterope, Electra, Merope, Celaeno si Taygeta iar stelele ce le dadeau viata Pamanturilor lor purtau aceleasi nume. Zei sunt Fii si Fiicele acelor astre luminose si impreuna cu cele sapte neamuri ale Hyadelor formau Popoarele Omenirii Fiintelor Luminoase din Miezul Auriu al Cerului nostru numite Atlantide, Dodonide si Nysaide. Parintelui lor ii spun cu Devotiune Atlas iar Maicii Sfinte ce le-a dat viata ii spun cu Respect desavarsit Pleione. De aici si numele Constelatiei din care au coborat in Sfanta noastra Daciei. Ei ne-au dezvaluit Secretele Mestesugurilor si Tainele Taramului Nevazut, Priceperea Prepararii Leacurilor si Puterea Inimii. Ei sunt asemenea noua si Creatorul ne-a zidit sub acelasi semn, OM. Asemenea lor, noi avem parul auriu si ochii albastri ca marea sau verzi ca smaraldul iar pielea noastra este deasemenea alba. Inteleptul de la Piatra Norilor este unul dintre Fii acestor Zei OM ce au zidit lumea noastra si de aceea il numim Aisus Chris Tios******. Iti mai spun ca toate Lumile Stelelor pe care le putem vedea cat si cele pe care ochii nostri nu le pot cuprinde, se rotesc intr-un dans fara seaman, intr-o hora celesta in jurul Miezului Auriu al Cerului. Odata la douazeci si sase de mii de ani, asa cum este inscris in Calendarul nostru din Sanctuarul de la Sarmisegetuza precum si in cel al urmasilor atlantilor de dincolo de Marea Atlanta si cel al Preotilor din Muntii Zapezilor Vesnice ce au in paza scrierile vedice, Pamantul nostru drag este luminat cu putere de Ochiul Miezului Auriu si in acel timp tot ce nu s-a inaltat in Inima pana la Desavarsirea ce se numeste OM ramane pe mai departe in lumea duala a raului si a binelui, in lumea gandurilor de invidie, ura, gelozie si razbunare, in lumea fiarelor si a suferintelor fara de sfarsit, in lumea intunericului si a blestemelor. Iar cei ce s-au desavarsit pasesc pe un Pamant nou nascut din cel vechi, un Pamant al Armoniei, al Devotiunii, al Iubirii Divine.
- Matusa draga, spune-mi te rog, chiar voi calatori pe Pamanturile Zeilor Aurii? Cum pot sa zbor pana acolo, ca pare atat de departe cand privesc cerul noptii in taurile neclintite ale muntilor nostri?
Priveam in ochii patrunzatori ai matusii mele si am prins acel licar numai de noi stiut, acel Miracol plin de Mister, Intelepciune, Iubire pe care nu-l stiu rosti in cuvinte. Uneori cuvintele imi par atat de sarace incat prefer sa raman in tacere si sa privesc, sa simt si sa inteleg cu Inima. O priveam cu drag si cuvintele ei le-am pastrat in adancul meu pentru totdeauna.
- Vei calatori ca gandul de iute invesmantata fiind in Steaua Celesta, cea cu opt Raze. Vei primi acest Dar atunci cand iti vei implini Desavarsirea in Piatra Norilor.
- La Piatra Norilor sau in Piatra Norilor. Ce vrei sa spui?

- OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM.... OOOOOMMMM....
Incantatia preoteselor Zeului Soare si ale Preoteselor Zeitei Bendis m-au readus cu Inima si cu mintea in Altar. Mi-am alaturat glasul de al lor. Sunetul devenea tot mai puternic, tot mai profund. Il simteam in toata Fiinta mea. Vibram deodata cu aerul, cu stancile, cu pamantul. Simteam Puterea din Inima cum se revarsa in Firea Inconjuratoare. Focul Sacru crestea tot mai mult si lumina lui devenita auriu-argintie incet-incet ne invaluia. Cand incantatia a ajuns in punctul cel mai inalt am ramas in Liniste Desavarsita. Niciun gand nu-mi tulbura aceasta Liniste si atunci ni s-a dezvaluit Inteleptul Aisus in toata Slava Sa. Numai in absenta oricarui gand il puteam vedea in inima noastra si deopotriva cu ochii nostri. Fara sa stiu cum, langa mine aparuse Marele Lup Alb ce simteam in Inima a-mi fi de aici inainte Frate si Veghetor.

Marea Preoteasa Hestia rosti:
- Intelept Frate, te rugam, da-ne un cuvant de folosinta! Suntem gata sa ne jertfim daca poporul nostru este izbavit in acest chip. Ce este mai bine sa facem pentru a ne ajuta fratii si surorile in aceasta incercare, sa trecem cu totii cu cat mai putina suferinta aceste vremuri? Unde este Regele nostru Decebal? Unde sunt luptatorii nostri? Ce avem de facut de aici si pana in veac? Suntem gata sa luptam pana pierim cu totii, de asta este nevoie pentru a ne izbavi de tot ce am gresit inaintea Creatorului nostru. Suntem ca Unul si nu vom lasa pe nimeni sa ne cotropeasca si sa ne jefuiasca Sfanta Dacie, sa ne batjocoreasca poporul. Am primit acest pamant de la Creatorul nostru si am jurat cu sange ca il vom apara si trudi. Spune-ne te rugam, Frate Intelept, ce avem de facut?
Inteleptul Aisus ne priveste pe fiecare cu luare aminte pana in strafundurile Fiintei noastre. Privirea lui curata este vindecatoare, alunga orice temere si ne aduce in Inima Pacea si in minte claritatea pentru puterea de a  intelegei. Il privesc cu nesfarsita Devotiune si Iubire si primesc in Inima mesajul Sau.
- Deschideti Taramurile Nevazute pentru toti Dacii cu Inimi curate, pentru toti luptatorii, pentru femei si copii, pentru voi toti. Sunt mai mult de patru milioane de Daci pribegi in munti. Indrumatii catre Taramurile Sacre. Sa nu va ganditi la lucrurile lasate in urma pe care le-ati agonisit aici pe Pamant. Nu ati venit cu nimic in aceasta viata si nu veti pleca decat cu Darul din Inima pe care-l cresteti cu fiecare simtire, gand, vorba si fapta a voastra. Cei ce vor trai de acum inainte in Nevazut, in piatra si in ape, in vazduh si in holda vor fi suflete ocrotitoare ale acestor locuri, paznici in spirit si luptatori in Nevazut pana cand pamantul Sfant al Daciei va fi iarasi scaldat in Lumina Miezului Auriu si ei vor renaste ca oameni intr-o Noua si Luminoasa Omenire a Iubirii.
L-am indrumat pe Regele vostru Decebal sa-si lase trupul prada vrajmasilor pentru ca razboiul sa inceteze cat mai grabnic si cat mai putini Daci sa piara in lupte. Fiinta lui se afla acum in Inima unui munte pe care voi sa-l numiti de azi inainte Piatra Craiului si asa sa-i ramana in veac numele! Regele Decebal va renaste intr-o noua viata deodata cu Lumina Iubirii ce va cuprinde intregul Pamant si voi il veti recunoaste dupa semnul ce-l va avea pe gat la nastere, in locul taieturii cu care si-a curmat viata pamanteasca.
Sufletele luptatorilor sunt alaturi de el si vor reveni si ei tot atunci la viata in trup. Iar voi, pastratori si pastratoare ale Sfintelor Taine, desavarsiti-va si transmiteti celor ce vor veni Intelepciunea Zeilor. Pentru a putea duce la implinire aceasta, cu Puterea data mie de Har Tios******* va daruiesc Nemurirea trupului. Veti implini prin veacuri aceasta Taina Sacra, veti gasi acei oameni ce vor sa paseasca pe Calea Intelepciunii si ii veti indruma cu rabdare si daruire. Veti vietui in paduri si in pesteri, in asezarile oamenilor ce vor fi cladite peste timpuri, veti trai si trudi printre ei, nestiuti si nestiute decat de cei putini ce aleg sa va fie discipoli pentru a se desavarsi asemenea Zeilor. Veti veghea ca nimic din Intelepciunea daruita voua sa nu se rataceasca in negurile timpurilor. Ne vom reintalni sa vietuim impreuna ca Unul pana la capatul timpului deindata ce Pamantul nostru Sfant va fi luminat de Miezul Auriu.
Cei a caror Inima innegurata nu le da putinta de a intra in Taramurile Nevazute, vor duce povara propriilor ganduri si fapte, se vor ridica cu greu din glodul minciunii si al urii, vor veni mereu si mereu in alte trupuri si in alte suferinte pana ce Lumina Sufletului va razbi si la ei, pana ce se vor ridica si vor intelege ca singura Cale catre Adevar este Iubirea si abia atunci, acea Flacara Vie ii va conduce catre Lumina si Nemurire. Acestia sunt cei ce au nevoie in fiecare clipa de ajutorul vostru. Iubiti-ii pentru ca ei sunt deopotriva Fratii vostri si ai nostri!

S-a intors apoi catre mine si am simtit cum Lumina din ochii Sai imi lumineaza Fiinta. L-am privit pentru o clipa in ochi si lacrimile m-au cuprins. Am ramas mult timp fara putinta de a gandi sau rosti ceva. Flacarile Focului Sacru erau iarasi de culoarea liliacului. Preotesele erau tacute si le simteam in Inima ingrijorarea. Era o misiune uriasa pe umerii lor dar stiau ca daca li se incredintase, era limpede ca o vor putea duce la implinire fara greseala. Se intunecase si picura marunt cand m-am ridicat si am iesit din Altar. Nici nu stiu cand Marele Lup Alb a plecat de langa mine. Auzeam suspine si am cautat sa aflu cine plange. M-am apropiat de o femeie tanara cu un prunc abia nascut in brate.
- Sora draga, pentru ce plangi?
- Tatal pruncului meu a fost ucis in lupta de la Cetatea Blidarului. Copilul meu nu-si va cunoaste niciodata tatal. Si imi este si mai tare dor de el cand stiu ca nu-l voi mai revedea vreodata.
- Cum il chema pe acest barbat curajos ce s-a jertfit pentru Sfanta Dacie? 
- Daizus.
- Nu mai plange. Aseaza pruncul aici pe blana asta de oaie si prinde-ma de maini. Acum inchide ochi si gandeste-te la acel barbat Dac pentru care Inima ta iubitoare este indurerata. Lasa-ti Inima in voie si respira linistit.
Am simtit cum mainile femei incep sa tremure usor. Ochii ei se miscau cu vioiciune sub pleoape si un zambet i-a luminat chipul frumos. Femeile Dace sunt foarte frumoase si ravnite de toti cei care au avut sansa sa le vada macar odata. O priveam si ii daruiam Iubire din toata Fiinta mea. Dupa un timp a deschis ochii si m-a intrebat:
- Cum ai facut asta? Cum ai facut sa-l vad pe dragul meu Daizus acolo unde se afla acum? Era scaldat in Lumina Aurie, avea chipul plin de multumire si impacare. Mi-a spus sa nu-mi fac nicio grija pentru pruncul nostru pentru ca ne va veghea din Necuprins si stie ce sa faca pentru ca noua sa nu ne lipseasca nimic. Mi-a mai spus sa-i dau pruncului numele tatalui sau, Diastes si sa-l duc intr-un Templu Nevazut sa primeasca Intelepciunea de la Preotesele Zeitei Bendis. Spune-mi, te rog, cum ai facut sa il pot vedea si auzi?
- Am privit adanc in Inima ta si am vazut atat durerea ta cat si Iubirea fara margini pe care o traiesti si m-am rugat Zeilor sa-ti deschida o poarta catre Necuprins pe masura Iubirii tale. Altceva eu nu m-am priceput sa fac. Iubirea ta este cea care a facut acest lucru posibil.
- Inseamna ca daca ceea ce simt poate deschide Portile Necuprinsului, atunci pot vedea la fel ca tine si in sufletul si Inima oamenilor si ii pot ajuta atunci cand suferinta le copleseste viata.
- Da, doar ca aceste Daruri cu care ne nastem toti si ies la iveala uneori pe negandite, pot creste doar atunci cand suntem indrumati pas cu pas de Intelepti. Ei sunt cei care ne ajuta sa ne cunoastem si sa ne folosim Puterile salasluitoare in noi intru ajutorarea celorlalti Frati si celorlalte Surori.
- Iti multumesc Printesa Diana!
- Care este numele tau?
- Aidezyres.

M-am ridicat si si m-am dus catre locul in care imi lasasem caii. Raza de Soare si Roua ma priveau cu ochii lor mari si plini de caldura. In felul lor imi multumeau pentru mangaierile de drag. Stiam ca simt cu mult mai mult decat multi oameni. Sunt Fiinte minunate si imi sunt tare dragi. I-am mangaiat indelung pe boturile moi si mi-am lipit pe rand fruntea de grumazul lor. M-am asezat pe o tesatura groasa de lana la picioarele lor si am adormit. 

*Muntii Soarelui = Muntii Siriului (Surya este denumirea dacica a Soarelui).
** Lut = corpul fizic al oamenilor, animalelor, plantelor.
*** Omul Care Stie Tainele va merge în Ceruri.
**** Raul Ialomita.
***** Miezul Auriu al Cerului este Centrul Galaxiei.
****** Aisus Chris Tios – Fiul Zeilor de Cristal sau Fiul OM (Cristal – denumire data Miezului Auriu al Cerului, Centrului luminos al Caii Lactee.
******* Tatal Harului – Creatorul. 

****