Diana - Printesa Daca (4)

Suntem cel mai vechi popor din acest colt al Lumii Stelelor. Zamolxe ne-a trimis sa vietuim la Pieptul Mamei Pamant, sa lucram in Inima si in lut, in foc si in piatra, in lemn si in cusatura acest loc si sa-l transformam intr-o Gradina a Maicii noastre Ceresti. Am venit cu Darurile minunate ale stiintei de a lucra fierul si lutul, lemnul si piatra, de a socoti timpul cum nimeni altcineva nu o poate face. Cu Darul de a putea vorbi cu toate vietuitoarele Pamantului, cu pietrele si cu apa, cu Darul stiintei de a prepara leacuri din radacini, frunze si flori ori doar din apa vie de izvor pe care sa asternem cu Iubire ganduri curate si vindecatoare. Am venit cu Darul de a cunoaste si folosi Puterea Semnelor Sacre, cu Darul cel mai de pret, acela de a cunoaste Taramurile Zeilor si de a putea folosi Puterea acestor Taramuri asemenea Lor. Suntem la randul nostru Zei si Zeite ce am venit sa insamantam acest lut roditor al Mamei Pamant cu toata priceperea noastra astfel ca, peste veacuri, de aici sa se ridice o noua omenire care sa calatoreasca printre stele sub Semnul Sfant, OM.

 

Darurile pe care le-am impartasit oamenilor de pe intinsul Pamantului au fost folosite asa cum nici nu ne gandeam ca o vor face. Le-au intrebuintat pentru a inrobi alti semeni, pentru a-i saraci si a-i batjocori. Cand nu am mai voit sa le dam aur si sa le dezvaluim secretele feluritelor mestesuguri, s-au napustit cu armate de mercenari platite tot cu aurul nostru asupra noastra sa incerce a ne obliga sa le dam si acele Daruri ce nu pot fi inca dezvaluite. Si pentru ce sa le dam aur? Ca sa-l foloseasca pentru a vinde si a cumpara hrana mercenarilor si sa le plateasca soldele? Pentru a cumpara lucruri fara valoare pe care ei le considera de pret, pentru  ca sa cumpere si sa vanda oameni inlantuiti pe care-i numesc sclavi, pentru a-si impodobi fara rost palatele? Dar mai mult decat toate acestea, pentru a-si plati si mai multe armate de mercenari si a cuceri intreaga lume cunoscuta de ei? Aurul le-a dat o putere mincinoasa ce le-a intunecat mintea, le-a dat credinta ca cine are aurul poate fi stapanul lumii si al Mamei Pamant. Orbirea asta ii va duce la pierzanie chiar de va fi sa dureze inca multe sute de ani de acum inainte. Cum sa le dam secretul fabricarii aurului din lut obisnuit? Cat despre celelalte Daruri, probabil ca nu le vor afla niciodata pentru ca au fost ascunse atat de adanc in Simboluri Sacre incat doar atunci cand vor fi asemenea noua le vor putea afla. Toate simbolurile au mai multe intelesuri ce te conduc catre intelegerea mai multor Taine dar nicio astfel de Cale nu te poate conduce catre sensul profund, catre Adevar si Putere Zeiasca decat atunci cand Inima iti este scaldata in Lumina Imaculata a Maicii Stelare.

Pentru a putea ajuta mai departe pe Cei Buni si Drepti ai acestui taram al oamenilor, Inteleptii nostri au cerut Cuvant de Folosinta de la Parintele nostru Zamolxe. El le-a spus ca este mai bine sa ne retragem din calea hoardelor salbatice si sa-i alungam mai tarziu pe invadatori dupa ce se vor fi convins ca nu mai este aur de furat si oameni de inrobit, ca secretele mestesugurilor s-au pierdut sau poate n-au fost decat legende inselatoare acele povesti care spuneau ca avem secrete si Daruri Alese. Sa fie indreptatiti sa creada ca a ramas o tara pustie de unde nu mai este nimic de furat. A mai spus ca in necunoasterea si mandria lor nerusinate si fara de masura, ei asa vor scrie si cronica acestor vremuri si ca aceasta cronica ce va ramane peste veacuri ca o mare victorie pentru ei, ne va feri intr-o mare masura neamul si tara de alte jefuiri ce vor veni.

Ma gandeam la toate acestea si am ajuns pe nestiute pe coama Muncelului, muntele unde poposisem nu demult impreuna cu parintele meu si cu matusa Diana, in timp ce coboram spre Sarmisegetuza venind tocmai de la Grota Inteleptului din Muntii Obarsiei. Fusese un drum tare lung si obositi fiind ne-am oprit in timpul pranzului pe aceasta pasune cu iarba grasa tocmai buna pentru caii nostrii. Eram la doar doua zile de Sarmisegetuza si am hotarat atunci sa ramanem pana a doua zi in acest loc. Am mancat fructe si ne-am intins pe paturile groase de lana sa ne bucuram de Darurile Soarelui. Matusa Diana a scos din desaga prajiturile noastre preferate facute din prune uscate, miez de nuca si miere. Intotdeauna avea cate ceva neasteptat pentru mine si o banuiam mereu ca imi ascunde bunatati dulci pana termin de mancat. Radeam amandoua fericite si i-am multumit pentru ca este mereu in preajma mea si are grija ca mie sa nu-mi lipseasca nimic. M-a strans la piept si i-am simtit Inima batandu-i cu putere.

Inca de la plecarea de la Grota Inteleptului ma gandeam la unele lucruri asa ca m-am asezat langa ea si am intrebat-o:
- Matusa draga, spune-mi te rog, cum pot vorbi cu muntii, cu apele, cu pasarile si cu padurea, cu lupii si cu gazele? Invata-ma!
Matusa Diana m-a privit cu luminite jucause in ochi si s-a aplecat catre mine:
- Esti sigura ca vrei sa afli acum, nu esti prea obosita? Poate maine dimineata cand esti mai odihnita?
Stiam ca se preface, ca de-abia asteapta sa-mi dezvaluie Tainele Minunate ale Lumii. I-am raspuns in joaca:
- Bine, daca asa vrei tu matusa draga... dar... asa vrei cu adevarat?
A ras si m-a chemat din ochi mai aproape:
- Sa vorbesti cu muntii, cu apele, cu pasarile si cu padurea, cu lupii si cu gazele, cu tot ce ne inconjoara cu drag, este o Intelepciune foarte veche primita in Dar de la Cei Buni si Drepti, Intelepciune ce si ei au dobandit-o de la Marele Zamolxe.
- Imi poti arata matusa draga, Calea pe care s-o urmez pentru a ajunge sa pot sa inteleg ce-si spun celelalte vietuitoare una alteia si ce-mi spun mie, ce-i spune apa muntelui si stancilor printre care se strecoara si ce-mi spune cand ajunge in trupul meu? Imi poti spune cum sa fac sa fiu una cu Firea Inconjuratoare si copacul sa-mi fie frate asemenea lupului si ursului?
- Iti dezvalui chiar Acum, Aici in apropierea acestui loc minunat pe care-l poti zari putin dea dreapta Soarelui de Amiaza si pe care noi il numim Pasul Cerbului.
- Dar de ce se numeste asa?
- A fost odata demult, un luptator Dac ce isi avea casa prin aceste meleaguri binecuvantate. Era o iarna grea si omul nostru ramasese singur cu femeia si copiii sai printre nametii mai inalti decat doua case. Cand si cand sunt si astfel de ierni prin partile noastre. Iarna dura de mult prea mult timp si proviziile lor erau pe sfarsite. Razboinicul nostru si-a luat arcul si sagetile si a incercat sa iasa din casa sa vaneze ceva dar omatul era prea mare si nu putea inainta. In apropiere a zarit un cerb urias ce il privea linistit. Bucuros de asa noroc, razboinicul nostru a pus o sageata in arc si cand se pregatea sa doboare animalul, cerbul i-a vorbit in cuvinte omenesti:
- Viteazule Dac, i-ati copiii si femeia si urmeaza-ma. Va voi duce pe poteci fara omat ce voi nu le cunoasteti pana in cel mai apropiat sat.
Cerbul a pasit maiestuos in directia razboinicului si a ramas necintit. Omul nostru nu numai ca a lasat arcul in jos dar a cazut in genunchi si i-a multumit cerbului. Asa si-a salvat copiii si femeia si de atunci, poteca ocolitoare ferita de omatul iernii se numeste Pasul Cerbului.
- Dar matusa draga, mi-ai spus ca pe locurile in care omatul nu se aseaza sunt Taramuri ale Zeilor. Asa este? Legendele si basmele noastre ascund multe intelesuri, asa este?
- Asa este. Dar sa ne intoarcem la povestea noastra.
- Inseamna ca Pasul Cerbului este si un astfel de Taram.
- Da, este.
- Ai fost acolo, ai intrat?
- Da, acolo am deprins intelepciunea de a vorbi cu animalele. 
Am inteles atunci ca nimic nu este lasat la voia intamplarii de catre Creatorul a Tot ce Este. Am inceput sa caut intelesul acestei Cai si sa doresc s-o urmez dupa ce am fost la Grota Inteleptului si ca setea mea de a cunoaste si urma Calea a crescut pe masura ce ne-am apropiat de aceste Taramuri ale Zeilor in care cei ce alegeau sa inteleaga erau initiati in diverse Taine. O intrebare imi incoltise in minte:
- Matusa draga, spune-mi te rog, numai aici poti primi aceste Taine, numai in Templele din Nevazut sau oriunde in alta parte?
- Tainele le poti primi oriunde dar desavarsirea vine in aceste Temple din Nevazut pe care le numim Taramuri ale Zeilor. Dar acum, tocmai pentru ca mi-ai pus aceasta intrebare, am sa-ti dezvalui cea mai mare Taina.
Eram atenta cu toata Fiinta mea. O priveam in ochii aceia minunati in care luminitele focului se jucau voiase si asteptam cu nerabdare ce-mi va dezvalui.
- Exista un Templu mai presus decat toate, mai luminos decat toate, mai cristalin si mai plin de Lumina Intelepciunii decat oricare altul, in care te poti desavarsi intr-o clipa.
- Unde se afla acest minunat Templu, putem sa mergem acolo?
Matusa Diana ma privea cu nesfarsita Iubire.
- Acel Templu al Desavarsirii este in Inima Ta.

Ce a urmat imi este atat de limpede im minte si in Inima incat imi amintesc fiecare cuvant al matusi mele ce mi-a fost prietena, mama si Intelept si imi este si acum, din Nevazut:
„Ceea ce stii tu despre ceva anume, este ceea ce te separa de acel lucru sau Fiinta. Ceea ce stii tu despre o floare de mac te separa de floarea de mac. Cunoasterea ta este cea care creeaza spatii intre tine si acea minunata floare de camp. Priveste lasand in urma ceea ce stii si atunci, doar atunci, vei fi una cu floarea. La fel cu toate celelalte Fiinte cu Totul. Nu privi un om prin imaginea pe care ai construit-o din felurite cuvinte auzite de la altii, sau impresii ale ochilor mintii tale sau ai mintii altora, din zvonuri si sfaturi indiferent de la cine ar veni acestea. Este ca si cum ai privi Rasaritul Soarelui printr-o sticla murdara. Imaginea construita de tine este a ta nu a lui.Tu nu poti vedea in el decat ceea ce este in tine. Nu-i poti vedea imaginea reala decat daca lasi in urma imaginea creata de tine, cea care nu face decat sa nasca un spatiu intre tine si el. Imaginea ta reflectata de el este cea care creeaza o separatie ce te va impiedica sa patrunzi adancul inteles ca sunteti o singura Fiinta. Ca sunteti Unul. Cand privesti un om sau o floare, un copac sau muntele lasand in urma tot ceea ce stii, inseamna ca te afli in locul cel mai Sacru al Inimii tale, acolo de unde izvoraste doar Iubirea. Cand privesti astfel in jur, totul ti se infatiseaza luminos si plin de duiosie si, acesta este adevaratul chip al lumii noastre. Priveste doar asa si intreaga noastra lume iti va aparea ca fiind o singura si Luminoasa Fiinta. Iar tu esti o particica inseparabila a acestui fluviu de Iubire ce curge necontenit din fiecare Inima catre fiecare Inima, fie ea de rege ori de cersetor de gaza ori de vultur, de lup ori de miel, de copac, munte, apa, aer sau catre si din Adancul cel mai adanc si Sacru al Mamei Pamant.

Daca privesti o floare sau un om, un animal de prada sau un fir de iarba prin imaginea creata de tine din toate cunostintele pe care le-ai dobandit despre aceste Fiinte, nu vei putea comunica direct cu aceste Fiinte Desavarsite, nici nu vei putea cunoaste tresarirea de bucurie a Inimii tale la vedera lor. Prin ceea ce stii despre o floare sau un om, prin intamplarile petrecute in urma, prin numele cu care au fost numiti ori numite, tu te separi de ei, de ele si nu ii poti vedea in Adevar, asa cum sunt. Dar Inima ta poate vedea Intregul. Ochii tai albastri si calzi pot vedea doar particele ale Adevarului, faramite, oglindiri deformate de sentimentele mintii flamande de trairi obisnuite. Ochii pot vedea doar imagini valurite ca in oglinda unui lac in care a cazut o frunza vesteda si a stricat imaginea perfecta a cerului instelat. Si acea frunza vesteda este cuvantul fara rost si totusi rostit de cei ce nu cunosc inca Iubirea.  Ca sa poti privi o floare sau un om fara a interpune imaginea cunostintelor tale despre acea floare sau acel om, alege sa ai liberi ochii mintii profunde, sa ramai deschisa catre tine insati si deopotriva catre ceea ce privesti. Doar prin aceasta stare de deschidere totala vei primi pe langa imaginea reala a ceea ce ochii vad si Intelepciunea a ceea ce vezi in Inima ta. In aceasta stare nu exista nimic din ce iti este cunoscut in lumea noastra ca lucruri potrivnice: bine-rau, frumos-urat, lumina-intuneric, puternic-slab si cate si mai cate astfel de intelesuri ale mintii noastre celei de toate zilele exista. Sa privesti astfel inseamna sa nu judeci nici omul, nici animalul, nici copacul ce nu a dat rod nici pe cel ale carui crengi ating pamantul de atata bogatie. Asa ne-a invatat parintele nostru Zamolxe.

Daca tu creezi prin cunoasterea ta un spatiu intre tine si ceea ce tu privesti, acel spatiu va naste ceea ce noi numim timp. Inafara acelui spatiu creat de imaginea cunostintelor tale cu care privesti floarea de mac sau omul, timpul nu exista pentru ca nu exista spatiul care sa-l nasca. Ai vazut ca atunci cand esti impreuna cu cei dragi „timpul zboara”, nici nu-ti dai seama cand trece o zi sau un an. Si deopotriva cand stai printre straini ori dusmani, clipele par a fi zile si ani. Priveste din locul cel mai sacru al Fiintei tale fiecare Fiinta cu care vrei sa vorbesti fara cuvinte si vei trai Miracolul Zeilor de a se face auziti oriunde ar fi si de a auzi toate soaptele lumii. Cand izvorul gandurilor se opreste si Inima priveste in Pace mainile Truditorului Creator, timpul adoarme in adancimile nestiute ale mintii si voi sunteti Unul. Calea de la Inima la Inima, fie ca este vorba de animale, flori, copaci, oameni, muntii, stele sau Fiinta Mamei Pamant, este Calea Iubirii. Aceasta este deopotriva Taina Iubirii si a Nemuririi.”

In timp ce cuvintele matusii mele dragi imi sopteau cu Iubire in Inima, vantul imi aduse voci indepartate. Inima ma indemna catre frati Daci ce aveau nevoie de ajutor. M-am indreptat cu grabire catre Pasul Cerbului ocrotita fiind de Valul de Lumina.

****