Partea I
Piatra Norilor
Noaptea cobora in graba peste padurea de fagi. In departare inca se mai auzeau cand si cand tropote de cai. Ultimele cete de luptatori Daci ce se retrageau spre miaza-noapte, in munti. Pe cerul intunecat, luminile rosietice ale focurilor erau tot mai slabe. Doar mirosul inecacios al caselor arse mai amintea de grozavia acelor zile. Raza de Soare mergea in pas parca ferindu-se sa faca vreun zgomot. Cand intunericul ne-a invaluit am inceput sa plang. Stiam ca tatal meu Agwanti si matusa Diana sunt lupi nemuritori si ca ne vom reintalni dar un dor cumplit pusese stapanire pe mine. Ii vedeam in Inima razand si bucurandu-se, ii vedeam luptand alaturi de ceilalti lupi cum le spuneau ei fratilor si surorilor Daci. Imi treceau prin fata ochilor sufletului amintiri din copilaria mea cu ei alaturi. Stiam ca nu pot uita nimic din tot ce m-au invatat ei si Bunii Intelepti ai neamului nostru dar dorul ma coplesea. Mergeam in noapte intunecata dar drumul era luminat de amintiri minunate. M-am aplecat pe grumazul calului si i-am soptit:
- Raza de Soare, grabeste-te, trebuie sa ajungem la Templul Zeitei cat mai curand! Inca nu suntem destul de departe de hoardele dusmanilor.
In noapte am auzit un cal ce se apropia in galop. Am sarit din sa si l-am tras pe Raza de Soare in spatele unui lastaris. I-am mangaiat botul moale si l-am rugat sa stea linistit. Inima imi batea cu putere. Putea fi un frate Dac dar putea fi si un dusman ratacit. Am scos falxul tatalui meu din teaca si l-am strans hotarata cu ambele maini. Nu-mi era teama de nimic, ma simteam puternica si asteptam linistita lupta. Stiam ca sunt si eu un temut lup nemuritor chiar daca aveam infatisarea unei fete tinere si aparent firave. Din negura padurii nu aparu insa un dusman ci Roua, calul matusii mele Diana. S-a apropiat de mine si si-a plecat de mai multe ori capul. Am inteles ca totul se sfarsise, ca ramasesem doar eu din toti ai nostri. Mi-am lipit fruntea de grumazul lui si i-am multumit in gand. Apoi l-am chemat pe Raza de Soare si le-am vorbit:
- Mergem degraba la Templul Zeitei Ostara. Acolo suntem feriti de orice poate fi rau. In zori plecam mai departe spre Piatra Norilor. Hai!
Imi amintesc ce-mi spunea tatal meu despre Zeita: “Zeita Fecioara Ostara, Pamantul Mama, odihnita dupa iarna cea grea si incalzita de primele raze ale Zeului Soare va redestepta intreaga Natura la viata. Ea este Fiinta luminoasa a clipei in care ziua devine mai lunga decat noaptea insemnand pe rabojul timpului victoria definitiva a Luminii si intrarea in zilele luminoase si calde ale anului. Este simbolul balantei si al oului, al locului de pe cer al Soarelui-Rasare, al purului si curatului Aer. Invesmantata in galben, verde si albastru deschis, cum numai femeile neamului nostru stiu sa teasa asemenea vesminte, Zeita Ostara este insasi tineretea, fertilitatea, inceputul, puritatea, echilibrul, tineretea, dimineata, miracolul, misterul. In fiecare primavara, in intampinarea acestui moment cosmic al Reanasterii Zeitei Ostara noi sarbatorim si aveam buna si inteleapta traditie sa renuntam la obiectele vechi, la obiceiuri nesanatoase, sa alungam energiile nefolositoare, sa ne curatam si sa ne infrumusetam casele*, sa lasam Lumina sa patrunda in casele si in sufletele noastre, sa lucram cu dragoste pamantul primit in Dar de la Zei pentru a-l aerisi si a permite noilor energii sa-l patrunda si sa-l faca roditor. Oul este unul dintre simbolurile Zeitei Ostara. Obiceiul de a intampina ziua de balanta a primavarii cu oua colorate este foarte vechi inca de dinainte ca Strabunica ta, Regina Tomiris sa fi condus neamul nostru. Ea este cea care a cladit orasul de la Marea cea Mare ce-i poarta si azi numele. Oul este un simbol foarte vechi al lumii noatre. Gandeste-te Diana, ca oul contine un Soare mic in interior, galbenusul si oamenii l-au asemuit cu Zeul Soare. Era in firea lucrurilor ca Bunii si Strabunii nostri sa coloreze oua si sa le ofere, sa le aduca in Temple ca ofranda in momentul de renastere a Naturii, in zilele Zeitei Ostara. La fel fac si tibetanii, hindusii, popoarele indepartate din tarile Soarelui-Rasare, siberienii, cananeenii, persii, egiptenii, fenicienii, celtii, grecii si poate ca inca multi altii pe care nu-i cunoastem inca. Spargerea cojii oului vopsit in galben si apoi in rosu ca simbol al Soarelui de dimineata si de seara si mancarea acestuia este un ritual sacru ce simbolizeaza moartea vechiului si nasterea noului, renasterea si prin aceasta fagaduinta nemuririi. Oul simbolizeaza de asemenea ombilicul ca Centru al Lumilor Cerurilor, sanul maicii noastre ca sursa de hrana, sanatate si vigoare, inima ca energie a vietii, cochilia, cuibul, scoica si casa ca invelis mineral al Inimii**, sufletului, mintii si trupului viu si totodata spatiu de aparare si loc de evolutie spirituala si intelegere a Vietii. Inteleptii nostri alchimisti, asociaza cuptorul folosit cu Oul Cosmic, Locul Divin in care se petrec toate transmutatiile materiale si spirituale. Semintele reprezinta deasemenea un simbol al Zeitei Ostara. Primavara este vremea semanatului si acest fapt nu putea fi trecut cu vederea de catre Stramosii nostri, de primii lucratori ai pamantului si nu avea cum sa nu fie asociat cu Ziua Zeitei si cu lumina si caldura tot mai puternice daruite de Zeul Soare. Era fireasca bucuria acelor Strabuni Sfinti care simteau in toata Fiinta lor renasterea Naturii ce le asigura hrana cea de toate zilele. Din Respect profund fata de sarbatoarea cosmica, ei se pregateau pentru aceasta zi de cumpana*** prin curatenie fizica si sufleteasca, prin post si rugaciune**** pentru un nou inceput. Odata cu inceputul primaverii iepurii devin foarte activi si fertili si Strabunii nostri observand acest semn al vietuitoarelor padurii si campului, au asemuit iepurele cu nasterea primaverii. De aceea este obiceiul ca in zilele Zeitei Ostara***** sa se dea in dar iepurasi din aluat, prune uscate in care samburele s-a inlocuit cu un miez de nuca si unse cu miere apoi coapte in vetre noi sau atunci curatate si sfintite cu apa vie din izvoarele muntilor. Momentul mistic al unirii Zeului Soare cu Zeita Ostara si nasterea dupa exact noua luni a noului Zeu, semnifica nasterea Omului Nou, a Omului Solar, a Omului Cristic****** asemenea Creatorului, cel care ajunge sa-si cunoasca adevarata putere si Lumina din Inima Sa si astfel va trai de aici inainte vesnic in Iubire si Bucurie. Si astazi dupa atata timp de cand Sfintii nostri Intelepti din inceputul Timpului au pornit sa tina aceaste Sarbatori ale Luminii si au insemnat in Inimile noastre Traditia ca pe un Sfant Raboj de Rug Aprins*******, se tine sarbatoarea Bunei Vestiri – ziua in care Zeita Fecioara primeste Vestea Minunata ca va da nastere unui Prunc Solar, Pronia coborata in trup de OM. Zeita Ostara este Frumusetea Vietii si a Lumilor Nesfarsite, este Miracolul Renasterii, este Forta Interioara a fiecaruia dintre noi de a ne ridica din lutul trupului, si a pasi in Lumina. S-o cinstesti intotdeauna cum se cuvine fiica mea draga, si Zeita iti va fi mereu alaturi si te va ocroti in toata viata ta.”
Imi amintesc ce-mi spunea tatal meu despre Zeita: “Zeita Fecioara Ostara, Pamantul Mama, odihnita dupa iarna cea grea si incalzita de primele raze ale Zeului Soare va redestepta intreaga Natura la viata. Ea este Fiinta luminoasa a clipei in care ziua devine mai lunga decat noaptea insemnand pe rabojul timpului victoria definitiva a Luminii si intrarea in zilele luminoase si calde ale anului. Este simbolul balantei si al oului, al locului de pe cer al Soarelui-Rasare, al purului si curatului Aer. Invesmantata in galben, verde si albastru deschis, cum numai femeile neamului nostru stiu sa teasa asemenea vesminte, Zeita Ostara este insasi tineretea, fertilitatea, inceputul, puritatea, echilibrul, tineretea, dimineata, miracolul, misterul. In fiecare primavara, in intampinarea acestui moment cosmic al Reanasterii Zeitei Ostara noi sarbatorim si aveam buna si inteleapta traditie sa renuntam la obiectele vechi, la obiceiuri nesanatoase, sa alungam energiile nefolositoare, sa ne curatam si sa ne infrumusetam casele*, sa lasam Lumina sa patrunda in casele si in sufletele noastre, sa lucram cu dragoste pamantul primit in Dar de la Zei pentru a-l aerisi si a permite noilor energii sa-l patrunda si sa-l faca roditor. Oul este unul dintre simbolurile Zeitei Ostara. Obiceiul de a intampina ziua de balanta a primavarii cu oua colorate este foarte vechi inca de dinainte ca Strabunica ta, Regina Tomiris sa fi condus neamul nostru. Ea este cea care a cladit orasul de la Marea cea Mare ce-i poarta si azi numele. Oul este un simbol foarte vechi al lumii noatre. Gandeste-te Diana, ca oul contine un Soare mic in interior, galbenusul si oamenii l-au asemuit cu Zeul Soare. Era in firea lucrurilor ca Bunii si Strabunii nostri sa coloreze oua si sa le ofere, sa le aduca in Temple ca ofranda in momentul de renastere a Naturii, in zilele Zeitei Ostara. La fel fac si tibetanii, hindusii, popoarele indepartate din tarile Soarelui-Rasare, siberienii, cananeenii, persii, egiptenii, fenicienii, celtii, grecii si poate ca inca multi altii pe care nu-i cunoastem inca. Spargerea cojii oului vopsit in galben si apoi in rosu ca simbol al Soarelui de dimineata si de seara si mancarea acestuia este un ritual sacru ce simbolizeaza moartea vechiului si nasterea noului, renasterea si prin aceasta fagaduinta nemuririi. Oul simbolizeaza de asemenea ombilicul ca Centru al Lumilor Cerurilor, sanul maicii noastre ca sursa de hrana, sanatate si vigoare, inima ca energie a vietii, cochilia, cuibul, scoica si casa ca invelis mineral al Inimii**, sufletului, mintii si trupului viu si totodata spatiu de aparare si loc de evolutie spirituala si intelegere a Vietii. Inteleptii nostri alchimisti, asociaza cuptorul folosit cu Oul Cosmic, Locul Divin in care se petrec toate transmutatiile materiale si spirituale. Semintele reprezinta deasemenea un simbol al Zeitei Ostara. Primavara este vremea semanatului si acest fapt nu putea fi trecut cu vederea de catre Stramosii nostri, de primii lucratori ai pamantului si nu avea cum sa nu fie asociat cu Ziua Zeitei si cu lumina si caldura tot mai puternice daruite de Zeul Soare. Era fireasca bucuria acelor Strabuni Sfinti care simteau in toata Fiinta lor renasterea Naturii ce le asigura hrana cea de toate zilele. Din Respect profund fata de sarbatoarea cosmica, ei se pregateau pentru aceasta zi de cumpana*** prin curatenie fizica si sufleteasca, prin post si rugaciune**** pentru un nou inceput. Odata cu inceputul primaverii iepurii devin foarte activi si fertili si Strabunii nostri observand acest semn al vietuitoarelor padurii si campului, au asemuit iepurele cu nasterea primaverii. De aceea este obiceiul ca in zilele Zeitei Ostara***** sa se dea in dar iepurasi din aluat, prune uscate in care samburele s-a inlocuit cu un miez de nuca si unse cu miere apoi coapte in vetre noi sau atunci curatate si sfintite cu apa vie din izvoarele muntilor. Momentul mistic al unirii Zeului Soare cu Zeita Ostara si nasterea dupa exact noua luni a noului Zeu, semnifica nasterea Omului Nou, a Omului Solar, a Omului Cristic****** asemenea Creatorului, cel care ajunge sa-si cunoasca adevarata putere si Lumina din Inima Sa si astfel va trai de aici inainte vesnic in Iubire si Bucurie. Si astazi dupa atata timp de cand Sfintii nostri Intelepti din inceputul Timpului au pornit sa tina aceaste Sarbatori ale Luminii si au insemnat in Inimile noastre Traditia ca pe un Sfant Raboj de Rug Aprins*******, se tine sarbatoarea Bunei Vestiri – ziua in care Zeita Fecioara primeste Vestea Minunata ca va da nastere unui Prunc Solar, Pronia coborata in trup de OM. Zeita Ostara este Frumusetea Vietii si a Lumilor Nesfarsite, este Miracolul Renasterii, este Forta Interioara a fiecaruia dintre noi de a ne ridica din lutul trupului, si a pasi in Lumina. S-o cinstesti intotdeauna cum se cuvine fiica mea draga, si Zeita iti va fi mereu alaturi si te va ocroti in toata viata ta.”
Desi stiam ca nu am cum sa uit ceva din tot ce primisem in Dar, eram uimita ca imi aminteam atat de bine fiecare cuvant. De fapt nu era o aducere aminte, nu semana cu alte amintiri si nu se modifica in timp. Auzeam vocea blanda a tatalui rostind aceste cuvinte cu Iubire. Intr-o clipa am inteles ca atunci cand primesti ceva daruit cu Iubire nu ai cum sa uiti pentru ca fiecare sunet are in el vibratia Iubirii, ca fiecare cuvant aduce la viata momentul in care a fost daruit. Im miez de noapte trista am inteles ca ii pot auzi oricand pe cei dragi. Mi-am dat seama ca zambesc si ridicandu-mi privirea am vazut ca poteca era luminata. Zeita Bendis se ridicase semeata deasupra muntilor aratandu-ne si ocrotindu-ne calea. Mi-am impreunat palmele in dreptul Inimii si i-am multumit. Raza de Soare si Roua au intrat pe laga doua stanci apropiate pe o poteca stiuta doar de ei. In scurt timp am ajuns la intrarea in Templu. Am descalecat langa Piatra Alba din inima padurii si am apropiat Floarea Luminii ce-o purtam la gat de mijlocul pietrei, in locul in care cele patru brate ale spiralei se uneau intr-un mic soare de andezit. Aurul si semnul din piatra s-au recunoscut si au alungat pentru o clipa intunericul. Am putut vedea in fata noastra intrarea in Templu. Caii si-au plecat de mai multe ori capul in semn de respect si s-au apropiat de-o parte si de alta a mea. Am pasit cu incredere in directia portii scaldate in lumina calda, primitoare, cu respect si si recunostinta in Inima, cu palmele pe grumazurile cailor si am patruns in Templul Zeitei Ostara. In urma noastra padurea a inchis calea si s-a cufundat in somn. Roua imi arata intorcandu-si mereu capul catre sa, ca vrea sa-mi arate ceva. Am cautat in desaga mica din piele si am gasit un medalion din aur ce-o reprezenta pe Zeita Bendis cu un arc in mana si o tolba de sageti pe umar iar de-o parte si de alta erau incrustati un sarpe si un cerb. Ma jucasem de multe ori in copilarie cu acest medalion al matusii mele in timp ce ea imi povestea despre minunatiile lumilor din inalt si din nevazut. Il primise in Dar de la Inteleptul de la Piatra Norilor cand era inca mai tanara decat mine. L-am strans cu drag la piept si am jurat ca-l voi purta de aici inainte pentru totdeauna. Era cu mult trecut de miezul noptii cand am scos seile cailor si i-am dus catre iesle si adapatoare si dupa ce i-am multumit incaodata Zeitei Ostara, stiindu-ma ocrotita, m-am asezat langa altarul de piatra si am adormit.
*Casa - cuvantul isi are obarsia in vechiul Ki-Za ce semnifica Energia Soarelui. **Inima este Fiinta, structura nemuritoare a fiecarui om, animal, planta, element mineral.
*** Cumpana - balanta este tot un simbol al zeitei Ostara.
**** Rugaciune si meditatie sunt sinonime.
****** Cristic - Cristal inseamna curat, pur.
******* Rug Aprins - Rugaciunea Inimii
****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu