M-am trezit ca intotdeauna cu putin inainte de rasaritul Soarelui. Focul Sacru din Altar incepuse sa-si schimbe culoarea din violet intens catre argintiu-auriu, semn ca Zeul Soare isi va trimite in curand razele binefacatoare catre particica noastra de lume. Inca de foarte mica Il intampinam cu Bucurie si Recunoastinta primindu-I Lumina si daruind la randul meu Iubire Firii Inconjuratoare. Matusa mea ma invatase ca este bine sa ne trezim in zori si sa fim asemenea pasarilor ce pornesc sa ciripeasca voioase deindata ce cerul incepe a se lumina catre Miaza Zi. Sa fim insasi bucuria vietii, sa fim un fel de oglinda a Zeului datator de Viata si sa daruim la randul nostru Mamei Pamant si tuturor vietuitoarelor, muntilor si apelor, tot ce este mai luminos si mai frumos in noi. Imi amintesc cum dansam impreuna in fiecare dimineata cu picioarele goale in iarba racoroasa si umeda de roua din Poienile Iubirii numai de noi stiute in adancimile si pe coamele Muntilor Ostarei*, in apropiere de Sarmisegetuza. In acele zile toate poienile erau pline de fecioare Dace care dansau in Lumina Zeului Soare in Bucurie si Pace si apoi se scaldau in apa raurilor repezi pentru a fi puternice si sanatoase intregul an. Asa incepeam fiecare zi din momentul in care Regele Stejar, domnul Luminii si al caldurii il invingea pe Zeul Ilice, domn al iernii si al intunericului si ziua incepea sa fie mai lunga decat noaptea. Cei doi Regi si Zei deopotriva erau de fapt, cele doua infatisari ale Zeului Creator a lumii noastre. Asa sarbatoream momentul de rascruce din Roata Anului in care Mama Pamant sau Zeita Fecioara Ostara cum o numeam noi cu drag, incalzita de Razele Zeului Soare se trezea din somnul iernii si sufla puterea Sfintei Vieti asupra intregii lumi a florilor si vietuitoarelor campurilor, aerului, apelor si padurilor.
Mi-am trecut mainile prin flacara nevatamatoare a Focului Sacru, am intins bratele larg deschise de o parte si de alta cu palmele indreptate catre cer si le-am ridicat incet deasupra capului pana ce degetele mi s-au intalnit in locul in care putem simti caldura Luminii ce vine din Taramul Zeilor catre Inima noastra trecand prin Coroana Nevazuta din crestetul capului. Mi-am impreunat fara graba palmele si le-am coborat in dreptul Inimii. Am multumit in Inima Creatorului si Zeitei Fecioara pentru Darul Ocrotitor a carui desavarsire am reusit s-o dobandesc in Altar. Simt cum aerul patrunde in corpul meu prin Inima si cum imi curata intreaga Fiinta si imi da acea Putere pe care doar Zeii o cunosc. Respir cu Bucurie de mai multe ori si incep apoi Dansul Luminii deindata ce Razele Curate lumineaza Templul. Este o traire pe care nu o pot spune in cuvinte. Templul este un Taram al Zeilor ce nu poate fi vazut de oameni decat daca sunt curati si luminosi in Inima. Altminteri ei nu vad decat stanci pe care este imposibil sa te cateri. Pentru cei cu luare a minte, singurul semn ca exista un Templu in Nevazut, este ca pe aceste stanci nu se asterne niciodata omatul si ca sunt mereu putin caldute, chiar si in viscolul cel mai cumplit.
Pentru un timp toate cele pamantesti au ramas in urma. Ma roteam, radeam si daruiam cu Bucurie si Incantare tot ceea ce primeam in acea clipa din Taramul Zeilor. Cand am revenit, Roua si Raza de Soare nechezau voiosi. M-am scaldat in apa vie din Templul Ostarei si m-am pregatit de drum. Pentru a fi ocrotiti pe calea lunga catre Piatra Norilor am invesmantat caii si pe mine in Valul de Lumina al Tarmului Zeilor, ca sa nu putem fi vazuti decat de ochi curati si luminosi. Am primit Puterea Valului de la tatal meu atunci cand am fost pentru prima data chemata si indrumata cum sa vad Taramul Zeilor si cum sa folosesc acest Dar. Nu l-am putut insa folosi cu adevarat decat acum, dupa ce am intrat in Templul Zeitei si mi-am trecut palmele prin flacarile nevatamatoare ale Focului Sacru. Ar fi trebuit ca la acest moment de implinire a Darului sa fiu impreuna cu tatal meu si cu matusa mea asa cum planuiseramm dar n-a fost sa fie asa. Am multumit incaodata Soarelui pentru Lumina si Intelepciune si Zeitei pentru Implinirea Darului si pentru adapostul primitor pe care ni l-a daruit si am pornit.
Nu departe de Templu am inceput sa vad semnele sfarsitului razboiului fara rost ce dura de mai bine de sase ani si sa intalnesc atat cete de luptatori Daci ce se retrageau catre Miaza Noapte cat si hoarde salbatice de vrajmasi carand tot ce reuseau sa prade. Intalneam si oameni singuratici ce pareau rataciti si familii si triburi intregi de lucratori ai pamantului, de mestesugari, de ziditori de cetati. M-am apropiat in Nevazut de un trib mare de lucratori ai pamantului ce inaintau cu greutate prin padure carand cu ei carele cu poveri. Femei, copii, barbati, batrani ingrijorati cautau poteci ferite si se grabeau sa se departeze cat mai mult de Sarmisegetuza cazuta prada cotropitorilor, sa salveze agoniseala, grane si ce le mai ramasese pentru a trece cu bine iarna urmatoare. Casele le fusesera jefuite si arse. Multi dintre ei pierisera, multi fusesera inlantuiti si transformati in sclavi sub amenintarea mortii. Multii au preferat sa-si incredinteze viata Zeilor decat sa cada robi. Ceva mai salbatic si lipsit de respect fata de Creatia Zeilor si fata de Fratii si Surorile Oameni decat robia nu stiu sa existe. Noi nu avem robi, suntem cu totii oameni liberi pe deplin asa cum ne-a lasat Creatorul. Suntem singurul neam al acestor timpuri care nu ne-am inrobit niciodata si nu ne inrobim semenii sub niciun chip.
Tribul era condus de un Batran Intelept. El mi-a simtit Inima si privind in directia mea si-a impreunat palmele in dreptul Inimii. Mi-am ridicat Valul de Lumina in asa fel incat doar el sa ma vada si mi-am impreunat si eu la randu-mi palmele in dreptul Inimii apoi i-am rostit in Inima fara ca vorbele sa fie auzite de nimeni altcineva:
- Mergeti degraba spre Raul Barbat si urcati apoi spre Miaza Zi pana la Stana Lupului Alb. Acolo veti fi ocrotiti pentru ca vrajmasii au calea inchisa de Zei spre acel loc. Spuneti si celorlalti sa mearga catre Stana. Trimiteti calareti sa spuna tuturor Batranilor din Sfatul Triburilor sa ascunda in simboluri, in cristale, piatra si lut toata cunoasterea veche. Nimic din Darurile Bunilor si Strabunilor nu trebuie sa fie aflat de vrajmasi. Lasati-le doar care cu aur ca sa le subrezeasca mintea si sa le intunece Inima si asa nu vor mai cauta lucrurile pe care nu voim a le lasa in mainile lor. Mai tarziu vom cere Sfat si vom hotari ce va fi sa fie.
- Multumim Printesa Diana, asa vom face! - sopti in Inima Batranul, apoi se intoarse si le arata cu mana Fratilor directia in care urmau sa mearga.
Deindata ce am ajuns in Poiana Reginei, numita astfel in semn de respect pentru Regina Tomiris si ma apropiam de Taul Bistra am zarit pe malurile apei o multime de luptatori Daci. Ii simteam in Inima descumpaniti asa ca m-am apropiat si mi-am dat jos Valul de Lumina pentru a putea fi vazuta si auzita in chip de OM, cu glas de OM:
- Voi, Lupi Nemuritori, ridicati-va in sei si ascultati-ma cu sufletul vostru curat! Sarmisegetuza n-a pierit. Este acum in Taramul Zeilor. Zeita noastra Buna si Inteleapta Ostara a cerut Creatorului sa nu lase prapadul sa ne stinga Lumina ce ne da suflu Inimii. Doar o mica parte din cetate poate fi vazuta de ochii lacomi si pradata de dusmanii nostri si ai Vietii pentru ca ei sa creada ca ne-au invins. Sarmisegetuza va fi iarasi Lacasul nostru Sfant deindata ce pamantul intreg isi va schimba infatisarea si fiecare dintre noi va putea vedea pe cerul noptii Ochiul Caprei Sacre**. Va fi atunci pamantul Sfintei noastre Dacii pe de-a-ntregul un Taram al Zeilor si al Oamenilor Luminosi deopotriva. Dati spre stiinta triburilor noastre de pretutindeni, din tara Celtilor pana in Muntii Rasaritului sa se ridice si sa lupte pana vom alunga dusmanul din Dacia sau pana vom pieri cu totii. Loviti-i fara crutare la adapostul intunericului in noptile de odihna ale Zeitei Bendis***. Chemati lupii codrilor si hartutiti-i neincetat! Otraviti-le apele si hrana, parjoliti campurile! Atrageti-i in strungile muntilor, aruncati asupra lor ploaie de sageti otravite si vipere! Zdrobiti-i cu bolovani! Pe prinsi dati-i haitelor de lupi! Lasati doar cate un singur mercenar in viata si trimiteti-l la ai lui sa poata povesti si celorlalti jefuitori de tari cumplitele lupte din noapte si sa-i ingrozeasca. Ziua ascundeti-va in vagaunile muntilor asemenea fiarelor! Pana la nimicirea mercenarilor si izgonirea celor ce-au venit odata cu ei doar falxul sa va fie perna si sica sa va spele cu sange onoarea de veti fi prinsi de dusmani! Ori daca teama v-a intunecat Inima si v-a subrezit bratul atunci intrati invesmantati cu rusine in stanca cea arsa a muntilor si asteptati pana ce Bunul Zamolxe se va indura de voi si va va darui incaodata viata la Sanul Maicii Dacii!
Am simtit o Lumina Aurie in Inima si m-am intors sa privesc catre padure. Marele Lup Alb se apropia de noi. Am descalecat, am pus genunchiul stang in pamant si am plecat capul. Ceilalti au facut la fel si am asteptat cu totii in liniste. Caii au ingenuncheat si ei. Marele Lup Alb s-a invesmantat in Lumina calda de culoarea lialiacului inflorit si ni s-a infatisat ca OM. Era Batranul Intelept caruia Zamolxe ii daduse misiunea de a uni toate haitele de lupi si de a le conduce in lupta alaturi de Fratii Daci. S-a apropiat de mine si a vorbit:
- Ridica-te Printesa Diana si priveste!
Din marginea padurii de fag sute de lupi ne priveau. Erau fratii nostri alaturi de care luptaseram de-atatea ori. Traiam in Inima rusinea ce-o simteau Fratii Daci la vederea vitejilor lupi veniti din codrii adanci pentru a ne fi iarasi alaturi. Simteam si cum in fiecare piept flacara Iubirii crestea si alunga intunericul deznadejdii.
- Mergi si desavarseste-ti Intelepciunea la Piatra Norilor asa cum te-a indrumat Parintele tau - a mai spus Batranul Intelept. Apoi vino alaturi de noi sa semanam in Sfanta Dacie, Florile Bucuriei si ale Iubirii.
Lumina Liliachie il invalui pe batranul Intelept si Marele Lup Alb se intoarse catre Fratii de la marginea padurii. Ridica privirea catre piscurile muntilor si dadu de stire ca a venit vremea luptei. Haitele raspunsera cu un urlet prelung care iti impietrea trupul. Fratii Daci se ricara in sei. I-am privit cu drag. Sunt mandra de neamul meu de luptatori si Intelepti, de Dacia Sfanta, de codrii, apele si muntii ce ni-s casa si hrana a Inimii. Am incalecat si am pornit catre Piatra Norilor cu Lumina si Bucurie in Inima.
*Muntii Ostarei se numesc astazi Muntii Orastiei.
** Capra Divina este Amaltheia cea al carei lapte sacru formeaza Calea Lactee iar ochiul caprei simbolizeaza Centrul Luminos al galaxiei noastre.
*** Fara Luna
Mi-am trecut mainile prin flacara nevatamatoare a Focului Sacru, am intins bratele larg deschise de o parte si de alta cu palmele indreptate catre cer si le-am ridicat incet deasupra capului pana ce degetele mi s-au intalnit in locul in care putem simti caldura Luminii ce vine din Taramul Zeilor catre Inima noastra trecand prin Coroana Nevazuta din crestetul capului. Mi-am impreunat fara graba palmele si le-am coborat in dreptul Inimii. Am multumit in Inima Creatorului si Zeitei Fecioara pentru Darul Ocrotitor a carui desavarsire am reusit s-o dobandesc in Altar. Simt cum aerul patrunde in corpul meu prin Inima si cum imi curata intreaga Fiinta si imi da acea Putere pe care doar Zeii o cunosc. Respir cu Bucurie de mai multe ori si incep apoi Dansul Luminii deindata ce Razele Curate lumineaza Templul. Este o traire pe care nu o pot spune in cuvinte. Templul este un Taram al Zeilor ce nu poate fi vazut de oameni decat daca sunt curati si luminosi in Inima. Altminteri ei nu vad decat stanci pe care este imposibil sa te cateri. Pentru cei cu luare a minte, singurul semn ca exista un Templu in Nevazut, este ca pe aceste stanci nu se asterne niciodata omatul si ca sunt mereu putin caldute, chiar si in viscolul cel mai cumplit.
Pentru un timp toate cele pamantesti au ramas in urma. Ma roteam, radeam si daruiam cu Bucurie si Incantare tot ceea ce primeam in acea clipa din Taramul Zeilor. Cand am revenit, Roua si Raza de Soare nechezau voiosi. M-am scaldat in apa vie din Templul Ostarei si m-am pregatit de drum. Pentru a fi ocrotiti pe calea lunga catre Piatra Norilor am invesmantat caii si pe mine in Valul de Lumina al Tarmului Zeilor, ca sa nu putem fi vazuti decat de ochi curati si luminosi. Am primit Puterea Valului de la tatal meu atunci cand am fost pentru prima data chemata si indrumata cum sa vad Taramul Zeilor si cum sa folosesc acest Dar. Nu l-am putut insa folosi cu adevarat decat acum, dupa ce am intrat in Templul Zeitei si mi-am trecut palmele prin flacarile nevatamatoare ale Focului Sacru. Ar fi trebuit ca la acest moment de implinire a Darului sa fiu impreuna cu tatal meu si cu matusa mea asa cum planuiseramm dar n-a fost sa fie asa. Am multumit incaodata Soarelui pentru Lumina si Intelepciune si Zeitei pentru Implinirea Darului si pentru adapostul primitor pe care ni l-a daruit si am pornit.
Nu departe de Templu am inceput sa vad semnele sfarsitului razboiului fara rost ce dura de mai bine de sase ani si sa intalnesc atat cete de luptatori Daci ce se retrageau catre Miaza Noapte cat si hoarde salbatice de vrajmasi carand tot ce reuseau sa prade. Intalneam si oameni singuratici ce pareau rataciti si familii si triburi intregi de lucratori ai pamantului, de mestesugari, de ziditori de cetati. M-am apropiat in Nevazut de un trib mare de lucratori ai pamantului ce inaintau cu greutate prin padure carand cu ei carele cu poveri. Femei, copii, barbati, batrani ingrijorati cautau poteci ferite si se grabeau sa se departeze cat mai mult de Sarmisegetuza cazuta prada cotropitorilor, sa salveze agoniseala, grane si ce le mai ramasese pentru a trece cu bine iarna urmatoare. Casele le fusesera jefuite si arse. Multi dintre ei pierisera, multi fusesera inlantuiti si transformati in sclavi sub amenintarea mortii. Multii au preferat sa-si incredinteze viata Zeilor decat sa cada robi. Ceva mai salbatic si lipsit de respect fata de Creatia Zeilor si fata de Fratii si Surorile Oameni decat robia nu stiu sa existe. Noi nu avem robi, suntem cu totii oameni liberi pe deplin asa cum ne-a lasat Creatorul. Suntem singurul neam al acestor timpuri care nu ne-am inrobit niciodata si nu ne inrobim semenii sub niciun chip.
Tribul era condus de un Batran Intelept. El mi-a simtit Inima si privind in directia mea si-a impreunat palmele in dreptul Inimii. Mi-am ridicat Valul de Lumina in asa fel incat doar el sa ma vada si mi-am impreunat si eu la randu-mi palmele in dreptul Inimii apoi i-am rostit in Inima fara ca vorbele sa fie auzite de nimeni altcineva:
- Mergeti degraba spre Raul Barbat si urcati apoi spre Miaza Zi pana la Stana Lupului Alb. Acolo veti fi ocrotiti pentru ca vrajmasii au calea inchisa de Zei spre acel loc. Spuneti si celorlalti sa mearga catre Stana. Trimiteti calareti sa spuna tuturor Batranilor din Sfatul Triburilor sa ascunda in simboluri, in cristale, piatra si lut toata cunoasterea veche. Nimic din Darurile Bunilor si Strabunilor nu trebuie sa fie aflat de vrajmasi. Lasati-le doar care cu aur ca sa le subrezeasca mintea si sa le intunece Inima si asa nu vor mai cauta lucrurile pe care nu voim a le lasa in mainile lor. Mai tarziu vom cere Sfat si vom hotari ce va fi sa fie.
- Multumim Printesa Diana, asa vom face! - sopti in Inima Batranul, apoi se intoarse si le arata cu mana Fratilor directia in care urmau sa mearga.
Deindata ce am ajuns in Poiana Reginei, numita astfel in semn de respect pentru Regina Tomiris si ma apropiam de Taul Bistra am zarit pe malurile apei o multime de luptatori Daci. Ii simteam in Inima descumpaniti asa ca m-am apropiat si mi-am dat jos Valul de Lumina pentru a putea fi vazuta si auzita in chip de OM, cu glas de OM:
- Voi, Lupi Nemuritori, ridicati-va in sei si ascultati-ma cu sufletul vostru curat! Sarmisegetuza n-a pierit. Este acum in Taramul Zeilor. Zeita noastra Buna si Inteleapta Ostara a cerut Creatorului sa nu lase prapadul sa ne stinga Lumina ce ne da suflu Inimii. Doar o mica parte din cetate poate fi vazuta de ochii lacomi si pradata de dusmanii nostri si ai Vietii pentru ca ei sa creada ca ne-au invins. Sarmisegetuza va fi iarasi Lacasul nostru Sfant deindata ce pamantul intreg isi va schimba infatisarea si fiecare dintre noi va putea vedea pe cerul noptii Ochiul Caprei Sacre**. Va fi atunci pamantul Sfintei noastre Dacii pe de-a-ntregul un Taram al Zeilor si al Oamenilor Luminosi deopotriva. Dati spre stiinta triburilor noastre de pretutindeni, din tara Celtilor pana in Muntii Rasaritului sa se ridice si sa lupte pana vom alunga dusmanul din Dacia sau pana vom pieri cu totii. Loviti-i fara crutare la adapostul intunericului in noptile de odihna ale Zeitei Bendis***. Chemati lupii codrilor si hartutiti-i neincetat! Otraviti-le apele si hrana, parjoliti campurile! Atrageti-i in strungile muntilor, aruncati asupra lor ploaie de sageti otravite si vipere! Zdrobiti-i cu bolovani! Pe prinsi dati-i haitelor de lupi! Lasati doar cate un singur mercenar in viata si trimiteti-l la ai lui sa poata povesti si celorlalti jefuitori de tari cumplitele lupte din noapte si sa-i ingrozeasca. Ziua ascundeti-va in vagaunile muntilor asemenea fiarelor! Pana la nimicirea mercenarilor si izgonirea celor ce-au venit odata cu ei doar falxul sa va fie perna si sica sa va spele cu sange onoarea de veti fi prinsi de dusmani! Ori daca teama v-a intunecat Inima si v-a subrezit bratul atunci intrati invesmantati cu rusine in stanca cea arsa a muntilor si asteptati pana ce Bunul Zamolxe se va indura de voi si va va darui incaodata viata la Sanul Maicii Dacii!
Am simtit o Lumina Aurie in Inima si m-am intors sa privesc catre padure. Marele Lup Alb se apropia de noi. Am descalecat, am pus genunchiul stang in pamant si am plecat capul. Ceilalti au facut la fel si am asteptat cu totii in liniste. Caii au ingenuncheat si ei. Marele Lup Alb s-a invesmantat in Lumina calda de culoarea lialiacului inflorit si ni s-a infatisat ca OM. Era Batranul Intelept caruia Zamolxe ii daduse misiunea de a uni toate haitele de lupi si de a le conduce in lupta alaturi de Fratii Daci. S-a apropiat de mine si a vorbit:
- Ridica-te Printesa Diana si priveste!
Din marginea padurii de fag sute de lupi ne priveau. Erau fratii nostri alaturi de care luptaseram de-atatea ori. Traiam in Inima rusinea ce-o simteau Fratii Daci la vederea vitejilor lupi veniti din codrii adanci pentru a ne fi iarasi alaturi. Simteam si cum in fiecare piept flacara Iubirii crestea si alunga intunericul deznadejdii.
- Mergi si desavarseste-ti Intelepciunea la Piatra Norilor asa cum te-a indrumat Parintele tau - a mai spus Batranul Intelept. Apoi vino alaturi de noi sa semanam in Sfanta Dacie, Florile Bucuriei si ale Iubirii.
Lumina Liliachie il invalui pe batranul Intelept si Marele Lup Alb se intoarse catre Fratii de la marginea padurii. Ridica privirea catre piscurile muntilor si dadu de stire ca a venit vremea luptei. Haitele raspunsera cu un urlet prelung care iti impietrea trupul. Fratii Daci se ricara in sei. I-am privit cu drag. Sunt mandra de neamul meu de luptatori si Intelepti, de Dacia Sfanta, de codrii, apele si muntii ce ni-s casa si hrana a Inimii. Am incalecat si am pornit catre Piatra Norilor cu Lumina si Bucurie in Inima.
*Muntii Ostarei se numesc astazi Muntii Orastiei.
** Capra Divina este Amaltheia cea al carei lapte sacru formeaza Calea Lactee iar ochiul caprei simbolizeaza Centrul Luminos al galaxiei noastre.
*** Fara Luna
****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu